Grégoire de Saint-Vincent

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Grégoire de Saint-Vincent
Grégoire de Saint-Vincent (1584-1667).jpg
Grégoire de Saint-Vincent
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bruges, Belgia Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Gent, Țările de Jos Spaniole[*] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
preot
profesor Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Douai[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJean-Charles della Faille  Modificați la Wikidata

Grégoire de Saint-Vincent (n. 22 martie 1584 la Bruges - d. 5 iunie 1667 la Gent) a fost un călugăr iezuit flamand, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul matematicii.

Deși a dus o viață retrasă, a realizat descoperiri interesante în domeniul geometriei. Prin studiul problemelor din acest domeniu și din mecanică, a devenit unul dintre inițiatorii calculului diferențial și integral.

A efectuat cuadratura spiralei lui Arhimede și a demonstrat că această curbă poate fi redusă la rectificarea parabolei. O deosebită valoare o deține teorema pe care a stabilit-o referitor la egalitatea ariilor a două bande de hiperbolă și care a condus ulterior la descoperirea proporționalității acestor arii cu logaritmul raportului dintre anumite distanțe corespunzătoare dreptelor care delimitează aceste bande.

În 1647 a stabilit legătura dintre teoria logaritmilor și cuadratura hiperbolei, observând că logaritmii lui Neper au ca imagine geometrică ariile segmentelor de hiperbolă echilateră cuprinse între o asimptotă și două paralele la cealaltă asimptotă. A introdus metoda exhaustivă. Lucrarea sa cu privire la cuadratura cercului a fost criticată de mai mulți matematicieni, între care și Andrea Taqust, în schimb Newton și Leibniz au manifestat admirație pentru lucrările lui Gregorius, considerându-l ca pe unul care a pus bazele geometriei moderne.

În 1647 a studiat fasciculele armonice. Un alt obiect important de studiu l-au constituit conicele.

Cea mai importantă scriere a sa este Opus geometricum, cuadratura circuli et sectionum coni, apărută la Anvers în 1647.

  1. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în