Glosar de termeni politici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar de politică listează termeni din domeniul politicii, diplomației și dreptului internațional.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- atitudinea unei persoane, asociații de a refuza participarea la viața politică;
- abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot;
- doctrină care susține această atitudine.
  • absenteism parlamentar - practică a opoziției care constă în neparticiparea la lucrările parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica votarea unor legi.
  • absolutism (sau monarhie absolută) - formă de guvernare în care monarhul dispune integral de puterea supremă în stat, deținând simultan puterea executivă, legislativă și judecătorească (vezi și despotism).
  • absolutism luminat – variantă a regimului politic de tip absolutist, în care se îmbinau forme medievale de guvernare cu noile idei ale filosofiei iluministe.
  • abstenționism
- abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot;
- doctrină care susține această atitudine.
  • abținere - nepronunțare, neexprimare a părerii sau a votului; neparticipare la o activitate; prin extensie: vot care exprimă nepronunțarea, neexprimarea părerii în problema supusă dezbaterii.
  • acces la documente administrative (libertate de ~, drept de ~) - dreptul acordat oricărui cetățean, într-o societate democratică, în numele transparenței necesare admininstrației, la a putea consulta orice document public sau administrativ, nesupus normelor secretului.
  • acord – înțelegere între două state la încheierea unui act.
  • acord-cadru - înțelegere la nivel înalt între două state, care servește drept cadru pentru convorbiri ulterioare.
  • acord comercial – înțelegere economică între două sau mai multe state cu privire la schimbul reciproc de mărfuri.
  • acord de plățidocument care consemnează înțelegerea între două state cu privire la modalitățile de plată a obligațiilor reciproce (v. și cliring).
  • Acquis comunitar - document care include directivele, regulamentele și deciziile adoptate pe baza unor tratate, care împreună alcătuiesc legislația principală a Uniunii și Comunității Europene; este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legislația și obiectivele adoptate de Uniunea Europeană.
  • acreditare – împuternicire dată unei persoane prin scrisoare de acreditare într-o calitater diplomatică (ambasador, ministru plenipotențiar).
  • acreditant - stat care acreditează un reprezentant diplomatic.
  • acreditar - stat în care este acreditat un reprezentant diplomatic.
  • acreditat:
- împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin;
- (despre ziariști, presă) care este împuternicit pe lîngă o anumită instituție.
  • act administrativ - act al unui organ al administrației de stat.
  • act constituțional - act normativ prin care se reglementează anumite raporturi sociale fundamentale.
  • act teroristinfracțiune care constă în săvârșirea, din motive politice, a unor acte împotriva vieții, integrității corporale a oamenilor de stat, a persoanelor care desfășoară o activitate politică.
  • activ - colectiv de membri ai unui partid, ai unei organizații etc, constituit pe lîngă un organ de conducere și care, având pregătire corespunzătoare, îl sprijină în mod sistematic în anumite activități.
  • activism:
- propagandă în serviciul unei doctrine politice sau a unui partid.
- atitudine care pune accentul pe necesitatea acțiunii directe, pe propaganda activă;
- doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se bazeze pe acțiune mai mult decît pe principiile teoretice.
  • activist:
- adept al activismului;
- membru militant, salariat al unui partid sau al unei organizații de masă, care se ocupă (exlusiv) cu munca politică.
  • activist cultural - (în socialism) activist care se ocupa cu propaganda politică în domeniul cultural.
  • aderare - acțiunea de a deveni adeptul al unui partid, al unei mișcări, ideologii etc, cunoscându-le și împărtășindu-le principiile.
  • aderent - (persoană, stat etc.) care își dă consimțământul, care raliază la o acțiune comună, partid, mișcare, alianță, tratat etc.
  • adhocrație - termen care desemnează instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică, a necesității introducerii unor noi structuri la diverse niveluri de conducere.
  • ad-interim – care e provizoriu, care ține locul titularului.
  • administrație - totalitatea serviciilor publice însărcinate cu aplicarea legilor și a deciziilor guvernamentale.
  • administrație de stat:
- formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale;
– totalitatea organelor de stat care îndeplinesc activitatea executivă.
  • administrație militară – conducere, de către autorități militare, a unui teritoriu ocupat în urma unui război.
  • adoptarea legilor – dezbaterea și votarea de către organele legislative a proiectelor de lege.
  • ad-referendum - (despre acte, tratate internaționale) care nu angajează un stat în privința semnării actului, tratatului, fiind semnat numai de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze.
  • adunare:
- întrunire a mai multor persoane pentru a discuta unele probleme de interes comun și a lua hotărâri;
- corp deliberant; organ reprezentativ.
  • Adunarea Generală a ONU – unul din organele principale ale ONU, alcătuit din reprezentanții tuturor statelor membre ale acestei organizații.
  • Adunarea Mondială a Păcii – adunare convocată de Consiliul Mondial al Păcii, ale cărei lucrări au avut loc la Helsinki între 22 și 29 iunie 1955.
  • adunare constituantă – organ reprezentativ, însărcinat cu votarea sau modificarea unei constituții.
  • adunare generală - întrunire cu participare generală a membrilor unui partid, ai unei instituții cu scopul controlării, a dirijării activității organelor de conducere.
  • adunare legislativă – organ legislativ suprem care are atribuția de a se pronunța, prin vot, asupra proiectelor de lege.
  • adunare națională - întrunire a reprezentanților unei naționalități majoritare dintr-o provincie istorică aflată sub dominație străină.
  • advocacy - proces organizat și sistematic de influențare a deciziilor - de exemplu, politicile publice în diverse domenii - care afectează direct viața oamenilor.
  • afacere - caz politic sau judiciar de amplă rezonanță; exemple: Afacerea Dreyfus, Afacerea Watergate, Afacerea Škoda.
  • Afacerea Watergate - scandal politic izbucnit la începutul anilor 1970, care a condus la demisia președintelui SUA, Richard Nixon.
  • afaceri externe - activitate mai ales cu caracter diplomatic, privind raporturile unui stat cu celelalte state sau cu organismele internaționale.
  • afaceri interne - activitate desfășurată în instituții specializate privind problemele interne ale unui stat.
  • afiliere:
- stabilire a unor raporturi de subordonare între mai multe societăți;
- (despre organizații, instituții etc.) alăturare unei alte organizații, instituții etc. de același fel, stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare.
  • agent – angajat al unui organ de stat sau al unei societăți comerciale pentru îndeplinirea unei sarcini permanente.
  • agent de influență - persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc.
  • agent diplomatic – persoană trimisă de un stat într-un alt stat, pentru a-l reprezenta în mod oficial (de exemplu: ambasador, ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri).
  • agent provocator - persoană care se infiltrează într-un partid sau într-o grupare politică pentru a organiza acțiuni compromițătoare la adresa acestora.
  • agent secret - persoană cu misiuni secrete de informație în domeniul politic, economic, militar, al cercetării judiciare; spion; detectiv.
  • agentură - grupare din interiorul unui stat, al unui partid, aflată în slujba unui stat străin, a unor grupuri financiare sau politice străine.
  • Agenția Internațională pentru Energie Atomicăorganizație internațională care are drept scop susținerea utilizării energiei atomice în scopuri pașnice (abreviere: AIEA).
  • agenție diplomatică - reprezentanță a unui stat acreditată într-un stat străin.
  • agitator - persoană care îndeplinește sarcini de agitație politică, de lămurire, de antrenare a maselor în vederea unei acțiuni.
  • agitație politică - mijloc folosit de anumite partide de mobilizare a maselor, constând într-o activitate sistematică de difuzare de lozinci, de utilizare a mass-media, a rețelelor de socializare etc.
  • agrarian, partid ~ - partid care își propune să apere interesele agricultorilor.
  • agreement - acord, convenție, înțelegere; vezi expresia: gentlemen's agreement.
  • agrement:
- acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice;
- aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici.
  • agresiune – atacul comis de unul sau mai multe state împotriva altor state.
  • agresiune ideologică – formă a agresiunii care încurajează propaganda de război, de idei extremiste sau în favoarea folosirii unor arme cu distrugere în masă.
  • agresorstat care săvârșește o agresiune.
  • aide-memoire - notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți în cursul unor convorbiri, care rezumă problema discutată.
  • AIEA - vezi Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
  • ajutor (umanitar) - totalitatea mijloacelor materiale (alimente, medicamente, haine, bani etc.) oferite gratuit unor populații sau grupuri de persoane aflate în dificultate ca urmare a unor calamități, războaie etc.
  • alegător – persoană care are dreptul să voteze la alegerile pentru organele reprezentative.
  • alegeri – desemnare prin vot a persoanelor care urmează să facă parte din organele reprezentative.
  • alianță:
- acord între două state, prin care acestea își asigură asistență politică și militară reciprocă;
- uniune a unor partide, organizații, persoane, pe baza unui protocol, creată în vederea atingerii unui scop comun.
  • alianță electorală - alianță, asociere a unor grupări, partide politice, în perioada electorală, care se încheie odată cu alegerile.
  • aliniat - (despre țări) care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.
  • alocuțiune:
- discurs solemn ținut în public de un demnitar, comandant etc.;
- cuvântare ocazională scurtă.
  • alternanță la putere - transferul puterii din mâna celor care au guvernat în mâna fostei opoziții, când aceasta iese învingătoare în alegeri.
  • alternat - drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
  • alternativă - formulă și program paralele cu cele ale guvernului și ale majorității care îl susține, propuse de un partid sau de o grupare care se află în opoziție.
  • ambasadă:
- reprezentanță diplomatică permanentă, în frunte cu un ambasador;
- clădirea în care funcționează această reprezentanță.
- reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt al unui stat pe lîngă alt stat, șef al unei ambasade;
- persoană trimisă cu o misiune specială pe lîngă un stat sau un for internațional sau care transmite un mesaj umanitar sau de pace.
  • amenințare demografică - termen utilizat în politica contemporană cu referire la creșterea demografică din cadrul unui grup etnic minoritar într-o anumită țară, care este percepută ca fiind un pericol de a modifica identitatea etnică a țării (sinonim: bombă demografică).
  • anarhie
- stare de dezorganizare într-un stat, instituție.
- atitudine de nesupunere a individului față de stat.
- concepție politică ce susține desființarea oricărei puteri de constrângere a statului, a societății asupra omului;
- mișcare ideologică apărută în secolul al XIX-lea care susținea, în numele libertății individuale, suprimarea autorității guvernamentale, administrative sau religioase, doar cooperarea voluntară fiind admisă.
- care este contrar ordinii sociale; care nu respectă regulile de conviețuire în societate, care constituie un pericol pentru societate; de exemplu: manifestări antisociale;
- care afectează o parte a membrilor unei societăți sau societatea în întregul ei; de exemplu: măsuri antisociale.
- totalitate a serviciilor, a personalului care asigură bunul mers al unei instituții sau a unui domeniu de activitate;
- totalitate a elementelor necesare desfășurării solemne a unui eveniment, desfășurarea solemnă a acestuia.
  • aparat de stat - totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe.
  • apártheid - politică de discriminare rasială practicată din 1948 până în 1991 de guvernul din Africa de Sud împotriva populației de culoare.
  • apartid(ic) - vezi apartinic.
  • apartinic - care nu face parte din nici un partid politic sau din nici o organizație politică; sinonim: apartid(ic).
  • apatrid - persoană fără cetățenie, care nu are cetățenia nici unui stat.
  • apatridie - situație în care se găsește un apatrid, stare de apatrid.
  • ape teritoriale - porțiunea de mare sau de ocean de-a lungul coastelor unui stat și care face parte din teritoriul acestuia (sinonim: mare teritorială).
  • ape interioare - râurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui stat și supuse suveranității acestuia.
  • apel - chemare, în scris sau oral, adresată unei persoane, unei colectivități sau maselor largi.
  • aplaudac - (termen peiorativ) persoană care aplaudă și este obedientă față cei ce dețin puterea.
  • apolitic - care nu se ocupă cu politica; care este în afara politicii, a confruntărilor politice; care acceptă, care susține sau care practică apolitismul.
  • apolitism - atitudine de indiferență față politică.
  • apologet - susținător fervent al unei idei, al unui sistem social, politic.
  • aracceevism - atitudine despotică, brutală a unui conducător.
  • arbitraj internațional - judecarea neînțelegerilor dintre state de către un alt stat sau instituție internațională autorizată.
  • arondare - împărțire în zone locale pentru o mai bună administrație; repartizare la un anumit centru de distribuire a unor produse, a unor mărfuri, la o școală, la un centru de vot etc.
  • asasinare sau asasinat - ucidere cu premeditare, în special a unei personalități; exemple: asasinarea lui Kennedy, atentatul de la Sarajevo.
  • aservire - subordonare a unui popor, țară unor interese străine.
  • asiatism - ideologie autohtonă asiatică, care variază după cum se face referire la India sau la Japonia.
  • asistență mutuală - colaborare internațională politică, economică și militară între state, pentru realizarea unor obiective de interes comun sau pentru apărarea comună împotriva unui (eventual) atac armat.
  • asistență socială - acțiunea statului de ajutorare a cetățenilor defavorizați.
  • asociație - grupare a mai multor persoane pentru realizarea unui scop, cu sau fără caracter lucrativ.
  • atac:
- agresiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.;
- acțiune, campanie violentă și susținută (prin manifestații, greve etc.) împotriva unei situații, a unei ideologii, a unei concepții etc. sau împotriva unor persoane, grupări etc.
  • atașat:
- cel mai mic în rang dintre membrii personalului diplomatic al unei reprezentanțe diplomatice;
- consilier al șefului unei reprezentanțe diplomatice într-o problemă de specialitate.
  • atașați speciali - atașați care au rolul de consilieri ai conducătorului reprezentanței diplomatice, în probleme care țin de specialitatea acestora; astfel există: atașați militari, financiari, de presă etc.
  • atentat:
- acțiune criminală contra unei personalități, cum ar fi șef de stat sau de guvern (exemple: Atentatul asupra lui John F. Kennedy, Atentatul de la Sarajevo);
- (în sens figurat) încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei idei, a unei doctrine, a unei stări de fapt, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc.
- sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva;
- însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire, responsabilitate care ține de resortul unei funcții.
  • austromarxism - curent oportunist apărut în mișcarea muncitorească din Austria la sfârșitul sec. XIX și care susține integrarea pașnică a capitalismului în socialism.
  • autarhie - politică a unui stat care susține crearea și menținerea unei economii naționale închise (bazată pe resursele naționale), izolate de circuitul economic mondial (de exemplu: evitarea importurilor).
  • autoadministrație - autoadministrare; ansamblu al organelor executive ale unei diviziuni teritoriale sau ale unei instituții care se autoadministrează.
  • autocrat - conducător de stat, cu puteri absolute (vezi despot, dictator).
  • autocrație:
- formă de guvernare în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane (vezi și absolutism, dictatură);
- lipsă de democrație în relațiile cu inferiorii ierarhici.
  • autodeterminare - principiu conform căruia oricare națiune are dreptul de a-și alege singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală (vezi și autonomie).
  • autoguvernare - (despre state) faptul de a se conduce singur, fără amestec străin.
  • autohtonism - exagerare a trăsăturilor specifice și a valorilor unei colectivități naționale.
  • autonomie - dreptul unei regiuni, unei minorități, în cadrul unui stat, de a se administra singură, cu excepția celor de competența organelor centrale ale statului (vezi și autodeterminare).
  • autonomie administrativă - drept propriu de administrare recunoscut unei minorități, unei regiuni etc.
  • autonomie locală - autonomie pe care statul o recunoaște unităților teritoriale mai mici (comune, județe etc.) și care cuprinde și dreptul de a adopta o orientare politică și administrativă independentă de cea a statului și a organelor sale centrale.
  • autonomie politică - dereptul unei națiuni de a se autoguverna în cadrul unui stat federal.
  • autoritarism - supunere necondiționată față de autoritate, principiu opus libertății individuale de gândire și de acțiune.
  • autoritate
- drept, putere de a comanda, de a da dispoziții;
- organ al puterii de stat.
  • autorități - putere politică (și administrativă) într-un stat; totalitatea persoanelor care aparțin acestei puteri.
  • autorități locale - instituții ale statului care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului.
  • avantaj reciproc - principiu de bază al relațiilor internaționale contemporane, decurgând din egalitatea suverană a statelor, potrivit căruia raporturile dintre ele trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor naționale și internaționale, pe dezvoltarea lor de sine stătătoare, în condițiile progresului tuturor statelor.
  • avertisment - demers prin care un stat atrage atenția altui stat asupra consecințelor defavorabile pentru relațiile internaționale pe care le pot avea încălcările normelor de drept internațional de către acesta.
  • azil - (în Antichitate, și în dreptul canonic) inviolabilitate acordată persoanei care se refugiază într-un loc sacru (templu sau biserică); loc inviolabil, în care găseau scăpare cei refugiați.
  • azil politic - acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine, persecutate în țara sa din motive politice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- situație în care, la alegeri, nici unul dintre candidați nu întrunește majoritatea voturilor și este necesară repetarea alegerii.
- repetare a alegerilor cu candidații plasați pe primele două locuri atunci când nici unul nu a obținut numărul necesar de voturi la primul scrutin.
  • Banca Mondială (pentru Reconstrucție și Dezvoltare) - bancă susținută cu finanțări internaționale care oferă asistență financiară și tehnică statelor defavorizate (abreviere: BIRD).
  • bancocrație - afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar.
  • bantustan - regiune rezervată unei populații de o anumită etnie.
  • bantustanizare - politică a regimului rasist din Republica Africa de Sud, care urmărea izolarea negrilor în bantustane.
  • belicism - doctrină care susține folosirea forței pentru rezolvarea litigiilor internaționale.
  • beligerant - stat, națiune care se află în război;
  • bicameral, sistem ~ - sistem politic în care organul legislativ al statului este compus din două adunări reprezentative (vezi și: unicameral, sistem ~).
  • biopolitică:
- studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii;
- măsuri abuzive, rasiste ale unui stat totalitar, în scopuri eugenice cum ar fi: deportarea, internarea în lagăre, sterilizarea forțată etc.
  • bipartit:
- (înțelegere, acord ~): la care participă două partide, state, țări;
- (uneori și forma bipartid) sistem de guvernare la care participă două partide.
  • BIRD - vezi Banca Mondială (pentru Reconstrucție și Dezvoltare).
  • birocratism - metodă de conducere sau de muncă, caracterizată printr-o exagerată pondere acordată muncii de cancelarie, prin grija excesivă pentru latura formală, prin tergiversări și atitudine arogantă față de clasele sociale inferioare.
  • birou:
- organul executiv și conducător al muncii unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ;
- grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă;
- reunirea președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- șeful guvernului în Germania și în Austria;
- șeful cancelariei și al arhivei;
- calitate a unui demnitar de a ține evidența diferitelor decorații și de a propune acordarea acestora.
- act internațional care stă la baza uneui organizații, de exemplu: Carta Organizației Națiunilor Unite;
- (în Evul mediu) denumire a unor acte prin care se acordau drepturi sau privilegii;
- formă de constituție în perioada de luptă pentru recunoașterea principiului suveranității naționale în sens burghez (de exemplu: Magna Charta Libertatum).
  • carte albă (sau galbenă, albastră) - publicație oficială a unui guvern, care conține documente referitoare la politica internă sau externă a acestuia sau la activitatea altor guverne.
  • cartel - uniune monopolistă în cadrul căreia firmele participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare a produselor și își stabilesc piețele de desfacere, în vederea limitării dau eliminării concurenței.
  • cartism - mișcare politică a muncitorilor englezi din secolul al XIX-lea.
  • Casa Albă - reședința președintelui SUA, aflată la Washington.
  • castă - grup social din India sau alte țări orientale.
  • casus belli - motiv invocat de un stat pentru începerea războiului.
  • Cămășile Roșii - nume dat revoluționarilor italieni care făceau parte din detașamentul Cei o Mie ai lui Garibaldi.
  • cărvunari - denumirea elementelor progresiste din Principatele Române care au inițiat o mișcare reformatoare la începutul secolului al XIX-lea.
  • Căștile albastre - denumirea forțelor armate ale ONU.
  • CENTO - (prescurtare pentru Central Treaty Organization) bloc militar creat în 1955 între Iran, Irak, Pakistan, Turcia și Regatul Unit și dizolvat în 1979.
  • centralism - sistem de organizare administrativă, economică sau politică în care organele locale se supun directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
  • centralism birocratic - sistem de organizare administrativă, bazat pe conducerea de la centru, excluzînd inițiativa organelor locale.
  • centralism democratic - principiu al organizării și activității adminstrative, care susține îmbinarea centralismului cu participarea membrilor colectivității.
  • centralizare administrativă - sistem administrativ caracterizat prin centralism birocratic și prin care administrația locală este condusă efectiv de puterea locală.
  • centralizare politică - formă de organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și un singur sistem de instanțe judecătorești, iar puterile locale se subordonează puterii centrale.
  • centrism:
- orientare politică, caracterizată prin poziție de mijloc față de stânga și dreapta;
- curent oportunist care s-a manifestat în cadrul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a.
  • cenzitar, sistem de vot ~ - sistem electoral în care dreptul de vot îl au numai cetățenii care îndeplinesc anumite condiții, în primul rând în funcție de avere.
  • cenzură - control exercitat de un stat totalitar asupra presei, oricărei publicații, emisiuni televizate, rețea de internet sau convorbiri telefonice, manifestărilor cultural-artistice, în scopul anihilării opoziției și a libertății de exprimare în general.
  • cetățean - locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat.
  • civilizație - ansamblul valorilor materiale și spirituale create de o comunitate umană.
  • clasa muncitoare - grup social format din indivizi care își câștigă existența prin activități care necesită calificare redusă, în special muncă fizică (sinonim: proletariat).
  • clasă mijlocie - categorie socială formată din mici întreprinzători, comercianți, meșteșugari, funcționari, aflați, ca nivel de trai, între muncitori și aristocrați.
  • clasă socială - grup mare de oameni care au caracteristici sociale, economice sau sociologice comune (vezi și luptă de clasă).
  • clauza națiunii celei mai favorizate - prevedere inclusă în acordurile internaționale, mai ales în cele cu caracter economic, prin care părțile contractante se angajează să-și acorde reciproc facilități pe care le-au acordat sau le vor acorda în viitor unui stat terț.
  • coaliție - asocierea temporară a unor state, partide sau organizații care militează pentru un scop comun.
  • coaliție guvernamentală - alianță între partide sau grupări care stabilesc o platformă politică în vederea formării executivului.
  • coerciție - ansamblul măsurilor la care se apelează pentru a determina o persoană să îndeplinească anumite obligații.
  • coexistență pașnică - doctrină politică potrivită căreia statele lumii nu trebuie să apeleze la forță pentru rezolvarea litigiilor dintre ele și să dezvolte relații reciproce pașnice.
  • colaborator la Securității - persoană care a furnizat informații, note și rapoarte scrise către Securitate.
  • colaboraționist - partizan al unei politic de colaborare cu inamicul, în condițiile ocupării țării de către acesta.
  • colegiu electoral - adunare de alegători desemnați pentru a alege un deputat, un senator sau un consilier.
  • colonialism - politică de cucerire, de ocupare a unor teritorii și de dominare a acestora prin mijloace economice, politice și militare.
  • colonizare - cotropirea de către un stat a unei alte țări sau regiuni, însoțită de aservirea sau exterminarea populației indigene (exemplu: Colonizarea spaniolă a Americilor).
  • comitet - organism de conducere colectivă în cadrul anumitor organizații.
  • complot - înțelegere secretă a unor persoane care uneltesc împotriva unei persoane, unui guvern etc.; conspirație (exemple: Complotul de la 20 iulie, Complotul doctorilor).
  • complotul doctorilor - presupusă conspirație a medicilor evrei care viza lichidarea conducătorilor URSS din perioada lui Stalin.
  • compromis - acordul intervenit între două state care convin să transmită spre rezolvare, unei instanțe arbitrale sau judiciare internaționale, un litigiu pendinte între ele.
  • comunism:
- sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb;
- mișcare, ideologie care promovează acest sistem.
- acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; contract;
- acord între două sau mai multe state care reglementează relațiile dintr-un anumit domeniu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

- mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej;
- formă de tratat internațional.
  • decolonizare - procesul prin care popoarele și țările supuse regimurilor coloniale și-au dobândit independența.
  • decolonizarea Africii - proces desfășurat după cel de-al Doilea Război Mondial, când locuitorii coloniilor din Africa au început să ceară independența, iar puterile coloniale și-au retras administrația de aici.
  • decomunizare - înlăturarea efectelor nefaste ale comunismului.
  • decret - act oficial emis de organele superioare de stat, conținând o decizie prin care se reglementează situații generale sau individuale concrete.
  • de facto - expresie care caracterizează recunoașterea incompletă a unui stat de către alt stat, dar fără a stabili relații diplomatice (vezi și de iure).
  • defensism - atitudine a reacțiunii din Primul Război Mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.
  • de iure - expresie care caracterizează recunoașterea deplină a unui stat de către alt stat, urmată de stabilirea relațiilor diplomatice.
  • demagog:
- liderul unui partid popular în Grecia antică;
- politician fără ascrupule, înșelător al maselor (vezi și populism).
  • demarcația frontierei - operație prin care se stabilește, la fața locului, linia de frontieră dintre două state.
  • demnitar - înalt funcționar de stat.
  • democrație - formă de organizare și conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.
  • dependență - stare de subordonare a unei țări față de alta.
  • deținut politic - persoană condamnată la închisoare din motive politice.
  • deviză - formulă care exprimă concis ideea călăuzitoare a unei persoane, grup, organizații.
  • dezarmare - ansamblul de măsuri în scopul lichidării sau limitării armamentului și a forțelor militare ale statelor.
  • dictator - conducător de stat cu puteri discreționare (vezi și absolutism, despotism).
  • dictatura proletariatului - concept din filozofia marxistă care preconiza preluarea puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluția socialistă și instaurarea societății socialiste.
  • dictatură - regim politic în care puterea se află concentrată în mâinile unei persoane, numite dictator (vezi și absolutism, despotism).
  • Drang nach Osten - expresie care desemnează politica de cucerire germană între Elba și Oder până spre țărmurile Balticii (secolele X-XIII), reluată de Hitler în cadrul planului său de creare a unui „spațiu vital pentru germani”.
  • drept de azil - drept al unei persoane persecutate pentru convingerile sale politice sau religioase în țara sa de origine, de a se stabili pe teritoriul altei țări.
  • drept de veto - dreptul pe care îl deține șeful statului sau o altă persoană de a se opune adoptării unei propuneri sau hotărâri.
  • drept la legație - dreptul unui stat de a trimite și de a primi agenți diplomatici.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • economie naturală - tip de economie în care produsul activității umane este destinat în totalitate consumului producătorului.
  • economie de piață - formă modernă a economiei, bazată de proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care producția este guvernată de legea cererii și ofertei.
  • economie dirijată - economie în care piața și mecanismele ei au fost înlocuite de planificarea tuturor activităților de către stat.
  • egalitarism - concepție social-politică utopică, care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
  • egalitate în drepturi - drept fundamental al tuturor cetățenilor de a participa la viața economică, politică și social-culturală, fără deosebire de rasă, naționalitate, sex sau religie.
  • eligibil - care îndeplinește condițiile de a fi ales într-o anumită funcție.
  • embargó:
- interzicerea de către un stat a schimburilor comerciale cu un alt stat;
- reținere de către un stat a navelor comerciale sau a mărfurilor inamicului, aflate în porturile statului respectiv.
- extindere a influenței și dominației economice și politice a unui stat asupra altuia; acaparare de teritorii străine (exemple: expansiunea SUA (1865–1918) și expansiunea teritorială a SUA);
- dezvoltare economică impetuoasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • fabianism - doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism.
  • facțiune - grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune și care se manifestă violent.
  • falangă - (În concepția lui Fourier) celulă social-economică primară formată din 1 500-2 000 de oameni care trebuia să funcționeze ca o asociație bazată pe îndeletniciri agricole.
  • fascism:
- ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc., nazismul fiind o formă a sa;
- regim politic instaurat pe baza acestui curent.
- stat format prin asociația mai multor state, care își păstrează organizarea lor proprie;
- grupare a unor asociații din mai multe state sau din același stat în vederea unor scopuri comune.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • gentlemen’s agreement - acord internațional încheiat în formă verbală și care are același caracter obligatioriu ca și unul sub formă scrisă.
  • geopolitică:
- știință politică ce studiază influența poziției geografice a unui stat asupra politicii sale;
- teorie pseudoștiințifică ce susține că politica unui stat ar fi influnețată de poziția sa geografică.
  • gerontocrație - sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor.
  • grevă - încetarea activității în semn de protest pentru a determina patronatul să dea curs anumitor revendicări.
  • guvern - organ central al statului care exercită puterea executivă.
  • guvern alternativ - guvern din umbră.
  • guvernare electronică - aplicație a tehnologiei informației pentru oferirea de servicii administrative, schimbul de informație, tranzacțiile comunicaționale, integrarea diferitelor sisteme și servicii autonome între guvern, cetățean și mediul de afaceri.
  • guvern provizoriu - guvern numit pentru o perioadă scurtă de timp, de tranziție.
  • guvernator - persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • hinterland:
- regiune învecinată cu o posesiune colonială;
- termen care indică starea de aservire a unei țări față de altele cu o economie mai dezvoltată;
- zonă imediată și apropiată de aprovizionare cu mărfuri a unui oraș.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

  • identitate națională - sentimentul apartenenței la o națiune.
  • ideologie politică - totalitatea ideilor, concepțiilor care reflectă interesele și aspirațiile unui partid, unei pături sociale.
  • imperialism - politica unui stat mai puternic din punct de vedere politic, economic, militar pentru a-și extinde influența asupra altor state și teritorii mai puțin dezvoltate.
  • imunitate - ansamblul de drepturi și privilegii de care se bucură anumite categorii de persoane.
  • imunitate diplomatică - totalitate drepturilor de care se bucură reprezentanții și misiunile diplomatice, familiile acestora și personalul administrativ în țara în care au fost acreditați.
  • imunitate parlamentară - starea juridică a membrilor parlamentului, care nu pot fi arestați sau trimiți în judecată fără încuviințarea instituției din care fac parte.
  • inamic- statul beligerant adversar și tot ceea ce aparține acestuia.
  • inamovibilitate - situația juridică a unor anumite categorii profesionale (cum ar fi magistrații) ai căror membri nu pot fi destituiți sau mutați în mod arbitrar (cum ar fi în situația schimbării partidelor adflate la putere).
  • incident de frontieră - vezi: conflict de frontieră.
  • independență - situație a unui stat care beneficiază de libertate politică, economică, națională.
  • insurecție - formă de luptă deschisă împotriva unui regim, cu participarea maselor populare.
  • integritate teritorială - menținerea granițelor unui stat, fără modificări impuse de alte state.
  • interpelare parlamentară - întrebare adresată de un parlamentar guvernului sau unui ministru pentru a obține explicații în legătură cu activitatea.
  • iredentism
- mișcare de eliberare a teritoriilor aflate sub ocupație străină.
- mișcare politică șovină care urmărește anexarea unor teritorii străine, în care conaționalii sunt minoritari.
  • izolaționism - politică a unui stat care se izolează și nu participă la soluționarea problemelor internaționale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • împroprietărire - act al statului prin care se atribuie unei persoane un teren, o casă etc.
  • îndoctrinare - acțiunea de convingere a cuiva privind adevărul unei doctrine; inițierea într-o doctrină.
  • însărcinat cu afaceri - agent diplomatic cu rangul cel mai mic.
  • însărcinat cu afaceri ad-interim - dimplomatul cu rangul cel mai mare dintr-o reprezentanță diplomatică care înlocuiește șeful reprezentanței în absența acestuia.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

- grup insurgent care cucerește puterea locală.
- guvernare instaurată în urma unei lovituri de stat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

- loc de internare a prizonierilor de război (lagăr de prizonieri de război) sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului.
- totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice (exemplu: lagărul socialist).
- adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane din timpul Evului Mediu;
- organul reprezentativ al puterii în statele germane;
- organul legislativ al landurilor germane.
  • lassalleanism - curent oportunist din Germania secolului al XIX-lea, care susținea posibilitatea trecerii de la capitalism la socialism prin activitate parlamentară pașnică și cu sprijinului statului burghez.
  • legație - reprezentanță diplomatică inferioară în rang unei ambasade (vezi și drept la legație).
  • legislativ, organ ~ - organ de stat care are competențe de a adopta legi sau de a vota proiectele de legi.
  • legislatură - perioadă pentru care este ales organul suprem al puterii de stat (de regulă Parlamentul).
  • legitimism - teorie care susține drept principiu fundamental al orânduirii de stat dreptul sfânt și inalienabil al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.
  • liberalism - doctrină politică și economică, bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și de acțiune și intervenția minimă a statului în economie.
  • listă civilă - sumă pe care o poate cheltui anual monarhul și familia sa, conform constituției.
  • listă electorală - listă pe care sunt înscriși cetățenii cu drept de vot.
  • lobby - grup de persoane care influențează în parlament, în guvern, adoptarea unei hotărâri.
  • luptă de clasă - (în marxism) conflict între două clase sociale.
  • lustrație - perioadă în care unui fost demnitar comunist cu funcții importante în stat sau în aparatul represiv i se interzice accesul la unele funcții în stat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • Macartism - (sau McCarthism) campanie anticomunistă din SUA, declanșată de senatorul republican Joseph McCarthy în perioada 1949 - 1954.
  • machiavelism - politică ce utilizează orice mijloc pentru a-și realiza scopurile.
  • majoritate parlamentară - ansamblul partidelor și grupărilor politice care dețin mai mult de jumătate din locurile din parlament.
  • mandat - împuternicire dată de alegători persoanei alese de aceștia pentru a le exprima voința într-un anumit organ reprezentativ.
  • manipulare - influențarea unei mase de oameni prin presă, fără a se apela la constrângere, utilizată mai ales în scopuri politice.
  • mare teritorială - vezi: ape teritoriale.
  • membrană - (sens ironic) femeie cu statut de membru al partidului comunist (în anii regimului comunist).
  • membru activ - membru al unei organizații, societăți, instituții etc. avînd anumite obligații și bucurîndu-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații.
  • metropolă - stat imperialist în raport cu coloniile acaparate și exploatate.
  • minister de interne - minister în resortul căruia se găsește întreaga administrație de stat din interiorul unei țări.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

- neconformare la linia politică a unui partid sau stat;
- politică externă a unui stat care nu aderă la blocuri sau grupări militare.
- comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare.
- comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • obstrucție - tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri.
  • oficios:
- știre sau comunicat ce emană de la o autoritate, fără a avea însă un caracter oficial;
- calificativ dat organelor de presă, agențiilor de știri etc. care exprimă punctul de vedere al unui guvern, fără ca acesta să fie însă oficial; acestea au o strânsă legătură cu autoritățile, redau linia lor politică, însă formal nu depind de ele și, în ultimă instanță, nu le angajează.
  • oligarhie - formă de guvernare în care puterea politică este deținută de un număr mic de persoane.
  • orânduire de stat - organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale.
  • orânduire socială - treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică.
  • organ:
- grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane;
- instrument, mijloc de acțiune politică, de comunicare; publicație, ziar.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pacifism - doctrină care susține pacea și dezaprobă recurgerea la forță.
  • pact - tratat între două state, în scopul menținerii păcii sau al colaborării (exemple: Pactul Ribbentrop-Molotov, Pactul de la Varșovia, Pactul Tripartit).
  • pact de negresiune - înțelegere între două state care se angajează să nu recurgă la agresiune în relațiile reciproce.
  • panelenism - doctrină care susține crearea unui stat al tuturor grecilor.
  • paneuropenism - doctrină care susține unitatea Europei.
  • partizan- persoană care adoptă și susține o idee, o doctrină etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept.
  • plebiscit - vezi referendum.
  • plenipotență - împuternicire în baza căreia o persoană acționează într-o anumită problemă de stat, de exemplu poate semna tratate internaționale, participa la congrese și conferințe internaționale sau poartă negocieri în numele statului de la care emană.
  • pluripartitism sau pluripartidism - coexistență a mai multor partide într-un sistem politic.
  • poliție politică - organ de represiune specific totalitarismului, îndreptat împotriva oponenților puterii.
  • privatizare - trecerea unor societăți comerciale sau instituții din proprietatea statului în proprietatea privată; este opusă naționalizării.
  • proletariat - vezi clasă muncitoare (vezi și lumpenproletariat).
  • putere de stat - atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său, înfăptuiește conducerea societății.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

- aplicarea unor metode categorice în rezolvarea unor probleme;
- sistem politic care preconizează reforma completă a instituțiilor.
  • ratificare - semnarea de către un stat a unui document internațional.
  • rațiune de stat - principiu conform căruia statul poate lua anumite măsuri în interes general, trecând peste interesul particular, individual.
  • refugiat politic - persoană care cere azil politic în altă țară.
  • reacțiune:
- împotrivire politică și economică a unei clase sociale aflate în declin față de orice manifestare a progresului social;
- (prin extensie) totalitatea celor care susțin aceasta împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi.
  • referendum - (sau plebiscit) consultare populară asupra unui proiect de lege de o importanță deosebită.
  • reformă - transformare politică, socială, culturală în cadrul unei societăți, dar care nu modifică structura generală a acesteia (vezi și revoluție).
  • reformă electorală - schimbarea sistemului electoral și a celui de vot, de la cel cenzitar la votul universal.
  • reformă monetară - reorganizarea sistemului monetar al unei țări determinată, de regulă, de deprecierea monedei naționale.
  • refugiat - persoană care a fost nevoită să-și părăsească țara din diverse motive.
  • regalist - susținător al regelui, monarhist.
  • regim - sistem de organizare și de conducere a vieții politice, economice, sociale a unui stat.
  • regim autoritar - regim politic caracterizat prin restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești, prin diminuarea prerogativelor instituțiilor democratice, în favoarea conducătorului statului.
  • regim comunist - regim politic totalitar instaurat mai întâi în fosta Rusie țaristă (1917), apoi în țările din estul Europei.
  • regim democratic - regim politic care se bazează pe voința poporului, respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.
  • regim parlamentar - regim politic în care puterea legislativă este preponderentă, guvernul (puterea executivă) având obligația să răspundă în fața acesteia.
  • regim totalitar - regim politic care suprimă drepturile și libertățile democratice, folosindu-se de constrângere și de propagandă ideologică. Exemple: comunismul, nazismul.
  • reglementarea nașterilor (contracepția) - proces încurajat de OMS, după 1985, pentru limitarea nașterilor în țările cu o explozie demografică rapidă, greu suportabilă de statele respective.
  • reglementarea pașnică a problemelor internaționale - principiu fundamental al dreptului internațional, înscris în Carta ONU, potrivit căruia statele sunt obligate să rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politică, prin negocieri și nu prin amenințarea cu forța sau cu folosirea forței.
  • resortisant - persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, unui teritoriu aflat sub administrația altui stat (care îi oferă protecție).
  • revoluție - transformare, într-o perioadă scurtă de timp și în profunzime, a caracterului politic, social sau cultural al unei societăți (vezi și reformă).
  • revoluție industrială - proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției.
  • revoluție tehnico-științifică - proces care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

- aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie;
- sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.
  • secretar general - funcție de conducere a unor diferite uniuni, partide sau asociații; altă denumire: prim-secretar.
  • senat - camera superioară a parlamentului în regimurile democratice.
  • sigiliu - pecete, ștampila pe a cărei față este desenată stema statului și înscrisă denumirea acestuia, și care se aplică pe un act, tratat, convenție etc.; împreună cu semnătura șefului statului sau guvernului, ori a plenipotențiarului îndrituit, conferă acestora autenticitate.
  • sine die - expresie latină cu sensul „fără termen”, folosită pentru a se arăta că realizarea unor acțiuni a fost amânată în viitor, fără a se preciza vreun termen oarecare în această privință.
  • societate de consum - termen desemnând societatea contemporană din țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri și impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată.
  • spălare a creierului - vezi controlul minții.
  • stare de asediu - situație a unei localități, a unei țări etc. (apărută în împrejurări excepționale), care constă în acordarea unor drepturi speciale armatei, poliției etc. și în suspendarea unor libertăți democratice.
  • Statul Islamic - grupare sunită insurgentă afiliată la Al-Qaida, activă în Irak și Siria și un stat (proclamat califat) islamic.
  • statut - act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți pe acțiuni, asociații etc.; prin generalizare, lege, regulament.
  • statut politic - totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică.
  • statut social - poziția indivizilor într-un grup social, a grupurilor în sistemul organizării sociale și la un anumit moment; status.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

- dreptul șefului statului de a nu da curs unui proiect de lege votat de parlament;
- (în organizațiile internaționale) dreptul unui membru de a se opune adoptării unei hotărâri.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

X[modificare | modificare sursă]

  • xenofobie - atitudine de ură și respingere față de ceea ce este străin.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zonă-tampon - zonă de protecție dintre două state, avâd ca scop evitarea conflictelor directe.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.