Grégoire Michonze
| Grégoire Michonze | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Chișinău, Imperiul Rus |
| Decedat | (80 de ani)[1][2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța[5] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Franța (–)[6] |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Site oficial | http://www.michonze.com |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Grigore Michonze / Grégoire Michonze / Grigore Michonznic (n. 22 martie 1902, Chișinău, - d. 29 decembrie 1982, Paris) a fost un pictor francez din Basarabia, actuala Republică Moldova, pe atunci aparținând Imperiului Rus.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Între anii 1919-1922, Michonze a studiat la o școală de arte locală, unde a pictat icoane rusești. Și-a continuat studiile la academia de arte din București, unde s-a împrietenit cu Victor Brauner. În 1922, se mută la Paris, unde îi cunoaște pe Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Henry Miller și Max Ernst. Acesta din urmă îl introduce în cercul suprarealiștilor precum André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El își descrie lucrările din această perioadă ca "naturalism suprareal". După ce a luptat în al doilea război mondial, s-a stabilit în 1943 într-un studio pe Rue de Seine din Paris. În 1947 a devenit cetățean al Franței, iar în 1949 Fundația Franceză pentru Artă Modernă a cumpărat tabloul său "La moisson".
Între 1954 și 1977 și-a continuat stilul de viață. A avut sejururi îndelungate în Statele Unite la prietenul său Henry Miller. Michonze a mai călătorit în Israel, unde a expus picturi, și-a vizitat mama și s-a acomodat din nou cu rădăcinile sale evreiești.
A murit în 1982 în urma unui infarct miocardic în studioul său din Paris.
Michonze a fost reținut ca un suprarealist (chiar dacă nu toate picturile sale sunt suprarealiste) și mai ales ca un pictor figurativ, lucrările sale înfățișând, de regulă, peisaje și/sau grupuri de oameni. În 1959, într-o scrisoare către criticul Peter Stone, și-a expus principiul: "Subiectele mele n-au subiect. Ele există doar pentru o finalitate poetică. Dacă poezia este acolo, pânza este finalizată. Nicio istorie. Doar poezie pură, preferabil neintitulată."
În România este cunoscut îndeosebi pentru ilustrațiile sale la cartea lui Ilarie Voronca, "Petre Schlemihl".
Expoziții (selecție)[modificare | modificare sursă]
- 1997: Galerie Francis Barlier, Paris
- 1985: Musée d'art moderne, Troyes (retrospectivă)
- 1974: Givon Gallery, Tel-Aviv
- 1947: Mayor Gallery, London
- 1946: Arcade Gallery, London
- 1934: Salon des Surindépendants, Paris
Colecții (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Musée d'art moderne, Troyes
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Exposition des dessins de Grégoire Michonze: fusains & pastels [catalog de expoziție]. Troyes: Maison du boulanger, 1979.
- Fullenbaum, Max (ed.). Grégoire Michonze, 1902-1982: naturaliste, surréel.
- Ghez, Oscar & Jean Cassou. Seize peintres de Paris: Berline, Gotko, Aberdam, Kikoine, Kisling, Mané-Katz, Pascin, Pressmane, Soutine, Chagall, Kischka, Krémègne, Michonze, Spitzer, Tobiasse, Yankel [exhibition catalogue]. Geneva: Petit Palais, 1971.
- Michonze, 1902-1982 [exhibition catalogue]. Troyes: Musée d’art moderne, 1985.
- Nieszawer, Nadine. Peintres juifs de l'École de Paris, 1905-1939. Paris: Éditions Denoël, 2000.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- fr Artnet.com (Grégoire Michonze)
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Grégoire Michonze (în engleză), RKDartists
- ^ a b Grégoire Michonze, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b Grégoire, ( Grégoire Michonzic, dit, ) MICHONZE, Le Delarge
- ^ certificat de deces[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în