Gore Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gore Ionescu
Gore Ionescu.JPG
Date personale
Nume la naștereDima Ionescu
NăscutRomânia 1902, Teiș, Dâmbovița
DecedatRomânia 29 octombrie 1957, (55 de ani) București
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieviolonist Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalfolclor, lăutărească
Instrument(e)vioară
Case de discuriCristal

Gore Ionescu, (n. 1902, Teiș, Dâmbovița - d. 29 octombrie 1957, București), pe numele său real Dima Ionescu, a fost un violonist și lăutar virtuoz din România. Gore Ionescu a fost unul dintre cei mai recunoscuți lăutari din zona Teișului și cel care a adus pe umeri faima familiei. Se pare că Gore nu a fost chiar un nume, ci mai degrabă o poreclă. S-a transformat în nume, însă nu se știe de unde vine.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1902 în Teiș, județul Dâmbovița într-o familie de lăutari. Începe de mic să învețe vioara de la tatăl său, remarcându-se rapid în zonă.

Culege din împrejurimi piese din repertoriul instrumental de joc, specific județului Dâmbovița, dar și din zonele Argeșului, Oltului, Muscelului, Doljului, Vlașcăi, Banatului, Moldovei și chiar câteva din Transilvania.

„(...) Am colindat țara și Europa cu societățile (asociațiile) de dansuri din București. Am făcut armata la Târgoviște. Până să am 26 de ani am stat numai în Teiș, dar iarna plecam pe la țară, la munte. Am fost pe la Cernăuți. Barem cu horile am colindat toată țara, în orașe n-am stat decât așa, câte două-trei zile. În schimb am fost în Franța, la Nisa, în Italia, în Serbia, tot cu horile românești (...)”

În 1937 participă la Expoziția Universală de la Paris, stârnind ropote de aplauze.

Își formează propriul taraf din care mai făceau parte și cobzarul Tudor Marin, Ion Puceanu (vioara întâi), Vasile Dumintru (vioară secundă), Costică N. Dobrică (țambal) și un alt cobzar, Gheorghe Măslină.

În 1941 este chemat la București să înregistreze pentru arhiva Institutului de Folclor și sunt imprimate 74 de piese dintr-un repertoriu mult mai amplu. Majoritatea pieselor fac parte din repertoriul rural și din repertoriul ritual de nuntă. Câteva melodii e joc înregistrate atunci sunt: Ca la Breaza, Geamparalele, Marioara, Petrișorul, Zuralia, Slănicul, Birul, Dura, Chindia.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare la data de 29 octombrie 1957 la București.

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Cele 74 de piese înregistrate în perioada în care cilindrii de fonograf erau rari, se foloseau cu zgârcenie, dovedesc interesul și aprecierea lui Brăiloiu față de repertoriul lui Gore Ionescu. Spre deosebire de urmașii și fiii lui, Aurel și Victor Gore, care au mers în primul rând pe folclorul urban și de mahala, vocal-instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriu alcătuit numai din folclor rural.”
—Prof. Dr. Marian Lupașcu — etnomuzicolog

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Electrecord 1961: Părul tău cel mătăsos; Mai ții minte puică bine - voce Marin Tudor - Taraful Gore Ionescu (1936)
  • Electrecord 1962: Foaie verde matostat; Aseară pe vreme rea - voce Marin Tudor - Taraful Gore Ionescu (1936)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice[modificare | modificare sursă]