Sari la conținut

Gruffalo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gruffalo
Informații generale
AutorJulia Donaldson[*]​[1], Axel Scheffler[*]​ Modificați la Wikidata
Genliteratură pentru copii
literatură pentru copii și tineret[*]​ Modificați la Wikidata
Ediția originală
Titlu original
The Gruffalo
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
EditurăKinneret Zmora-Bitan Dvir[*]​
Macmillan Publishers
Grupo Anaya[*][[Grupo Anaya (book publisher)|​]] Modificați la Wikidata
IlustratorAxel Scheffler[*]​
Țara primei apariții Regatul Unit Modificați la Wikidata
Data primei apariții
OCLC59379845
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gruffalo este o carte ilustrată⁠(d) pentru copii, scrisă de autoarea engleză Julia Donaldson⁠(d), cu ilustrații de Axel Scheffler⁠(d). Ea spune povestea unui șoarece care umblă printr-o pădure și se întâlnește cu un șir de prădători, culminând cu un „Gruffalo” fictiv. Gruffalo a fost publicată prima oară în 1999 în Regatul Unit de Macmillan Children's Books. Are circa 700 de cuvinte și este scrisă în distihuri cu versuri repetitive. Este o poveste de tip Trickster⁠(d), inspirată dintr-un basm popular chinezesc⁠(d) numit „Vulpea și tigrul”. Cartea s-a vândut în peste 13,5 milioane de exemplare și a câștigat mai multe premii din domeniul literaturii pentru copii, inclusiv Nestlé Smarties Book Prize⁠(d).

A fost adaptată în piese de teatru și într-un film de animație⁠(d) nominalizat la Premiile Oscar. Cartea a inspirat o gamă largă de produse de promovare, o monedă comemorativă, o comedie într-un parc tematic din Chessington World of Adventures în Anglia, și mai multe poteci de drumeție prin păduri. În 2004, Gruffalo a fost urmată de continuarea Puiul lui Gruffalo⁠(d), scrisă și ilustrată tot de Donaldson, respectiv Scheffler.

Context

[modificare | modificare sursă]

Autoarea și ilustratorul

[modificare | modificare sursă]

Julia Donaldson este autoare de cărți pentru copii, iar Gruffalo este cea mai cunoscută operă a ei.[2] Înainte de a scrie cartea, Donaldson a activat în artele interpretative.[3] A studiat artele dramatice la Universitatea din Bristol și apoi a fost artistă stradală⁠(d) în Europa și în Statele Unite.[2] Ea și-a început cariera de scriitoare compunând cântece pentru copii de difuzat la programe de televiziune. În 1993, un cântec scris de ea, pe care îl interpreta împreună cu soțul ei—„A Squash and Squeeze”, despre o doamnă în vârstă cu o casă mică[4]—a fost transformat într-o carte, publicată de Methuen⁠(d) și ilustrată de Axel Scheffler.[5][6] Scheffler s-a născut și a crescut în Germania, și s-a mutat în Regatul Unit pentru a studia artele. A început să lucreze cu Donaldson la A Squash and Squeeze, care a fost publicată în 1993.[4]

Crearea cărții

[modificare | modificare sursă]

Într-un interviu publicat în cartea The Way We Write (2006), Donaldson scrie că deși „germinarea unei cărți poate să dureze luni sau ani de zile ... să scriu Gruffalo a durat poate două săptâmâni cu tot cu rescrierile”.[7] Ea a spus că a doua jumătate a cărții a fost mai dificil de scris, și că era să renunțe cu totul în acea fază.[8] Donaldson a spus că i-au plăcut mult ilustrațiile făcute de Scheffler pentru A Squash and Squeeze, iar când editorul nu a sugerat că tot el va ilustra și Gruffalo, i-a trimis chiar ea textul cărții. Scheffler a arătat textul editurii Macmillan, care îi publica lui lucrările la acea vreme, și care în cele din urmă a publicat și această carte.[9]

Povestea

[modificare | modificare sursă]

Un șoricel deștept se plimbă printr-un codru întunecat căutând hrană. Pe drum, el întâlnește trei animale—o vulpe, o bufniță, și un șarpe—care fiecare îl invită în casa lor la masă. Șoarecele își dă seama că fiecare invitație este făcută cu intenția de a-l mânca pe el. Ca urmare, el inventează o creatură misterioasă numită Gruffalo, descriindu-i dinții și ghearele ascuțițe, și alte trăsături înfricoșătoare. El spune fiecărui prădător că se va întâlni în curând și în apropiere cu această fiară periculoasă, și toți prădătorii se sperie și îl lasă în pace.

După ce scapă de șarpe însă, șoarecele dă nas-în-nas cu un Gruffalo adevărat, o fiară care arată exact cum o descrisese șoarecele. Gruffalo îi declară fățiș că abia așteaptă să-l mănânce. Șoarecele inventează însă un nou truc, spunându-i cu încredere lui Gruffalo că el este de fapt cea mai înfricoșătoare creatură din toată pădurea. Pentru a-i demonstra, el îi propune să se plimbe împreună. Mergând înapoi prin pădure, ei trec din nou pe lângă șarpe, bufniță și vulpe, care toate fug speriate când dau ochii cu Gruffalo. Convins acum că șoarecele este într-adevăr foarte fioros, Gruffalo se sperie și el. Când șoarecele declară îndrăzneț că îi e foame și că are de gând să mănânce plăcintă de Gruffalo, monstrul fuge îngrozit, lăsându-l pe șoarece victorios. Rămas în sfârșit singur, șoarecele se oprește și mănâncă o alună.

Teme

[modificare | modificare sursă]

Umorul

[modificare | modificare sursă]

Într-un articol cu titlul „Umorul și locul de control în «Gruffalo»”, Betsie van der Westhuizen identifică următoarele tipuri de umor folosite în Gruffalo: „umor derivat din aspecte narative, umor derivat din aspecte poetice, umor vizual și arte interpretative”.[10] Ea scrie că cea mai comună utilizare a umorului în poveste este incongruența, care derivă din senzația că „nu este totul cum ar trebui să fie”.[11] Printre exemple, se numără faptul că șoarecele evită prădătorii, și descrierile neobișnuite ale felurilor de mâncare, ca „piept de bufniță-n aspic” și „șarpe proaspăt la capac”.[12] Ea scrie că există diferite reacții la umor în rândul copiilor de diferite vârste care citesc Gruffalo: copiii de trei până la cinci ani apreciază elementele de surpriză și repetiție din poveste; celor de la șase la opt ani le plac rimele și ritmul textului, precum și hiperbola poveștii.[10] În ce privește reprezentările vizuale ale umorului, van der Westhuizen dă ca exemplu momentul când șoarecele sperie și șarpele împreună cu imagini fragmentare ale trăsăturilor imaginare ale lui Gruffalo, după care imediat dă peste animalul adevărat.[13]

Șoarecii apar adesea ca personaj principal al poveștilor pentru copii, și o caracteristică importantă a lor în acest context este umorul.[14][10] Atât Ghassan Fadhil Radhi cât și van der Westhuizen scriu că copiii se identifică cu personajul șoarecelui care triumfă în situații dificile, împreună cu umorul care este un element esențial al multor povești cu șoricei.[10][14]

[modificare | modificare sursă]

Donaldson a spus că povestea Gruffalo i-a fost inspirată de un basm chinezesc⁠(d) numit „Vulpea și tigrul”[15][16] (狐假虎威[17]). Basmul⁠(d) este despre un tigru care încearcă să prindă o vulpe. Vulpea este inteligentă și îi spune tigrului că creatorul a făcut vulpea rege al tuturor animalelor. Însoțind vulpea, tigrul vede cum toate animalele fug speriate, fără să își dea seama că ele de fapt fugeau de el, așa că ajunge să creadă că vulpea chiar este un rege temut.[16] Donaldson voia la început ca fiara din carte să fie tot un tigru, dar nu a putut găsi rime potrivite, așa că a inventat un cuvânt nou—„gruffalo”.[16]

Traducătorul taiwanez al lui Gruffalo a recomandat cartea pentru publicare în limba taiwaneză deoarece a observat asemănarea poveștii cu basmul popular. Profesorii s-au folosit de această lucrare tradusă pentru a da exemplu de repovestire modernă a unui basm popular. Într-un articol despre traducerea lui Gruffalo în chineza tradițională în Taiwan, Chen-Wei Yu scrie că „creativitatea” șoarecelui din povestea lui Donaldson reprezintă o asociere de factură occidentală cu „autonomia individuală” și cu „realizarea de sine”, pe când vulpea din fabula inițială era menită ridicolului, deoarece nu își acceptă locul corect în societate și obligațiile de individ față de ceilalți.[16] Această din urmă interpretare a poveștii a făcut ca expresia „vulpea care împrumută din frica inspirată de un tigru” să fie o expresie care se referă la cineva care profită de puterea altuia în folosul propriu.[16]

Stilul

[modificare | modificare sursă]

Gruffalo este o povestire pentru copii de circa 700 de cuvinte lungime.[18] Ea este menită a fi citită cu voce tare pentru copii care nu știu să citească sau învață acum să citească.[19] Este scrisă în distihuri în tetrametru dactilic⁠(d), o metrică relativ neobișnuită, constând dintr-o silabă accentuată urmată de două neaccentuate:[20]

Come and have lunch in my un- der- ground house
◡ – – ◡ – – ◡ – – ◡

Ritmul textului se întrerupe în momente-cheie ale poveștii. De exemplu, când șoarecele anunță că se va întâlni cu gruffalo „aici, ia, lângă lac”, pauza de după cuvântul „aici” îi sugerează cititorului importanța locului, și îl ajută să și-l amintească mai târziu, când șoarecele și Gruffalo se întorc acolo mai târziu.[21] Ritmul se rupe din nou după ce după ce șoarecele îi păcălește pe prădători și îl vede prima oară pe Gruffalo, spunând „ce animal, o, e acesta? E un gruffalo”.[22]

Pentru a crea o schemă rimată plăcută a poveștii, Donaldson a încercat câteva nume diferite pentru creatura care avea în cele din urmă să devină Gruffalo.[23]

Deci aveam povestea, dar nu puteam să fac nicio rimă bună, ca «Silly old fox! You ought to know, you really should, / There aren't any tigers in this wood.» Așa ceva nu pare prea puternic. Așa că atunci m-am gândit că dacă șoarecele s-ar întâlni cu o creatură inventată, mi-ar fi mie mai ușor să scriu despre ea. M-am uitat pe notițele mele de atunci, și văd că la început mă gândeam că creatura ar putea fi un «snargle» sau «stroog» sau «tiglofant» (cred că la un momentat încercam o combinație între tigru și elefant). Pe urmă m-am gândit la versurile: «Silly old fox! Doesn't he know, / There's no such thing as a gruffalo?» M-am gândit să fie un cuvânt de trei silabe, să se termine cu «o», și că ar suna mai feroce cu un «gr» la început, așa că mi-a venit «gruffalo».

— Julia Donaldson, The Way We Write: Interviews with Award-Winning Writers[23]

După opinia lui Burke, numele este „bine meșteșugit de autoare”.[24] Utilizarea sunetului Gr la începutul numelui evocă negavititate, asprime și discomfort, fiind un grup consonantic din cuvinte englezești cu această conotație (ca growl, groan, grumble). Prima silabă—gruff—este aceeași cu numele altor personaje literare pentru copii, Cei trei țapi arțăgoși⁠(d) (Three Billy Goats Gruff).[24] Sonoritatea cuvântului „Gruffalo” este folosită pentru a accentua prima apariție a fiarei în poveste: șoarecele începe să spună „There's no such thing as a gruffal...”, pentru ca pe pagina următoare să apară imaginea lui Gruffalo, șoarecele terminându-și fraza cu exclamația „Oh!”.[a] Burke scrie că această exclamație are un efect deosebit atunci când textul este citit cu voce tare.[25] Van der Westhuizen scrie că există un „joc de cuvinte/manipulare a grafiei foarte subtil” în momentul când Gruffalo este introdus în poveste, care îl face „mai deosebit, mai substanțial”: din acel punct al textului, „Gruffalo” este scris cu inițială majusculă; până atunci, era scris cu minusculă.[26] Există și o variație tipografică în text, prin aceea că dialogul lui Gruffalo și al prădătorilor este scris cu font italic⁠(d) iar al șoarecelui nu.[27]

Textul conține un amestec de rime previzibile (mouse-house și wood-good) dar și unele imprevizibile (ca toowhoo-flew). Utilizează aliterația încă de la început (ca în primul vers, cu „deep, dark wood”), care pune mai mult accent pe descrieri și îi ajută pe copii să și le amintească mai ușor.[15][22] Cuvântul „terrible” („cumplit”) este repetat ca adjectiv care descrie trăsăturile lui Gruffalo (de exemplu „terrible tusks”, „terrible claws”—„colți cumpliți”, „gheare cumplite”), care, conform lui Burke, le amintesc cititorilor de Regele tuturor sălbăticiunilor⁠(d) (Where the Wild Things Are)—o altă carte pentru copii unde se folosește același cuvânt.[28] În Gruffalo predomină substantivele concrete (ca „lac” și „codru”), cele abstracte fiind mai rare.[15]

Ilustrații

[modificare | modificare sursă]

Gruffalo

[modificare | modificare sursă]

Când scria povestea, Donaldson nu avea în minte o imagine exactă despre cum ar arăta Gruffalo. Ea a spus că și l-a imaginat „mai bizar și mai puțin blănos” decât ilustrațiile finale ale lui Scheffler.[29] Mai întâi, a citit povestea în școli, înainte de publicare, și i-a invitat pe copii să-l deseneze pe Gruffalo, și au rezultat creaturi descrise ca arătând „mai mult ca niște extratereștri și mai puțin ca niște animale drăgălașe”.[29] În primele schițe pentru carte, Gruffalo apărea ca umanoid, cu tricou și pantaloni. Editorul cărții, Alison Green, a spus că au hotărât în schimb să-l facă pe Gruffalo să semene mai mult cu o creatură a pădurii, un prădător, iar Donaldson a afirmat că ilustrațiile rezultate „arată mai natural”.[29][30] Imaginile create de Scheffler se bazează mai mult pe descrierile fizice din text alături de alte trăsături care nu au fost menționate, ca perechea de coarne. El a creat și o versiune a personajului mai drăgălașă și blănoasă și mai puțin înfricoșătoare.[31] Donaldson descrie aspectul lui Gruffalo ca un „amestec de înfricoșător și naiv”.[30] Burke scrie că imaginea lui Gruffalo a devenit „iconică”.[19]

Când apare Gruffalo prima oare în poveste, el ocupă o mare parte din spațiul vizual de pe pagină, cu culori puternice, contrastante.[32] El pare amenințător, cu brațele ridicate gata de atac, cu ghearele vizibile și cu salivă curgându-i de pe limbă.[25] Șoarecele pare în schimb amenințat,[32] dar rânjetul plin de umor al lui Gruffalo—care privește direct spre cititor, nu la șoarece—alături de ludicitatea textului sugerează că creatura este mai puțin înfricoșătoare decât pare.[33] Pe măsură ce povestea înaintează, Gruffalo pare din ce în ce mai puțin amenințător și din ce în ce mai speriat el însuși. De-a lungul celor nouă apariții ilustrate în carte, el devine mai „ca un bufon”.[34] În penultima imagine a lui Gruffalo, își ține mâna în zona gâtului, ceea ce îl face să pară stânjenit. În ultima imagine, Gruffalo fuge.[34]

Decorul

[modificare | modificare sursă]

Gruffalo are acțiunea într-o pădure. La desenarea primelor schițe pentru carte, Scheffler s-a inspirat din pădurile din Hamburg.[31] Decorul conține o potecă, un pârâu, un lac, ciuperci și alte animale.[35] El ilustrează „codrul întunecos” cu nuanțe închise de verde și maro, și cu contururi negre.[31] Nuanțele adaugă la sentimentul de suspans de la citirea poveștii.[36] Burke scrie că copacii și rădăcinile lor „amintesc de Gruffalo însuși, este ca și cum în parte însăși pădurea a dat naștere creaturii, iar în poveste servesc pentru prefigurarea a ce urmează”.[19] De-a lungul cărții, decorul nu se schimbă—ilustrațiile de la finalul cărții sunt o imagine în oglindă a pădurii de la început.[35]

Istoricul publicării

[modificare | modificare sursă]
Axel Scheffler and Julia Donaldson sitting behind a table in a garden.
Axel Scheffler (stânga) și Julia Donaldson au colaborat la peste 20 de cărți de succes.

Gruffalo a fost publicată de Macmillan în 1999—la un an după ce a fost terminată.[37] O versiune audiobook, narată de Imelda Staunton, a fost lansată în 2002 și o carte cu puzzle-uri a apărut în 2004.[38] „Cântecul Gruffalo” a fost lansat odată cu audiobookul și pe un CD de muzică împreună cu alte cântece din cărțile lui Donaldson. Scheffler și Donaldson au continuat să lucreze împreună într-un parteneriat autor-ilustrator și în 2022 ajunseseră la 20 de cărți de succes lansate.[18] În 2019, la 20 de ani după publicarea lui Gruffalo, se vânduseră circa 13,5 milioane de exemplare.[39] Cartea a fost tradusă în peste 100 de limbi,[2] între care cornica,[40] mai multe dialecte de scots,[41][42] Guernésiais⁠(d), și latină.[43] Continuarea cărții, scrisă tot de Donaldson și Scheffler—Puiul lui Gruffalo⁠(d)—a fost publicată în 2004.[44] Ea spune povestea fetiței lui Gruffalo care descoperă șoarecele după ce a auzit povești despre el de la tatăl ei.[45] Unele aluzii la personajul Gruffalo apar și în alte câteva cărți de Donaldson și Scheffler.[46]

Câteva traduceri

[modificare | modificare sursă]

Adaptări

[modificare | modificare sursă]

Film

[modificare | modificare sursă]

Cartea a fost adaptată într-un film de animație⁠(d) de 30 de minute,[47] care a fost difuzat pe BBC One în Regatul Unit pe .[48] În această versiune, Robbie Coltrane este vocea lui Gruffalo, James Corden a șoarecelui, Helena Bonham Carter este mama-veveriță care narează, John Hurt este bufnița, Tom Wilkinson este vulpea, și Rob Brydon este șarpele.[49] Filmul a fost animat la Studio Soi din Germania[50] și produs prin Magic Light Pictures⁠(d).[51] A fost nominalizat pentru un Premiu Oscar pentru cel mai bun scurt-metraj de animație în 2011,[52] și pentru un BAFTA în 2010.[53]

Teatru

[modificare | modificare sursă]

Gruffalo a fost adaptată pentru scenă de către compania de teatru Tall Stories, iar piesa a avut premiera în 2001. Ea a fost jucată pe scenele din West End, Broadway, și la Sydney Opera House.[54] O recenzie publicată în The Scotsman⁠(d) spune că piesa „dezvoltă cuvintele lui Donaldson cu înțelegere perfectă”.[55] O recenzie în British Theatre îi laudă „mișcările dinamice din toate scenele”, inclusiv ruperile celui de al patrulea perete, dar scrie că numerele muzicale și decorurile nu sunt la fel de inspirate.[56] Gruffalo a fost adaptată pentru scenă și de compania neerlandeză de teatru Meneer Monster.[57]

Impact cultural

[modificare | modificare sursă]

Printre produsele tematice Gruffalo vândute se numără articole de îmbrăcăminte, accesorii, jocuri și jucării de pluș.[58] În , a fost deschisă o potecă tematică Gruffalo Forest of Dean de la Dean Heritage Centre⁠(d). Poteca ilustrează scene și personaje din carte, sculptate în lemn de artiști.[59] Alte alei și poteci tematice Gruffalo au fost amenajate în Marea Britanie, inclusiv cele de la Kilmardinny Loch din Bearsden,[60] Mount Vernon Park⁠(d) din Glasgow,[61] Ardkinglas din Argyll⁠(d),[62] Whinlatter Forest Park⁠(d) din Cumbria,[63] și în alte câteva locații gestionate de Forestry England⁠(d).[64] În 2017, parcul de distracții Chessington World of Adventures⁠(d) a deschis comédia The Gruffalo River Ride Adventure⁠(d) după ce a convenit un acord de licențiere cu studiourile Magic Light Pictures, care creaseră filmul Gruffalo. Ea a luat locul instalației Bubbleworks⁠(d).[65] O altă comédie bazată pe cartea lui Donaldson și pe filmul produs de Magic Light Picture, Room on the Broom⁠(d).[66]

În 2019, au fost emise monede de aur, de argint sterlin, precum și o monedă comemorativă de 50 de pence britanici, cu „Gruffalo” pentru a marca aniversarea a 20 de ani de la publicarea cărții. Monedele nu au fost lansate în circulație, ci au fost vândute colecționarilor prin intermediul website-ului Royal Mint⁠(d). Monedele de 50 de pence s-au epuizat la o zi după lansare.[67] În același an, personajele cărții au apărut pe o serie de mărci poștale britanice emise de Royal Mail⁠(d).[68]

Premii

[modificare | modificare sursă]

Gruffalo a câștigat Premiul Nestlé Smarties pentru carte⁠(d) și Premiul Blue Peter pentru carte⁠(d) la categoria „cea mai bună carte de citit cu voce tare”.[69] În noiembrie 2009 cartea a fost votată „cea mai bună poveste de culcare” de ascultătorii postului BBC Radio 2⁠(d).[70] Într-un sondaj realizat de organizația britanică de caritate Booktime în 2010, cartea a ieșit pe primul loc între cărțile preferate ale copiilor.[71]

Note de completare

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ În traducerea în română, șoarecele spune „gruffalo este animal imaginar”, iar exclamația este asociată cuvântului „imaginar”, și nu cuvântului „gruffalo”.

Note bibliografice

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Gruffalo” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
  2. 1 2 3 Franklin-Wallis, Oliver (). „How Julia Donaldson conquered the world, one rhyme at a time”. The Guardian. Accesat în .
  3. ↑ Creasy 2015.
  4. 1 2 Freeman, Hadley (). „'At first she didn't like my drawings': Axel Scheffler and Julia Donaldson on three decades of collaboration”. The Guardian. Accesat în .
  5. ↑ Baker 2006, p. 49.
  6. ↑ Burke 2022, p. 56.
  7. ↑ Baker 2006, p. 57.
  8. ↑ Baker 2006, p. 60.
  9. ↑ Baker 2006, pp. 53-54.
  10. 1 2 3 4 van der Westhuizen 2007, p. 58.
  11. ↑ van der Westhuizen 2007, p. 61.
  12. ↑ van der Westhuizen 2007, pp. 61-62.
  13. ↑ van der Westhuizen 2007, p. 70.
  14. 1 2 Radhi 2022, pp. 59-60.
  15. 1 2 3 Burke 2022, p. 50.
  16. 1 2 3 4 5 Yu 2011.
  17. ↑ Lobscheid & Inoue 1867, p. 533.
  18. 1 2 Burke 2022, p. 42.
  19. 1 2 3 Burke 2022, p. 44.
  20. ↑ Burke 2022, pp. 48-49.
  21. ↑ Burke 2022, p. 49.
  22. 1 2 Radhi 2022, p. 68.
  23. 1 2 Baker 2006, p. 59.
  24. 1 2 Burke 2022, p. 48.
  25. 1 2 Burke 2022, p. 45.
  26. ↑ van der Westhuizen 2007, p. 66.
  27. ↑ Burke 2022, p. 53.
  28. ↑ Burke 2022, p. 51.
  29. 1 2 3 Sweet, Matthew (). „We've Created a Monster”. The Independent. Accesat în .
  30. 1 2 Baker 2006, p. 54.
  31. 1 2 3 Creasy 2015, p. 2.
  32. 1 2 van der Westhuizen 2007, pp. 71-72.
  33. ↑ Piesse 2007, p. 148.
  34. 1 2 Burke 2022, p. 46.
  35. 1 2 van der Westhuizen 2007, p. 69.
  36. ↑ van der Westhuizen 2007, p. 72.
  37. ↑ Baker 2006, pp. 49-50.
  38. ↑ Julia, Donaldson; Scheffler, Axel (). The Gruffalo jigsaw book. London: Macmillan. ISBN 9781405034968. OCLC 877603901.
  39. ↑ Burke 2022, p. 41.
  40. ↑ „Children's story The Gruffalo has now been translated into Cornish”. The Cornish Times⁠(d). . Accesat în .
  41. ↑ Flood, Alison (). „Gruffalo gets gallus makeover in Glaswegian translation”. The Guardian. Accesat în .
  42. ↑ „Scots Translations of Books by Julia Donaldson”. Scots Language Centre⁠(d). Accesat în .
  43. ↑ „The Gruffalo Latin Edition”. Pan Macmillan. Accesat în .
  44. ↑ Radhi 2022, p. 59.
  45. ↑ Radhi 2022, p. 65.
  46. ↑ Hahn 2015.
  47. ↑ „Gruffalo to menace Christmas TV”. BBC. . Accesat în .
  48. ↑ „The Gruffalo, Christmas Day, BBC1, 5.30 pm”. Daily Mirror. UK. . Accesat în .
  49. ↑ „The Gruffalo BBC One Christmas special”. BBC. . Accesat în .
  50. ↑ „The Gruffalo”. Studio Soi. Accesat în .
  51. ↑ „Productions”. Magic Light Pictures. Accesat în .
  52. ↑ Hueso, Noela (). „How Director Jakob Schuh Turned Best Seller 'Gruffalo' Into Oscar-Nominated Short”. The Hollywood Reporter. Accesat în .
  53. ↑ „Film | Short Animation in 2010”. BAFTA. Accesat în .
  54. ↑ „Theatre”. The Gruffalo (în engleză). Accesat în .
  55. ↑ „Recent Reviews and Feedback”. Tall Stories. Accesat în .
  56. ↑ Hochstrasser, Tim (). „The Gruffalo”. British Theatre. Arhivat din original la . Accesat în .
  57. ↑ „De Winter Gruffalo”. Meneer Monster (în neerlandeză). Accesat în .
  58. ↑ „Personalised Gruffalo Gifts”. Gruffalo Shop. Accesat în .
  59. ↑ „Walford Timber help bring The Gruffalo to Dean Heritage Centre!”. Walford Timber. . Accesat în .
  60. ↑ Lynn (), Finding the Gruffalo (in Bearsden…) - Glasgow With Kids (în engleză), Glasgow With Kids - FAMILY FRIENDLY ACTIVITIES, INSPIRATION FOR DAYS OUT & LOTS OF FUN
  61. ↑ Dalziel, by Magdalene (), Vandals steal Gruffalo trail statue after ransacking east end community space (în engleză), Glasgow Live
  62. ↑ „The Gruffalo Trail & Fairy Trail”. Ardkinglas. Accesat în .
  63. ↑ „Whinlatter Forest, Braithwaite, Cumbria”. Kids Day Out Reviews. . Arhivat din original la . Accesat în .
  64. ↑ „Gruffalo in the Forest”. Forestry England⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  65. ↑ Richards, Stuart (). „Gruffalo River Ride Adventure coming to Chessington World of Adventures”. Surrey Live⁠(d). Accesat în .
  66. ↑ Yossman, K. J. (). „'World of Jumanji' Attraction Coming to U.K. Theme Park Chessington World of Adventures”. Variety. Accesat în .
  67. ↑ Harper, Paul (). „Gruffalo 50p coin released by Royal Mint: how rare is it?”. Which?⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în .
  68. ↑ „Commemorative Gruffalo stamps released to mark book's 20th anniversary”. ITV. Accesat în .
  69. ↑ „The Story so Far”. The Gruffalo. Accesat în .
  70. ↑ „Jeremy Vine's Bedtime Stories”. BBC Radio 2⁠(d). Accesat în .
  71. ↑ „Gruffalo tops list of children's favorite books”. BBC News. . Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gruffalo&oldid=17520331