Grădina secretă
Grădina secretă | |
 Coperta ediției americane | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Frances Hodgson Burnett |
| Subiect | Orfani, familie, prietenie, natură și regenerare |
| Gen | Roman pentru copii |
| Ediția originală | |
| Titlu original | The Secret Garden |
| Limba | Engleză |
| Editură | Frederick A. Stokes(d) (SUA) William Heinemann (Regatul Unit)[3] |
| Ilustrator | M. L. Kirk(d) (SUA) Charles Robinson(d) (Regatul Unit)[4] |
| Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii Regatul Unit |
| Data primei apariții | 25 august 1911 (SUA) Octombrie 1911 (Regatul Unit) |
| Număr de pagini | 375 (SUA[5] și Regatul Unit[3]) |
| Ediția în limba română | |
| Editură | Corint Junior |
| Data apariției | 2020 |
| Număr de pagini | 304 |
| ISBN ro | 9786067937633 |
| Format | Paperback |
Modifică date / text  | |
Grădina secretă este un roman pentru copii de Frances Hodgson Burnett, publicat pentru prima dată în volum în 1911, după serializarea sa în revista literară The American Magazine (noiembrie 1910 – august 1911). Acțiunea se desfășoară în Anglia, iar romanul este considerat un reper al literaturii engleze pentru copii. Ediția americană a apărut la Frederick A. Stokes Company, cu ilustrații realizate de M. L. Kirk, iar ediția britanică la editura Heinemann, cu ilustrații realizate de Charles Heath Robinson.[4][6]
De-a lungul timpului, „Grădina secretă” a generat numeroase adaptări scenice și cinematografice.
Narațiunea
[modificare | modificare sursă]
La începutul secolului al XX-lea, Mary Lennox trăiește în India Britanică, într-un decor strălucitor și sufocant, în care absența părinților ei cântărește mai greu decât orice lux. Copila de zece ani crește printre servitori locali care o răsfață necondiționat, dar fără o afecțiune reală. Este un copil al încăperilor răcoroase și al poruncilor repezite, învățată să fie ascultată, dar niciodată cu adevărat văzută. Când o epidemie de holeră îi răpune părinții și pustiește casa, Mary rămâne singură, într-o tăcere pe care nu o cunoștea, în timp ce ultimii servitori fug îngroziți.
Găsită de soldați britanici, Mary este trimisă în grija unui pastor englez, ale cărui copii o ridiculizează, poreclind-o „Domnișoara Mary, foarte potrivnică”. Curând, soarta ei se mută în alt registru: copilul este trimis în Anglia, să trăiască cu unchiul său, Archibald Craven, soțul răposatei Lilias. Archibald locuiește retras în Misselthwaite Manor, un conac vast și melancolic, așezat pe întinderea aspră a Câmpiei Yorkshire. La sosire, Mary află că Lilias murise cu ani în urmă, iar Archibald poartă nu doar o cocoașă, ci și un doliu îndelungat care plutește peste întreaga casă.
La început, copilul rămâne prizoniera propriei amărăciuni. Conacul i se pare ostil, oamenii — distanți, iar câmpia — un peisaj neprimitor și lipsit de culoare. Însă treptat, climatul auster al Yorkshire-ului începe să lucreze în favoarea ei. Prietenia ei cu Martha Sowerby, o servitoare sinceră și blândă, deschide primele ferestre ale unei lumi noi. Martha îi vorbește despre Lilias, despre felul în care obișnuia să-și petreacă orele într-o grădină închisă ridicată departe de priviri, o oază de trandafiri pe care moartea a transformat-o în legendă. Copleșit de pierderea soției sale, Archibald ar fi încuiat grădina și ar fi ascuns cheia.
Mary simte în povestea grădinii ceva ce o cheamă. Căutarea cheii devine o aventură care o schimbă fără ca ea să-și dea seama: începe să se cunoască pe sine, să asculte, să se deschidă, să se bucure de lucruri pe care înainte nu le-ar fi observat. Se apropie de Ben Weatherstaff, grădinarul posac, și de un măcăleandru inteligent și prietenos, care pare s-o adopte. Aerul rece, mersul pe câmpie și curiozitatea autentică o schimbă: starea ei de sănătate se îmbunătățește, iar firea i se luminează.
Într-o zi, măcăleandrul îi atrage privirea spre un colț de pământ răscolit. Înăuntru, Mary găsește cheia. Bucuria descoperirii este atât de intensă încât simte nevoia să o împărtășească. Îi cere Marthei unelte de grădinărit, iar acestea sosesc prin Dickon, fratele Marthei, un băiat de doisprezece ani, prieten al câmpiei, al animalelor și al liniștii. Între Mary și Dickon se naște o prietenie caldă, neforțată, iar ea îi dezvăluie existența grădinii secrete. Dickon o înțelege dintr-o privire și o însoțește în renașterea acestui loc uitat.
Într-o noapte, Mary aude prin casă plânsete stinse, aproape ireale. Urmându-le, descoperă o cameră ascunsă și un băiat bolnăvicios: Colin Craven, fiul lui Archibald și verișorul ei. Își petrece viața în pat, departe de orice atingere a lumii, pentru că toți cred că este prea fragil pentru a merge. Răsfățul excesiv și izolarea l-au învățat capriciul și disperarea. Mary începe să-l viziteze în fiecare zi, iar băiatul, încet-încet, se deschide către poveștile ei despre câmpie, despre Dickon și despre grădina ascunsă. Într-o clipă de încredere, Mary îi mărturisește că are cheia, iar Colin o roagă să-l ducă acolo. Așezat într-un scaun cu rotile, iese pentru prima dată afară după ani lungi de închidere.
În grădină, copiii îl surprind pe Ben Weatherstaff privind peste zid. Acesta mărturisește, tulburat, că îl credea pe Colin infirm, cu spatele și picioarele strâmbe. Într-un acces de indignare și dorință de a se afirma, Colin se ridică — nesigur, tremurând — și descoperă că trupul său, deși slăbit, nu l-a trădat. Încurajat de Mary și Dickon, începe să exerseze mersul. Grădina devine locul în care copilul își regăsește corpul, mintea, viitorul. Cei trei, alături de Ben, conspiră să păstreze progresul lui Colin în secret, dorind să-l surprindă pe Archibald la întoarcere.
Departe de casă, Archibald simte, fără să știe de ce, o schimbare: un vis cu Lilias îl cheamă înapoi spre grădină, spre locul în care iubirea și suferința lor au prins rădăcini. O scrisoare de la mama lui Dickon și Martha îl îndeamnă să se întoarcă la Misselthwaite. Când ajunge, se plimbă în jurul zidului și aude râsete în grădină. Găsește ușa neîncuiată. Intrând, rămâne împietrit de uimire: grădina este vie, în floare, iar în mijlocul ei, Colin — fiul lui, odinioară bolnav și lipsit de speranță — aleargă alături de Mary, triumfător după ce tocmai câștigase o întrecere.
În acea clipă, fiecare dintre ei înțelege ce a renăscut: grădina, copilul, tatăl. Colin și Mary povestesc întreaga istorie a transformării lor, iar Archibald, copleșit, își îmbrățișează fiul. Cei doi se întorc spre conac, umăr lângă umăr, spre uimirea servitorilor care nu ar fi crezut niciodată că vor trăi o asemenea minune.
Teme
[modificare | modificare sursă]
Analizând structurile narative caracteristice romanului tradițional pentru fete, Perry Nodelman o identifică pe Mary Lennox drept o abatere notabilă de la arhetipul narativ al orfanei „spontane și exuberante”, a cărei vitalitate transformatoare revitalizează familia ce o primește. În cazul lui Mary, trăsăturile asociate acestui arhetip apar tardiv, funcționând ca o subversiune a convenției genului. Nodelman afirmă că procesul de reconstrucție a structurilor familiale și a sferei domestice, definitoriu pentru literatura de acest tip, este „dus la extrem în Grădina secretă”, unde restaurarea grădinii și venirea primăverii sunt orchestrate în paralel cu „readucerea la viață” a personajelor, ca și cum ar fi trecut printr-o hibernare prelungită.[7]
Joe Sutliff Sanders situează romanul în cadrul dezbaterilor victoriene și edwardiene privind disciplina afectivă, noțiune fundamentală în discursurile pedagogice ale perioadei și prezentă în literatura cu protagoniste orfane. El argumentează că romanul evidențiază beneficiile disciplinei afective asupra băieților și bărbaților, concentrându-se asupra evoluției lui Colin, care învață — prin intermediul lui Mary, descrisă drept instanța reprezentativă a feminității juvenile — mecanismele de gestionare a emoțiilor și modul de articulare a propriului „privilegiu masculin”.[8] În acest sens, romanul pune în scenă o redistribuire a autorității emoționale, Mary devenind vectorul prin care Colin își reconfigurează identitatea masculină.
Grădina titulară constituie un pivot simbolic în exegeza romanului. Phyllis Bixler Koppes arată că Grădina secretă integrează convenții ale basmului, ale exemplului moral (exemplum, în tradiția medievală a narațiunilor cu funcție didactică) și ale literaturii pastorale. Această triadă generează o „coerență tematică și o rezonanță simbolică” superioare celor din romanele anterioare ale lui Burnett destinate copiilor, care se limitau la primele două registre.[9] Koppes subliniază faptul că grădina funcționează ca „trop georgic central”, ancorat în tradiția literară a cultivării naturii, și ca simbol unificator al renașterii în economia narativă a romanului.[10]
În interpretarea lui Madelon S. Gohlke, grădina se constituie într-un spațiu profund ambivalent: „scena unei tragedii ce a fracturat aproape definitiv familia”, dar simultan și locul unde familia își regăsește coerența structurală și afectivă.[11] Această ambivalență înscrie grădina în paradigma ecocritică a naturii ca forță duală — distructivă și regeneratoare.
Din perspectiva studiilor despre dizabilitate, Alexandra Valint susține că reprezentările dizabilității din roman reflectă concepțiile stereotipice ale perioadei edwardiene, care asociau dizabilitatea cu nefericirea, dependența și lipsa de agenție. Pentru cititorii epocii, scaunul cu rotile al lui Colin ar fi operat ca indicator dublu: al unei identități marcate de dizabilitate, dar și al unui statut social privilegiat.[12] Critica modernă subliniază, de asemenea, că romanul construiește dizabilitatea lui Colin într-o cheie parțial psihosomatică, aspect discutat pe larg în studiile contemporane asupra corporalității în literatura pentru copii.
Elizabeth Lennox Keyser afirmă că Grădina secretă exprimă o ambivalență structurală în ceea ce privește rolurile de gen. Deși Mary este agentul restaurării grădinii și catalizatorul regenerării familiale, rolul ei este diminuat în final, unde accentul revine asupra lui Colin și a tatălui său. Această recentrare poate fi interpretată drept o reafirmare a autorității patriarhale și a continuității moștenirii masculine, aspect ce contrabalansează impulsurile subversive ale narațiunii.[13]
Danielle E. Price observă că romanul abordează „chestiunile spinoase ale sexualității, clasei și imperialismului”.[14] Ea susține că evoluția lui Mary reproduce „etapele teoreticienilor secolului al XIX-lea în conceptualizarea grădinii ideale”, ceea ce o transformă progresiv într-o figură feminină capabilă, asemenea grădinii cultivate, să ofere frumusețe, armonie și confort, dar și să „cultive” — în sens formativ — pe verișorul ei, tânărul patriarh în devenire.[14] Această lectură plasează romanul la intersecția dintre ideologiile peisagistice victoriene, construcțiile de gen și discursurile imperiale.
În ansamblu, Grădina secretă este considerat astăzi un text polifonic și multistratificat, situat la confluența dintre naratologie, studii de gen, ecocritică, studii culturale și teoria dizabilității — o poziționare care explică durabilitatea și diversitatea interpretărilor critice dedicate romanului.
Adaptări
[modificare | modificare sursă]Film
[modificare | modificare sursă]
Prima adaptare cinematografică a romanului a fost realizată în 1918[56] de Famous Players–Lasky Corporation,[15] cu Lila Lee, în vârstă de 14 ani, în rolul lui Mary, și Paul Willis în rolul lui Dickon. Producția, intitulată The Secret Garden, nu a avut o lansare oficială în România și este în prezent considerată un film pierdut, supraviețuind doar materiale promoționale.
Cea de-a doua adaptare cinematografică a fost realizată în 1949 de Metro-Goldwyn-Mayer. Filmul, lansat în România sub titlul Grădina secretă, i-a avut în distribuție pe Margaret O'Brien (Mary), Dean Stockwell (Colin) și Brian Roper(d) (Dickon). Producția a fost turnată predominant în alb-negru, însă toate secvențele din grădina secretă au fost filmate în Tehnicolor în trei benzi, procedeu utilizat pentru a accentua contrastul vizual dintre austeritatea interioarelor și exuberanța reînvierii naturale. Romanul The Painted Garden (1948) de Noel Streatfeild(d) a fost inspirat de realizarea acestui film.
Producția din 1993 a studioului American Zoetrope, regizată de Agnieszka Holland pe baza unui scenariu de Caroline Thompson(d), a fost lansată în România sub titlul Grădina secretă. Filmul îi are în rolurile principale pe Kate Maberly(d) (Mary), Heydon Prowse(d) (Colin), Andrew Knott(d) (Dickon), John Lynch(d) (Lord Craven) și Dame Maggie Smith (doamna Medlock). Producător executiv a fost Francis Ford Coppola.
Adaptarea din 2017, realizată de Dogwood Motion Picture Company și difuzată pe BYUtv sub titlul original The Secret Garden, nu a beneficiat de o versiune oficială în limba română. Această reinterpretare propune o versiune science-fiction cu estetică victoriană și a fost scrisă, regizată și adaptată pentru ecran de Owen Smith.
Versiunea cinematografică din 2020, coprodusă de Heyday Films(d) (Marea Britanie) și StudioCanal(d) (Franța), a fost lansată în România sub titlul Grădina secretă. Filmul, regizat de Marc Munden(d) pe baza unui scenariu semnat de Jack Thorne(d), oferă o interpretare modernă a romanului, adaptată sensibilităților cinematografice contemporane.[16]
În ansamblu, adaptările cinematografice ale romanului Grădina secretă evidențiază diversitatea abordărilor estetice, tehnologice și culturale prin care textul a fost reimaginat de-a lungul secolului XX și începutului secolului XXI.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ The novel cure[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „British Library Item details”. primocat.bl.uk. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b en Istoria publicării lucrării Grădina secretă la Internet Speculative Fiction Database. Accesat la 18 martie 2017.
- ^ The Secret Garden (first edition). Library of Congress Online Catalog. LCCN Permalink (lccn.loc.gov). Retrieved 24 March 2017. The catalog record reports 4 leaves of plates, 4 color illustrations (uncredited).
- ^ WorldCat library records: OCLC 1289609, OCLC 317817635 (US); OCLC 8746090 (UK).
- ^ Nodelman, Perry (). „Progressive Utopia: Or; How to Grow Up Without Growing Up”
. Children's Literature Association Quarterly. 1: 146–154. doi:10.1353/chq.1979.0006 – via Project MUSE.
- ^ Sanders 2011, p. 99.
- ^ Koppes 1978, p. 191.
- ^ Koppes 1978, p. 203.
- ^ Gohlke 1980, p. 895.
- ^ Valint 2016, pp. 262–3, 266.
- ^ Keyser 1983, p. 12.
- ^ a b Price 2001, p. 4.
- ^ „Lila Lee Is At Present Holidaying In East”. The Calgary Albertan. . p. 15.
- ^ Tartaglione, Nancy (). „Marc Munden To Helm The Secret Garden For David Heyman & Studiocanal”. Deadline Hollywood. Accesat în .
