Gregor Mendel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pagina „Mendel” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Mendel (dezambiguizare).
Gregor Mendel
Gregor Mendel.png
Gregor Mendel
Date personale
Nume la naștereGregor Johann Mendel[1] Modificați la Wikidata
Născut[2] Modificați la Wikidata
Hynčice[*], Cehia[1] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[3][4][5][6][1][7][8][9] Modificați la Wikidata
Brno, Austro-Ungaria[1][9] Modificați la Wikidata
Înmormântat Q86575968[*][10] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*][1] (Nefrită[*][1]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
EtnieMoravians[*] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiebiolog
genetician[*]
apicultor[*]
matematician
botanist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniugenetică[1]  Modificați la Wikidata
InstituțieSt Thomas's Abbey[*][1]  Modificați la Wikidata
Alma MaterPalacký University Olomouc[*][1]
Universitatea din Viena[1]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Franz Joseph[1]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Johann Gregor Mendel (n. ,[2] Hynčice[*], Cehia[1] – d. ,[3][4][5][6][1][7][8][9] Brno, Austro-Ungaria[1][9]) a fost călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Gregor Mendel s-a născut la Heizendorf (astăzi cartier din Vražné) Odrau (astăzi Odry, în Cehia), într-o familie vorbitoare de limbă germană și a fost botezat la două zile după naștere. A fost fiul lui Anton și Rosine Mendel și a avut o soră mai mare și una mai mică. Trăiau și lucrau la o fermă aflată de circa 130 ani în posesia familiei Mendel. De mic, Gregor își ajuta părinții la grădinărit și apicultură. Înclinațiile pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să urmeze studiile superioare.

Studenția[modificare | modificare sursă]

Astfel, după absolvirea, în 1840, a gimnaziului din Troppau, Mendel este înmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmütz (Olomouc). La recomandarea profesorului de fizică Friedrich Franz, în 1843, Mendel intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și își schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia și paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, își continuă cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate și de colegii de la mănăstire să studieze variația plantelor, executându-și cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863 a cultivat și a studiat plante de mazăre, experiențele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredității ale lui Mendel”:

  • prima lege: legea uniformității hibrizilor în prima generație (F1);
  • a doua lege: legea segregării caracterelor în generația a doua (F2) sau legea purității gameților;
  • a treia lege: legea asortării independente a caracterelor în generația a doua (F2).

Mendel și-a citit lucrarea „Versuche über Pflanzen-Hybriden” („Experiențe asupra hibridizării plantelor”), în 1865, la două întruniri ale Societății de Istorie Naturală din Moravia. Publicarea lucrării sale în 1866 în jurnalul societății[11][12][13] a avut un impact slab, fiind citată doar de trei ori în următorii 35 ani.

După ce și-a completat lucrarea despre mazăre a revenit la experiențele cu albine în scopul dezvoltării cercetărilor sale privind genetica animalelor. El a produs o rasă hibridă de albine, dar nu a reușit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza controlului complicat al comportării reginei albinelor. A mai descris noi specii de plante, supranumite prescurtat „Mendel”.

Promovat la rangul de abate în 1866, Mendel și-a întrerupt activitatea științifică din cauza numeroaselor și grelelor responsabilități administrative, îndeosebi în disputa dintre guvernul laic și instituțiile religioase cu privire la o impozitare specială.

La 21 martie 1872, împăratul Franz Joseph al Austriei l-a decorat în semn de recunoaștere pentru activitatea sa meritorie și patriotică cu Crucea de comandor al Ordinului Franz Joseph.[14]

Decesul și recunoașterea postumă[modificare | modificare sursă]

În timpul vieții, rezultatele sale au fost respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea științifică la vârsta de 61 de ani de nefrită cronică. La numai câteva zile după moartea sa, abatele care i-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă.

Recunoașterea importanței descoperirilor sale a fost realizată abia la începutul secolului al XX-lea când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.

Metoda fecundarii artificiale folosită de Gregor Mendel.[modificare | modificare sursă]

Pentru a împiedica autopolenizarea florii, el îi tăia staminele lăsându-i doar pistilul. Apoi, lua dintr-o altă floare polenul cu o periuță și îl transfera pe pistilul florii ale cărei stamine au fost tăiate. În felul acesta, Mendel combina caracterele a doua flori diferite pentru a scoate în evidență legitățile de moștenire ale acestora.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o https://www.biography.com/people/gregor-mendel-39282, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b https://mendelmuseum.muni.cz/en/g-j-mendel/zivotopis, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b „Gregor Mendel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Gregor Mendel, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Gregor Johann Mendel, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ a b Gregor Mendel, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  8. ^ a b Gregor (Ordensname seit 1843) Mendel, Brockhaus Enzyklopädie 
  9. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ Památkový katalog 
  11. ^ Gregor Mendel, „Versuche uber Pflanzen-Hybriden”. Verhandlungen des naturforschenden Vereins in Brünn, t. IV, 1866, p. 3-47. Textul comunicării în limba germană este disponibil la MendelWeb
  12. ^ Traducerea în limba franceză a textul comunicării este diponibilă în Wikisource (http://fr.wikisource.org/wiki/Recherches_sur_des_hybrides_v%C3%A9g%C3%A9taux)
  13. ^ Traducerea în limba engleză a textul comunicării este diponibilă la MendelWeb (http://www.mendelweb.org/Mendel.html)
  14. ^ Hugo Iltis: „Gregor Johann Mendel: Leben, Werk und Wirkung”, Editura Springer Verlag GmbH, Berlin Heidelberg 1924, p. 175