Sari la conținut

Gorilă vestică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gorilla gorilla

Mascul de gorilă vestică
Stare de conservare

specie în pericol iminent[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
DomeniuEukaryota
SupraregnHolozoa
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
PhylumChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăMammalia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăElpistostegalia
SupraordinEuarchontoglires
OrdinPrimates
MagnordinBoreoeutheria
SubordinHaplorhini
InfraordinSimiiformes
ParvordinCatarrhini
SuprafamilieHominoidea
FamilieHominidae
SubfamilieHomininae
TribGorillini
GenGorilla
Nume binomial
Gorilla gorilla[2][3]
Savage, 1847
Areal de răspândire

Gorila vestică (Gorilla gorilla) este o primată din Africa, una dintre cele două specii ale genului hominid Gorilla. Mare și robustă, cu masculi cântărind aproximativ 168 de kilograme, specia se găsește într-o regiune din Africa central-vestică, izolată geografic de gorila estică (Gorilla beringei). Părul speciei vestice este semnificativ mai deschis la culoare.

Gorila vestică este a doua primată vie ca mărime după gorila estică. Sunt recunoscute două subspecii: gorila vestică de câmpie (Gorilla gorilla gorilla gorilla) se găsește în cea mai mare parte a Africii de Vest, în timp ce gorila Cross River, numită și gorila vestică de râu (Gorilla gorilla diehli) este limitată la o zonă mai restrânsă din nord, la granița dintre Camerun și Nigeria. Ambele subspecii sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariție.

O descriere oficială a speciei a fost furnizată de Thomas Savage în 1847, alăturând noua specie unei descrieri anterioare a cimpanzeului ca Troglodytes gorilla într-un grup de simieni estici pe care l-a denumit „orang”. Populația este recunoscută ca două subspecii:

ImagineSubspeciePopulațieDistribuție
Gorilă vestică de câmpie (Gorilla gorilla gorilla)276,000Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Congo, Republica Democrată Congo, Guineea Ecuatorială și Gabon.
Gorilă Cross River[a] (Gorilla gorilla diehli)250-300[4]Camerun, Nigeria.

Gorilele vestice sunt în general mai deschise la culoare decât gorilele estice. Gorilele de vest au părul negru, cenușiu sau gri-maroniu închis, cu o frunte maronie. Masculii măsoară în medie 167 cm, deși ajung la o înălțime de până la 176 cm, având o greutate medie de 168 kg, iar femelele între 58 și 72 kg.[5] Gorilele vestice captive au o greutate medie de 157 kg la masculi, și de 80 kg la femele.[6] Gorila Cross River diferă de gorila vestică de câmpie atât prin dimensiunile craniului, cât și ale dinților.

Structura socială

[modificare | modificare sursă]
Pui de gorilă vestică în vârstă de 5 luni

Gorilele vestice trăiesc în grupuri cu dimensiuni variabile, de la doi la douăzeci de indivizi. Astfel de grupuri sunt compuse din cel puțin un mascul, mai multe femele, și puii acestora. Un mascul dominant (spate-argintiu) conduce grupul, iar masculii mai tineri părăsesc de obicei grupul când ajung la maturitate. Femelele se transferă într-un alt grup înainte de perioada de reproducere, care începe la vârsta de opt-nouă ani; ele îngrijesc puii lor în primii trei-patru ani de viață. Intervalul dintre nașteri este, prin urmare, lung, ceea ce explică în parte ritmul lent de creștere a populației, care face gorila vestică atât de vulnerabilă la braconaj.

Datorită perioadei lungi de gestație, perioadei lungi de îngrijire parentală și mortalității infantile, o gorilă femelă va da naștere unui pui care va supraviețui până la maturitate doar o dată la șase-opt ani. Gorilele vestice au o viață lungă, și pot supraviețui până la 40 de ani în sălbăticie. Teritoriul unui grup poate avea o suprafață de până la 30 km², dar nu este apărat în mod activ. Gorilele vestice sălbatice sunt cunoscute pentru faptul că folosesc unelte.[7]

Dieta gorilelor vestice este bogată în fibre, incluzând frunze, tulpini, fructe, semințe, flori, scoarță, nevertebrate și sol. Frecvența consumului fiecăruia dintre aceste alimente depinde de grupul specific de gorile vestice și de sezon. Mai mult, diferite grupuri de gorile vestice consumă cantități și specii diferite de plante și nevertebrate, ceea ce sugerează că au o cultură alimentară. Fructele constituie cea mai mare parte a dietei gorilelor vestice de câmpie atunci când sunt abundente, influențând în mod direct modelele lor de căutare a hranei și de deplasare. Există o corelație între timpul petrecut de o gorilă vestică în deplasare și sezonul în care fructele sunt disponibile. Gorilele vestice petrec mai mult timp călătorind și hrănindu-se în anotimpurile în care fructele sunt abundente, comparativ cu perioadele în care fructele sunt mai puțin disponibile.[8]

Starea de conservare

[modificare | modificare sursă]

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii clasifică gorila vestică ca fiind în pericol critic de dispariție, cea mai gravă categorie după extincția globală, în Lista Roșie a Speciilor Amenințate din 2007. Virusul Ebola ar putea reduce populațiile de gorile vestice până la un punct în care recuperarea lor ar putea deveni imposibilă. Acesta a redus populațiile din zonele protejate cu 33% între 1992 și 2007, ceea ce ar putea echivala cu o scădere de 45% pentru o perioadă de doar 20 de ani, între 1992 și 2011.[9][10] Braconajul, exploatarea forestieră comercială și războaiele civile din țările care alcătuiesc habitatul gorilelor vestice reprezintă, de asemenea, amenințări.[10]

Snowflake, gorilă vestică cu albinism

Numele indivizilor din această specie includ:

Notă explicativă

[modificare | modificare sursă]
  1. Cunoscută și ca gorilă vestică de râu.
  1. „The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2”. . Wikidata Q115962546. Accesat în .
  2. „Integrated Taxonomic Information System” (în engleză). . Wikidata Q82575. Accesat în .
  3. Don E. Wilson; DeeAnn Reeder, ed. (). Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (în engleză) (ed. 3). Baltimore: Johns Hopkins University Press. ISBN 0-8018-8221-4. LCCN 2005001870. OCLC 57557352. OL 3392515M. Wikidata Q1538807.
  4. „Animal Info – Gorilla”. AnimalInfo.org. Accesat în .
  5. Kingdon, Jonathan (). Mammals of Africa: Volume II. Bloomsbury Publishing. p. 45. ISBN 978-1-4081-2257-0.
  6. Leigh, S. R.; Shea, B. T. (). „Ontogeny and the evolution of adult body size dimorphism in apes”. American Journal of Primatology. 36 (1): 37–60. doi:10.1002/ajp.1350360104. PMID 31924084.
  7. Breuer, T.; Ndoundou-Hockemba, M.; Fishlock, V. (). „First Observation of Tool Use in Wild Gorillas”. PLOS Biology. 3 (11). doi:10.1371/journal.pbio.0030380Accesibil gratuit. PMC 1236726Accesibil gratuit. PMID 16187795. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  8. Masi, Shelly; Cipolletta, Chloé; Robbins, Martha M. (februarie 2009). „Western lowland gorillas (Gorilla gorilla gorilla) change their activity patterns in response to frugivory”. American Journal of Primatology. 71 (2): 91100. doi:10.1002/ajp.20629. PMID 19021124.
  9. Maisels, F.; Bergl, R. A.; Williamson, E. A. (). „Gorilla gorilla”. IUCN Red List of Threatened Species. 2018. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |amends= ignorat (ajutor)
  10. 1 2 Planet Of No Apes? Experts Warn It's Close CBS News Online, 12 September 2007. Retrieved 22 March 2008.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]