Grigore Manolescu
| Grigore Manolescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, Țara Românească |
| Decedat | (35 de ani) Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Căsătorit cu | Aristizza Romanescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Grigore Manolescu (n. 29 martie 1857 - d.14 iulie 1892) a fost un actor român, unul din star-urile teatrului românesc de la sfârșitul veacului al 19-lea, rămas celebru, între altele, pentru interpretarea rolului lui Hamlet.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut la București într-o familie de boieri, descendent al familiei Bolintineanu, la vârsta de 14 ani a fost izgonit de tatăl său din casa părintească, după ce a hotărât să aleagă, împotriva voinței părinților, cariera actoricească. [1] Ca elev al lui Ștefan Vellescu la Conservatorul de muzică și declamație din București, a jucat de la 16 ani alături de Matei Millo. Debutul pe scenă l-a făcut în comedia „Poetul romantic” pe scena Sălii Dacia, în fostul Han al lui Manuc. [2] După absolvire, a activat pe scena teatrului din Iași, apoi în cadrul Societății dramatice din București. În 1879 a plecat la Paris, ca bursier, împreună cu partenera sa de scenă și viitoarea soție, Aristizza Romanescu. Acolo s-a perfecționat la profesorul Arsène Louis Delaunay și cu alte vedete ale Comediei Franceze, ca Jean Mounet-Sully, Sarah Bernhardt și Edmond Got. [3] Începând din 1880 a jucat la Teatrul național din București, unde în 1882 a luat locul lui Mihail Pascaly ca director de scenă [4] apoi din nou la Iași în 1888. În 1891 a plecat în primul turneu la Viena al trupei Teatrului Național din București, jucând Hamlet și Romeo și Julieta pe scena Karltheater-ului.
Originalitatea interpretării lui Manolescu, ajutată de un fizic avantajos (vezi fotografia din 1884 Arhivat în , la Wayback Machine.) , se datora îmbinării trăirii interioare cu expresia și vorbirea scenică, studiului profund și scrupulos al textului. Manolescu a realizat o interpretare expresivă, sobră, convingătoare în rolurile variate din repertoriul clasic național și universal, dintre care: Despot, Ovidiu din piesele lui Vasile Alecsandri, Răzvan din „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Ion în „Năpasta” de Ion Luca Caragiale (în 1879 a jucat și în premiera comediei acestuia, „O noapte furtunoasă”), în „Don Carlos” de Friedrich Schiller, în rolul lui Ruy Blas din piesa cu acelaș nume de Victor Hugo, rolul lui Richard din „Discipolul diavolului” de George Bernard Shaw, Romeo din „Romeo și Julieta” și Hamlet din piesa cu același nume de Shakespeare.
Jocul său în Hamlet a stabilit un prototip în tradiția teatrală românească. [5] Manolescu însuși a tradus piesa din versiunea franceză a lui Montagui și Letourneur și a pus-o în scenă. Caragiale în cronica sa de după spectacol în 1881 în „Voința națională”, a apărat lipsa de manierisme a interpretării lui Grigore Manolescu în fața criticilor care preferau jocul actorului italian oaspete Ernesto Rossi. [6] Relațiile dintre Manolescu și Caragiale s-au înrăutățit când, în 1888, acesta din urmă a preluat conducerea Teatrului Național și, agasat de opoziția celor trei vedete - Constantin Nottara, Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu, care se împotriveau schimbărilor pe care le proiectase, i-a concediat. Episodul aflării lui Caragiale la direcțiunea Teatrului Național nu a durat însă mai mult de un an de zile. [7] Grigore Manolescu s-a numărat printre apropiații și admiratorii poetului Mihai Eminescu și l-a vizitat pe acesta și în momentele grele ale spitalizării în clinica dr-ului Șuțu.
Îmbolnăvit el însuși de cancer la vârsta de numai 35 ani, Grigore Manolescu a plecat cu soția sa, Aristizza Romanescu, la Paris, pentru a fi consultat și tratat de renumitul chirurg Jules-Emile Péan, la clinica acestuia din strada Ranelagh din Passy.
Grigore Manolescu a decedat la Paris la 14 iulie 1892, la o zi după ce a fost operat.
Corpul său neînsuflețit a fost transportat în România și înmormântat, la circa două săptămâni după moarte, în cimitirul Bellu din București.[8]
Și sora lui Grigore Manolescu, Anastasia Rudeanu, a fost actriță.
Traduceri de piese[modificare | modificare sursă]
(portret de Mișu Popp)
- Hamlet
- Din dramaturgia italiană:
- Nerone, de Pietro Cossa
- Francesca da Rimini, de Silvio Pellico
- Din piesele lui Schiller, Molière ș.a.
Adaptări[modificare | modificare sursă]
După opere ale lui Eugène Labiche, Emile Zola, Henri Mounier etc.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Michailescu „Giganții teatrului românesc” vol I, citat de Silviu Man
- ^ Hanul lui Manuc[nefuncțională]
- ^ Comedia Franceză,un sanctuar al Thaliei articol de Andrei Magheru în ziarul Clipa[nefuncțională]
- ^ Jean-Yves Conrad - (2006) p.172,
- ^ Cambridge Guide to Theatre p. 850
- ^ Repertoriul trupelor de teatru italiene in România
- ^ "Gelu Negrea Contradicția mare și mică a lui Caragiale in Luceafărul de dimineață nr 3,20.1.2010[nefuncțională]
- ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 179.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Ecaterina Țaralungă - Dicționar de literatură română
- Jean-Yves Conrad
Paris, capitala...Romaniei, editura Junimea, Iași, 2006
- The Cambridge Guide to Theatre Updated edition 1992 p. 850 articolul lui Bogdan Mischiu despre teatrul românesc
- imagini ale lui Grigore Manolescu și afișe ale turneului său cu trupa Teatrului național din Bucuresti la Chișinău în 1888
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Articole biografice
- Vă mai amintiți de: Grigore Manolescu, 22 iunie 2010, Eliza Zdru, Adevărul