Goli Otok

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Goli Otok
Geografie
Ocean/MareMarea Adriatică  Modificați la Wikidata
Coordonate44°50′20″N 14°49′07″E ({{PAGENAME}}) / 44.838888888889°N 14.818611111111°E
Suprafață4,54 km²  Modificați la Wikidata
Țară
Croația
Populație0  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Goli Otok (pronunțat [ɡôliː ǒtok]; cu sensul de Insula stearpă; în italiană Isola Calva) este o insulă stearpă, nelocuită, care a fost locul unei închisori politice care a fost folosită atunci când Croația a făcut parte din Iugoslavia.[1][2] Închisoarea a funcționat între 1949 și 1989.[3]

Insula este situată în nordul Mării Adriatice, chiar în largul coastei cantonului Primorje-Gorski Kotar, Croația, cu o suprafață de aproximativ 4,5 kilometri pătrați (1,7 mi2). Expusă vânturilor puternice bora, în special iarna, suprafața insulei este aproape complet lipsită de vegetație, de unde și numele de Goli Otok (literal, „insula sterilă/stearpă” în limba croată). Este cunoscută și sub numele de „Alcatrazul croat” datorită închisorii de pe insulă și a securității ridicate.[4]

Închisoarea de pe Goli Otok[modificare | modificare sursă]

Goli Otok
Lagăr de concentrare
Operat deIugoslavia
Operațional1949–1956 pentru deținuții politici și până în 1988 ca închisoare normală

În ciuda faptului că a fost de mult timp un loc de pășunat ocazional pentru turmele de ciobani din zonă, se pare că insula stearpă nu a fost niciodată locuită mai mult timp în afară de prizonieri în timpul secolului al XX-lea.[5]

De-a lungul Primului Război Mondial, Austro-Ungaria a trimis prizonieri de război ruși de pe Frontul de Est la Goli Otok.[5]

În 1949, întreaga insulă a fost transformată oficial într-o închisoare de înaltă securitate, secretă și un lagăr de muncă condus de autoritățile Republicii Populare Federale Iugoslavia,[5] împreună cu insula Sveti Grgur⁠(d) din apropiere, unde s-a aflat un lagăr similar dar pentru femei. Până în 1956, în urma rupturii dintre Tito și Stalin și pe tot parcursul perioadei Informbiro⁠(d), locul a fost folosit pentru a încarcera prizonierii politici. Printre aceștia s-au numărat staliniști cunoscuți sau presupuși, dar și alți membri ai Partidului Comunist din Iugoslavia sau chiar cetățeni care nu aparțineau niciunui partid, dar care au fost acuzați de simpatie sau înclinații față de Uniunea Sovietică.

Mulți anticomuniști (sârbi, croați, macedoneni, albanezi și alți naționaliști etc.) au fost de asemenea închiși în închisoarea de pe Goli Otok. De asemenea, prizonierii apolitici au fost trimiși pe insulă pentru a executa pedepse penale simple,[6][7] iar unii dintre ei au fost condamnați la moarte. Un total de aproximativ 16.000[8][9] deținuți politici au fost închiși aici, dintre care între 400[10] și 600[4][11] au murit pe insulă. Alte surse, bazate în mare parte pe diverse declarații individuale, susțin că aproape 4.000 de prizonieri au decedat în acest lagăr.[12][13]

Deținuții din închisoare au fost forțați să muncească (într-o carieră de piatră, olărit și tâmplărie), indiferent de condițiile meteorologice: vara temperatura poate crește până la 40 °C (104 °F), în timp ce în timpul iernii au fost supuși vântului răcoros bora și temperaturilor negative.[14] Închisoarea a fost condusă în întregime de deținuți, iar sistemul său ierarhic i-a forțat pe condamnați să se bată, să se umilească, să se denunțe și să se evite reciproc. Cei care au cooperat puteau spera să avanseze în ierarhie și să primească un tratament mai bun.[15][16]

După ce Iugoslavia a normalizat relațiile cu Uniunea Sovietică, închisoarea din Goli Otok a trecut sub jurisdicția provincială a Republicii Populare Croația (de la autoritățile federale iugoslave). Cu toate acestea, închisoarea a rămas un subiect tabu în Iugoslavia până la începutul anilor 1980.[17] Antonije Isaković⁠(d) a scris romanul Tren (Moment) despre închisoare în 1979, așteptând până la moartea lui Josip Broz Tito în 1980 pentru a o publica. Cartea a devenit instantaneu un bestseller.[18]

Închisoarea a fost închisă la 30 decembrie 1988[19] și complet abandonată în 1989.[5] De atunci a fost lăsată în paragină[4] și în prezent a devenit o atracție turistică și este populată de ciobani de pe insula croată Rab. Foștii prizonieri croați s-au organizat în Asociația foștilor prizonieri politici din Goli Otok.[20] În Serbia, ei sunt organizați în Societatea Goli Otok.[21]

Prizonieri notabili[modificare | modificare sursă]

Harta insulei Goli Otok

Goli Otok în literatură[modificare | modificare sursă]

Goli Otok și insulele învecinate
Graffiti cu textul „S-a terminat!”
  • 1981: Noč do jutra (Noaptea până vine dimineața) ‒ roman al autorului sloven Branko Hofman⁠(d)[5]
  • 1981: Herezia e Dervish Mallutes - roman alegoric al autorului kosovar Teki Dervishi
  • 1982: Tren 2 - roman de Antonije Isaković⁠(d)
  • 1984: Umiranje na obroke (Murind în rate) ‒ carte autobiografică a autorului sloven Igor Torkar, despre condițiile închisorii Goli Otok
  • 1984: Goli Otok: The Island of Death ‒ carte de non-ficțiune a autorului bulgar/macedonean Venko Markovski⁠(d), care detaliază o istorie a închisorii Goli Otok
  • 1990: Goli Otok de Dragoslav Mihailović
  • 1993: Lov na stenice de Dragoslav Mihailović
  • 1996: Goli Otok: stratište duha ‒ carte de non-ficțiune a autorului croat Mihovil Horvat, care conține evenimentele arestării și întemnițării sale în perioada Informbiro
  • 1997: Goli Otok: Italiani nel Gulag di Tito ‒ raport istoric al autorului italo-croat Giacomo Scotti
  • 1997: Zlotvori – roman de Dragoslav Mihailović
  • 1997: Hawaii lui Tito ‒ roman al autorului folosind pseudonimul Rade Panic (nume luat de la o victimă politică cu același nume a cărei soție a fost înmormântată pe insulă; nu a folosit numele său real)[36]
  • 2005: Razglednica s ljetovanja ‒ roman scurt autobiografic al autoarei croate Dubravka Ugrešić[37]
  • 2010: Insula lumii - roman al autorului canadian, Michael D. O'Brien.
  • 2019: Life Plays with Me (Publicat în America de Nord sub numele de More Than I Love My Life) - roman al scriitorului israelian David Grossman. Unul dintre personajele principale, Vera, a fost internat ca prizonier politic în Goli Otok înainte de a emigra în Israel.
Piața victimelor de la Goli Otok - Danilovgrad, Muntenegru, fotografie din 2022.

Goli Otok în film și televiziune[modificare | modificare sursă]

  • 1996: The Seventh Chronicle (Sedma kronika) – lungmetraj croat despre un deținut de la Goli Otok care evadează înotând spre insula Rab, bazat pe un roman de Grgo Gamulin⁠(d)[38]
  • 2002: Eva ‒ film documentar povestit în germană, ebraică și engleză care relatează experiențele Evei Panić-Nahir, o fostă prizonieră a insulei; produs/regiat de Avner Faingulernt⁠(d)[39]
  • 2009: Strahota - Die Geschichte der Gefängnisinsel Goli Otok ‒ film documentar în limba germană despre 8 foști prizonieri; produs/regizat de Reinhard Grabher[40]
  • 2012: Goli Otok ‒ film documentar regizat de Darko Bavoljak[41]
  • 2013: Lost Survivors ‒ Episod din seriaul de supraviețuire TV reality Travel Channel intitulat „Prison Island”[42]
  • 2014: Goli – film documentar regizat de Tiha K. Gudac[43]
  • 2014: În numele poporului ‒ expoziție la Belgrad; cu o listă alfabetică de 16.500 de nume de persoane care au fost închise la Goli Otok, listă disponibilă pentru căutare online pe site-ul lor
  • 2019: Mysteries of the Abandoned ‒ sezonul 4 episodul 9 „Bântuind pe Insula Ciumei”[44]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Žižek, Slavoj (). The Parallax View. Cambridge, MA: MIT Press. p. 288. Goli otok ... a notorious Communist concentration camp 
  2. ^ Almond, Mark (). Europe's Backyard War: The War in the Balkans. London: Mandarin. p. 158. The island concentration camp of Goli Otok ... 
  3. ^ Dežman, Jože (). The Making of Slovenia. Ljubljana: National Museum of Contemporary History. p. 140. the concentration camp on Goli otok established in 1949 
  4. ^ a b c Gibbens, Sarah (). „See the Haunting Ruins of a Prison Once Known as a 'Living Hell'”. National Geographic. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g h Segel 2012, pp. 323–325.
  6. ^ „Donja Klada » Goli otok”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Višestruki ubojica s Golog otoka opet ubio”. Jutarnji list⁠(d). . Accesat în . 
  8. ^ Central Intelligence Agency (). „Yugoslavia: The Outworn Structure” (PDF). p. 3. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Previšić 2015, p. 192.
  10. ^ Previšić 2015, p. 190.
  11. ^ „Srbija nudi odštetu zatvorenicima na Golom otoku - devet dolara po danu”. Slobodna Dalmacija⁠(d) (în croată). . Accesat în . 
  12. ^ Goli Otok, AestOvest, Osservatorio Balcani e Caucaso⁠(d) 2008
  13. ^ Previšić 2015, pp. 175–177.
  14. ^ Previšić 2014, p. 234.
  15. ^ Vežić, Goran. „Goli otok - zloglasna Titova kaznionica”. dw.com (în croată). Deutsche Welle. Accesat în . 
  16. ^ „'Nikada nećemo saznati čija je konkretno ideja o osnivanju logora na Golom otoku'”. 
  17. ^ Previšić 2015, p. 174.
  18. ^ Daniel J. Goulding, Liberated cinema: the Yugoslav experience, 1945-2001, Indiana University Press, 2002. (p. 159)
  19. ^ a b „Na Golom otoku žalio sam što nisam kriminalac”. Večernji list⁠(d) (în croată). . Accesat în . 
  20. ^ „Slobodna Dalmacija”. arhiv.slobodnadalmacija.hr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Spomen žrtvama Golog otoka na Adi - Glas javnosti”. www.glas-javnosti.rs. . Accesat în . 
  22. ^ „BIO JE NEPONOVLJIV / Odrastao u bijedi, zbog djevojke pobjegao iz vojske pa završio na Golom otoku. Pio je i trošio kao da nema sutra, a umro u bijedi – 100posto.hr”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Goli Otok: The Island of Death: a Diary in Letters, Venko Markovski, Social Science Monographs, Boulder, 1984, ISBN: 0880330554, р. 42.
  24. ^ „Odiseja Vlada Dapčevića”. NOVOSTI (în sârbă). Accesat în . 
  25. ^ a b c „Croatia ponders fate of 'Tito's Guantanamo'”. . Accesat în . 
  26. ^ Magazin, X. X. Z. (). „Ambasador boema - XXZ Portal”. www.xxzmagazin.com (în sârbă). Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Никола Кљусев” (în sârbă). Accesat în . 
  28. ^ „LINGUIST List 14.1: Obituary: Tine Logar”. The LINGUIST List (în engleză). . Accesat în . 
  29. ^ Mikuš, Marek (). Frontiers of civil society : government and hegemony in Serbia. New York, NY. ISBN 978-1-78533-891-5. OCLC 1020300288. 
  30. ^ Segel 2012, p. 384.
  31. ^ Čadež, Tomislav. „Alfred Pal: Preživio holokaust, dvaput bio na Golom otoku, a onda radio najljepše hrvatske knjige”. Jutarnji list⁠(d) (în croată). Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ „"Pitomac" Golog otoka”. www.novosti.rs (în sârbă). Accesat în . 
  33. ^ „NEVJEROJATAN ŽIVOT LEGENDE / Pobjegao je iz nacističkog logora, a robijao je na Golom otoku. Zbog toga ga se žena odrekla i nikad joj nije oprostio, a ni nakon 90. Ne želi u mirovinu – 100posto.hr” (în croată). Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „Zemljar, Ante | Hrvatska enciklopedija” (în croată). 
  35. ^ Stipančević, Mario (aprilie 2004). „Razgovor s dr. Savom Zlatićem” [Interview with Savo Zlatić, M.D.] (PDF). Arhivski Vjesnik (în croată). Zagreb: Croatian State Archives⁠(d). 47 (47): 119–132. Accesat în . 
  36. ^ „Tito's Hawaii, a novel about Goli Otok”. www.oocities.org. Accesat în . 
  37. ^ Ugrešić, Dubravka (). „Cartolina estiva” (PDF). AestOvest. Osservatorio Balcani e Caucaso⁠(d). 
  38. ^ „Baza HR kinematografije”. 
  39. ^ „Eva”. IMDb. 
  40. ^ Peherstorfer, Markus (). „Die vergessene Hölle der Adria”. Der Standard (în germană). Accesat în . 
  41. ^ „Goli otok”. havc.hr (în croată). Accesat în . 
  42. ^ „Travel Channel's Lost Survivors episode, "Prison Island" partly filmed on Croati's Goli otok island”. travelchannel.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ Godeč, Željka (). „Moja potraga za istinom o djedovom zatočeništvu na Golom otoku”. Jutarnji list⁠(d) (în croată). Accesat în . 
  44. ^ Mysteries of the Abandoned (TV Series 2017– ) - IMDb, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Goli_Otok&oldid=16035870