Glosar de termeni politici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Prezentul glosar de politică listează termeni din domeniul politicii, diplomației și dreptului internațional.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- atitudinea unei persoane, asociații de a refuza participarea la viața politică;
- abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot;
- doctrină care susține această atitudine.
  • absenteism parlamentar - practică a opoziției care constă în neparticiparea la lucrările parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica votarea unor legi.
  • absolutism (sau monarhie absolută) - formă de guvernare în care monarhul dispune integral de puterea supremă în stat, deținând simultan puterea executivă, legislativă și judecătorească (vezi și despotism).
  • absolutism luminat – variantă a regimului politic de tip absolutist, în care se îmbinau forme medievale de guvernare cu noile idei ale filosofiei iluministe.
  • abstenționism
- abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot;
- doctrină care susține această atitudine.
  • abținere - nepronunțare, neexprimare a părerii sau a votului; neparticipare la o activitate; prin extensie: vot care exprimă nepronunțarea, neexprimarea părerii în problema supusă dezbaterii; vezi și vot de protest.
  • acces la documente administrative (libertate de ~, drept de ~) - dreptul acordat oricărui cetățean, într-o societate democratică, în numele transparenței necesare admininstrației, la a putea consulta orice document public sau administrativ, nesupus normelor secretului.
  • acord – înțelegere între două state la încheierea unui act.
  • acord-cadru - înțelegere la nivel înalt între două state, care servește drept cadru pentru convorbiri ulterioare.
  • acord comercial – înțelegere economică între două sau mai multe state cu privire la schimbul reciproc de mărfuri.
  • acord de plățidocument care consemnează înțelegerea între două state cu privire la modalitățile de plată a obligațiilor reciproce (v. și cliring).
  • Acquis comunitar - document care include directivele, regulamentele și deciziile adoptate pe baza unor tratate, care împreună alcătuiesc legislația principală a Uniunii și Comunității Europene; este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legislația și obiectivele adoptate de Uniunea Europeană.
  • acreditare – împuternicire dată unei persoane prin scrisoare de acreditare într-o calitater diplomatică (ambasador, ministru plenipotențiar).
  • acreditant - stat care acreditează un reprezentant diplomatic.
  • acreditar - stat în care este acreditat un reprezentant diplomatic.
  • acreditat:
- împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin;
- (despre ziariști, presă) care este împuternicit pe lîngă o anumită instituție.
  • act administrativ - act al unui organ al administrației de stat.
  • act constituțional - act normativ prin care se reglementează anumite raporturi sociale fundamentale.
  • act teroristinfracțiune care constă în săvârșirea, din motive politice, a unor acte împotriva vieții, integrității corporale a oamenilor de stat, a persoanelor care desfășoară o activitate politică.
  • activ - colectiv de membri ai unui partid, ai unei organizații etc, constituit pe lîngă un organ de conducere și care, având pregătire corespunzătoare, îl sprijină în mod sistematic în anumite activități.
  • activism:
- propagandă în serviciul unei doctrine politice sau a unui partid.
- atitudine care pune accentul pe necesitatea acțiunii directe, pe propaganda activă;
- doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se bazeze pe acțiune mai mult decît pe principiile teoretice.
- adept al activismului;
- membru militant, salariat al unui partid sau al unei organizații de masă, care se ocupă (exlusiv) cu munca politică.
  • activist cultural - (în socialism) activist care se ocupa cu propaganda politică în domeniul cultural.
  • actualitate - mulțimea evenimentelor care se produc în lume și a căror relatare poate deveni articole de presă.
  • acțiune afirmativă - vezi discriminare pozitivă.
  • acțiune directă - manifestarea unui grup care are ca scop să dezvăluie o problemă existentă, evidențând o alternativă, sau să demonstreze o posibilă soluție la o problemă socială.
  • aderare - acțiunea de a deveni adeptul al unui partid, al unei mișcări, ideologii etc, cunoscându-le și împărtășindu-le principiile.
  • aderent - (persoană, stat etc.) care își dă consimțământul, care raliază la o acțiune comună, partid, mișcare, alianță, tratat etc.
  • adhocrație - termen care desemnează instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică, a necesității introducerii unor noi structuri la diverse niveluri de conducere.
  • ad-interim – care e provizoriu, care ține locul titularului.
  • administrație - ansamblul de servicii și agenți însărcinați cu gestiunea afacerilor publice.
    • administrație de stat:
- totalitatea serviciilor publice însărcinate cu aplicarea legilor și a deciziilor guvernamentale;
- formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale;
– totalitatea organelor de stat care îndeplinesc activitatea executivă.
    • administrație militară – conducere, de către autorități militare, a unui teritoriu ocupat în urma unui război.
  • adoptarea legilor – dezbaterea și votarea de către organele legislative a proiectelor de lege.
  • ad-referendum - (despre acte, tratate internaționale) care nu angajează un stat în privința semnării actului, tratatului, fiind semnat numai de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze.
  • adunare:
- întrunire a mai multor persoane pentru a discuta unele probleme de interes comun și a lua hotărâri;
- corp deliberant; organ reprezentativ.
  • Adunarea Generală a Națiunilor Unite - una dintre cele cinci organe principale ale Organizației Națiunilor Unite și unica în care toate statele au reprezentare egală și care se reunește în cadrul sesiunilor anuale regulate.
  • Adunarea Mondială a Păcii – adunare convocată de Consiliul Mondial al Păcii, ale cărei lucrări au avut loc la Helsinki între 22 și 29 iunie 1955.
  • adunare constituantă – organ reprezentativ, însărcinat cu votarea sau modificarea unei constituții.
  • adunare generală - întrunire cu participare generală a membrilor unui partid, ai unei instituții cu scopul controlării, a dirijării activității organelor de conducere.
  • adunare legislativă – organ legislativ suprem care are atribuția de a se pronunța, prin vot, asupra proiectelor de lege.
  • adunare națională - întrunire a reprezentanților unei naționalități majoritare dintr-o provincie istorică aflată sub dominație străină.
  • advocacy - proces organizat și sistematic de influențare a deciziilor - de exemplu, politicile publice în diverse domenii - care afectează direct viața oamenilor.
  • afacere - caz politic sau judiciar de amplă rezonanță; exemple: Afacerea Dreyfus, Afacerea Watergate, Afacerea Škoda.
  • Afacerea Watergate - scandal politic izbucnit la începutul anilor 1970, care a condus la demisia președintelui SUA, Richard Nixon.
  • afaceri externe - activitate mai ales cu caracter diplomatic, privind raporturile unui stat cu celelalte state sau cu organismele internaționale.
  • afaceri interne - activitate desfășurată în instituții specializate privind problemele interne ale unui stat.
  • afiliere:
- stabilire a unor raporturi de subordonare între mai multe societăți;
- (despre organizații, instituții etc.) alăturare unei alte organizații, instituții etc. de același fel, stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare.
  • agent – angajat al unui organ de stat sau al unei societăți comerciale pentru îndeplinirea unei sarcini permanente.
  • agent de influență - persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc.
  • agent diplomatic – persoană trimisă de un stat într-un alt stat, pentru a-l reprezenta în mod oficial (de exemplu: ambasador, ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri).
  • agent provocator - persoană care se infiltrează într-un partid sau într-o grupare politică pentru a organiza acțiuni compromițătoare la adresa acestora.
  • agent secret - persoană cu misiuni secrete de informație în domeniul politic, economic, militar, al cercetării judiciare; spion; detectiv.
  • agentură - grupare din interiorul unui stat, al unui partid, aflată în slujba unui stat străin, a unor grupuri financiare sau politice străine.
  • Agenția Internațională pentru Energie Atomicăorganizație internațională care are drept scop susținerea utilizării energiei atomice în scopuri pașnice (abreviere: AIEA).
  • Agenția ONU pentru Refugiați - vezi Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.
  • agenție diplomatică - reprezentanță a unui stat acreditată într-un stat străin.
  • agitator - persoană care îndeplinește sarcini de agitație politică, de lămurire, de antrenare a maselor în vederea unei acțiuni.
  • agitație politică - mijloc folosit de anumite partide de mobilizare a maselor, constând într-o activitate sistematică de difuzare de lozinci, de utilizare a mass-media, a rețelelor de socializare etc.
  • agrarian, partid ~ - partid care își propune să apere interesele agricultorilor.
  • agreement - acord, convenție, înțelegere; vezi expresia: gentlemen's agreement.
  • agrement:
- acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice;
- aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici.
  • agresiune – atacul comis de unul sau mai multe state împotriva altor state.
  • agresiune ideologică – formă a agresiunii care încurajează propaganda de război, de idei extremiste sau în favoarea folosirii unor arme cu distrugere în masă.
  • agresorstat care săvârșește o agresiune.
  • aide-memoire - notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți în cursul unor convorbiri, care rezumă problema discutată.
  • AIEA - vezi Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
  • ajutor (umanitar) - totalitatea mijloacelor materiale (alimente, medicamente, haine, bani etc.) oferite gratuit unor populații sau grupuri de persoane aflate în dificultate ca urmare a unor calamități, războaie etc.
  • Al Doilea Război Rece - termen folosit pentru a descrie o stare continuă (din 2014 până în prezent) de tensiuni politice, conflicte economice, cibernetice și militare între blocurile de putere geopolitice opuse, unul condus de Rusia și China, iar celălalt condus de Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO.
  • alegător – persoană care are dreptul să voteze la alegerile pentru organele reprezentative.
  • alegeri – desemnare prin vot a persoanelor care urmează să facă parte din organele reprezentative.
  • alianță:
- acord între două state, prin care acestea își asigură asistență politică și militară reciprocă;
- uniune a unor partide, organizații, persoane, pe baza unui protocol, creată în vederea atingerii unui scop comun.
  • alianță electorală - alianță, asociere a unor grupări, partide politice, în perioada electorală, care se încheie odată cu alegerile.
  • aliniat - (despre țări) care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.
  • alocuțiune:
- discurs solemn ținut în public de un demnitar, comandant etc.;
- cuvântare ocazională scurtă.
- reprezentanță diplomatică permanentă, în frunte cu un ambasador;
- clădirea în care funcționează această reprezentanță.
- reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt al unui stat pe lîngă alt stat, șef al unei ambasade;
- persoană trimisă cu o misiune specială pe lîngă un stat sau un for internațional sau care transmite un mesaj umanitar sau de pace.
  • amenințare demografică - termen utilizat în politica contemporană cu referire la creșterea demografică din cadrul unui grup etnic minoritar într-o anumită țară, care este percepută ca fiind un pericol de a modifica identitatea etnică a țării (sinonim: bombă demografică).
  • American Identity Movement - vezi Identity Evropa.
  • anarhie
- stare de dezorganizare într-un stat, instituție.
- atitudine de nesupunere a individului față de stat.
- concepție politică ce susține desființarea oricărei puteri de constrângere a statului, a societății asupra omului;
- mișcare ideologică apărută în secolul al XIX-lea care susținea, în numele libertății individuale, suprimarea autorității guvernamentale, administrative sau religioase, doar cooperarea voluntară fiind admisă.
- care este contrar ordinii sociale; care nu respectă regulile de conviețuire în societate, care constituie un pericol pentru societate; de exemplu: manifestări antisociale;
- care afectează o parte a membrilor unei societăți sau societatea în întregul ei; de exemplu: măsuri antisociale.
- totalitate a serviciilor, a personalului care asigură bunul mers al unei instituții sau a unui domeniu de activitate;
- totalitate a elementelor necesare desfășurării solemne a unui eveniment, desfășurarea solemnă a acestuia.
  • aparat de stat - totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe.
  • apártheid - politică de discriminare rasială practicată din 1948 până în 1991 de guvernul din Africa de Sud împotriva populației de culoare.
  • apartid(ic) - vezi apartinic.
  • apartinic - care nu face parte din nici un partid politic sau din nici o organizație politică; sinonim: apartid(ic).
  • apatrid - persoană fără cetățenie, care nu are cetățenia nici unui stat.
  • apatridie - situație în care se găsește un apatrid, stare de apatrid.
  • ape teritoriale - porțiunea de mare sau de ocean de-a lungul coastelor unui stat și care face parte din teritoriul acestuia (sinonim: mare teritorială).
  • ape interioare - râurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui stat și supuse suveranității acestuia.
  • apel - chemare, în scris sau oral, adresată unei persoane, unei colectivități sau maselor largi.
  • aplaudac - (termen peiorativ) persoană care aplaudă și este obedientă față cei ce dețin puterea.
  • apolitic - care nu se ocupă cu politica; care este în afara politicii, a confruntărilor politice; care acceptă, care susține sau care practică apolitismul.
  • apolitism - atitudine de indiferență față politică.
  • apologet - susținător fervent al unei idei, al unui sistem social, politic.
  • aracceevism - atitudine despotică, brutală a unui conducător.
  • arbitraj internațional - judecarea neînțelegerilor dintre state de către un alt stat sau instituție internațională autorizată.
  • aripă:
- fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid;
- grupare extremă (dreaptă sau stângă) a unei organizații, a unui partid.
  • arondare - împărțire în zone locale pentru o mai bună administrație; repartizare la un anumit centru de distribuire a unor produse, a unor mărfuri, la o școală, la un centru de vot etc.
  • asasinare sau asasinat - ucidere cu premeditare, în special a unei personalități; exemple: asasinarea lui Kennedy, atentatul de la Sarajevo.
  • aservire - subordonare a unui popor, țară unor interese străine.
  • asiatism - ideologie autohtonă asiatică, care variază după cum se face referire la India sau la Japonia.
  • asistență mutuală - colaborare internațională politică, economică și militară între state, pentru realizarea unor obiective de interes comun sau pentru apărarea comună împotriva unui (eventual) atac armat.
  • asistență socială - acțiunea statului de ajutorare a cetățenilor defavorizați.
  • asociație - grupare a mai multor persoane pentru realizarea unui scop, cu sau fără caracter lucrativ.
  • atac:
- agresiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.;
- acțiune, campanie violentă și susținută (prin manifestații, greve etc.) împotriva unei situații, a unei ideologii, a unei concepții etc. sau împotriva unor persoane, grupări etc.
  • atașat:
- cel mai mic în rang dintre membrii personalului diplomatic al unei reprezentanțe diplomatice;
- consilier al șefului unei reprezentanțe diplomatice într-o problemă de specialitate.
  • atașați speciali - atașați care au rolul de consilieri ai conducătorului reprezentanței diplomatice, în probleme care țin de specialitatea acestora; astfel există: atașați militari, financiari, de presă etc.
  • atentat:
- acțiune criminală contra unei personalități, cum ar fi șef de stat sau de guvern (exemple: Atentatul asupra lui John F. Kennedy, Atentatul de la Sarajevo);
- (în sens figurat) încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei idei, a unei doctrine, a unei stări de fapt, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc.
- sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva;
- însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire, responsabilitate care ține de resortul unei funcții.
- formă de guvernare în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane (vezi și absolutism, dictatură);
- lipsă de democrație în relațiile cu inferiorii ierarhici.
  • autodeterminare - principiu conform căruia oricare națiune are dreptul de a-și alege singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală (vezi și autonomie).
  • autoguvernare - (despre state) faptul de a se conduce singur, fără amestec străin.
  • autohtonism - exagerare a trăsăturilor specifice și a valorilor unei colectivități naționale.
  • autonomie - dreptul unei regiuni, unei minorități, în cadrul unui stat, de a se administra singură, cu excepția celor de competența organelor centrale ale statului (vezi și autodeterminare).
  • autonomie administrativă - drept propriu de administrare recunoscut unei minorități, unei regiuni etc.
  • autonomie locală - autonomie pe care statul o recunoaște unităților teritoriale mai mici (comune, județe etc.) și care cuprinde și dreptul de a adopta o orientare politică și administrativă independentă de cea a statului și a organelor sale centrale.
  • autonomie politică - dreptul unei națiuni de a se autoguverna în cadrul unui stat federal.
  • autoritarism:
- formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă, în care normele liberale și democratice nu sunt respectate.
- supunere necondiționată față de autoritate, principiu opus libertății individuale de gândire și de acțiune.
- drept, putere de a comanda, de a da dispoziții;
- organ al puterii de stat.
  • autorități - putere politică (și administrativă) într-un stat; totalitatea persoanelor care aparțin acestei puteri.
  • autorități locale - instituții ale statului care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului.
  • avantaj reciproc - principiu de bază al relațiilor internaționale contemporane, decurgând din egalitatea suverană a statelor, potrivit căruia raporturile dintre ele trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor naționale și internaționale, pe dezvoltarea lor de sine stătătoare, în condițiile progresului tuturor statelor.
  • avertisment - demers prin care un stat atrage atenția altui stat asupra consecințelor defavorabile pentru relațiile internaționale pe care le pot avea încălcările normelor de drept internațional de către acesta.
  • avertizor de integritate - informator, persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică sau privată.
  • azil - (în Antichitate, și în dreptul canonic) inviolabilitate acordată persoanei care se refugiază într-un loc sacru (templu sau biserică); loc inviolabil, în care găseau scăpare cei refugiați.
  • azil politic - acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine, persecutate în țara sa din motive politice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- situație în care, la alegeri, nici unul dintre candidați nu întrunește majoritatea voturilor și este necesară repetarea alegerii.
- repetare a alegerilor cu candidații plasați pe primele două locuri atunci când nici unul nu a obținut numărul necesar de voturi la primul scrutin.
- studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii;
- măsuri abuzive, rasiste ale unui stat totalitar, în scopuri eugenice cum ar fi: deportarea, internarea în lagăre, sterilizarea forțată etc.
  • bipartit:
- (înțelegere, acord ~): la care participă două partide, state, țări;
- (uneori și forma bipartid) sistem de guvernare la care participă două partide.
- teorie în relațiile internaționale potrivit căreia două centre de putere polarizează în jurul lor principalele forțe mondiale;
- sistem politic în cadrul căruia partidele se grupează în două orientări politice opuse.
  • BIRD - vezi Banca Mondială (pentru Reconstrucție și Dezvoltare).
  • birocrat:
- persoană care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului;
- funcționar în birourile unei administrații.
- organul executiv și conducător al muncii unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ;
- grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă;
- reunirea președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- consiliul de miniștri ai unui stat; guvern;
- biroul de lucru al unei persoane cu o funcție importantă în stat, într-o instituție etc.; vezi și șef de cabinet.
- parte componentă a organului legislativ din unele țări (Camera Comunelor și Camera Lorzilor în Anglia, Camera Deputaților din România, Italia, Belgia și în unele țări ale Americii Latine, Camera Reprezentanților în SUA, Australia, Sri Lanka etc.);
- persoanele care fac parte din acest organ legislativ; (prin extensie) localul în care își desfășoară activitatea această instituție parlamentară.
- șeful guvernului în Germania și în Austria (vezi și lord cancelar);
- șeful cancelariei și al arhivei;
- calitate a unui demnitar de a ține evidența diferitelor decorații și de a propune acordarea acestora.
- act internațional care stă la baza uneui organizații, de exemplu: Carta Organizației Națiunilor Unite;
- (în Evul mediu) denumire a unor acte prin care se acordau drepturi sau privilegii;
- formă de constituție în perioada de luptă pentru recunoașterea principiului suveranității naționale în sens burghez (de exemplu: Magna Charta Libertatum).
  • carte albă (sau galbenă, albastră) - publicație oficială a unui guvern, care conține documente referitoare la politica internă sau externă a acestuia sau la activitatea altor guverne.
  • carte neagră - publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică.
  • cartel:
- coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc, în vederea campaniilor electorale;
- uniune monopolistă în cadrul căreia firmele participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare a produselor și își stabilesc piețele de desfacere, în vederea limitării dau eliminării concurenței.
  • cartism - mișcare politică a muncitorilor englezi din secolul al XIX-lea.
  • Casa Albă - reședința președintelui SUA, aflată la Washington.
  • castă - grup social din India sau alte țări orientale.
  • castrism - mișcare revoluționară care se inspiră din ideile lui Fidel Castro.
  • casus belli - motiv invocat de un stat pentru începerea războiului.
  • catastrofism - tendință de a face previziuni pesimiste (în special cu referire la diferite situații politice).
  • caudillism - conducere tiranică exercitată de un dictator, în țările de limbă spaniolă.
  • caudillo - (în țările din America Latină) titlu dat unui dictator; persoană care poartă acest titlu.
  • cauză - problemă (socială) importantă care preocupă o colectivitate umană și pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută.
  • cazierist - fost deținut politic care are cazier judiciar.
  • Cămășile Roșii - nume dat revoluționarilor italieni care făceau parte din detașamentul Cei o Mie ai lui Garibaldi.
  • cărvunari - denumirea elementelor progresiste din Principatele Române care au inițiat o mișcare reformatoare la începutul secolului al XIX-lea.
  • Căștile albastre - denumirea forțelor armate ale ONU.
  • Cele 14 puncte ale lui Wilson - program prezentat de președintele american Woodrow Wilson pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial.
  • celulă de criză - grup de lucru organizat la ministere, la guvern, la președinție, în caz de criză provocată de greve, de războaie etc.
  • celulă de partid - (în structura organizatorică a unor partide comuniste sau muncitorești) unitate de bază a partidului comunist sau muncitoresc.
  • cens - (în unele țări) partea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător.
  • CENTO - (prescurtare pentru Central Treaty Organization) bloc militar creat în 1955 între Iran, Irak, Pakistan, Turcia și Regatul Unit și dizolvat în 1979.
  • centralism - sistem de organizare administrativă, economică sau politică în care organele locale se supun directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
    • centralism birocratic - sistem de organizare administrativă, bazat pe conducerea de la centru, excluzînd inițiativa organelor locale.
    • centralism democratic - principiu al organizării și activității adminstrative, care susține îmbinarea centralismului cu participarea membrilor colectivității.
  • centralizare administrativă - sistem administrativ caracterizat prin centralism birocratic și prin care administrația locală este condusă efectiv de puterea locală.
  • centralizare politică - formă de organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și un singur sistem de instanțe judecătorești, iar puterile locale se subordonează puterii centrale.
  • centrism:
- orientare politică, caracterizată prin poziție de mijloc față de stânga și dreapta;
- curent oportunist care s-a manifestat în cadrul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a;
- (numit Calea a treia) doctrină apărută în a doua jumătate a secolului XX la intersecția dintre liberalismul social și social-democrație; exemple: Partidul Laburist din Marea Britanie, Partidul Social Democrat din Germania.
- instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală (din capitală);
- poziție politică de mijloc, situată între concepțiile de dreapta și cele de stânga.
- persoană însărcinată să asigure păstrarea secretului de stat;
- (în regimurile politice totalitare) persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică să controleze publicațiile date la tipar (cărți, reviste, ziare etc); persoană oficială, specializată, care se ocupă cu cenzura.
  • cenzură - control exercitat de un stat totalitar asupra presei, oricărei publicații, emisiuni televizate, rețea de internet sau convorbiri telefonice, manifestărilor cultural-artistice, în scopul anihilării opoziției și a libertății de exprimare în general.
  • cerc muncitoresc - denumire generică pentru organizațiile politice muncitorești, cu orientare de stânga, apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea.
  • certificat de alegător - (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean, în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot.
  • cetățean - locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat.
  • cezarism - guvernare totalitară, sprijinită de armată.
  • chairman - președinte (al unei ședințe); moderator.
  • checks and balances - unul dintre principiile ce stau la baza democrației americane, conform căruia, asemenea principiului separației puterilor în stat, puterile statale trebuie să aibă aproximativ aceeași pondere, pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie folosită în mod abuziv.
  • ciberactivism - vezi activism pe internet.
  • circumscripție electorală - unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor.
  • civilizație - ansamblul valorilor materiale și spirituale create de o comunitate umană.
  • clasa muncitoare - grup social format din indivizi care își câștigă existența prin activități care necesită calificare redusă, în special muncă fizică (sinonim: proletariat).
  • clasă mijlocie - categorie socială formată din mici întreprinzători, comercianți, meșteșugari, funcționari, aflați, ca nivel de trai, între muncitori și aristocrați.
  • clasă socială - grup mare de oameni care au caracteristici sociale, economice sau sociologice comune (vezi și luptă de clasă).
  • clauza națiunii celei mai favorizate - prevedere inclusă în acordurile internaționale, mai ales în cele cu caracter economic, prin care părțile contractante se angajează să-și acorde reciproc facilități pe care le-au acordat sau le vor acorda în viitor unui stat terț.
  • clericalism - curent politic care consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări.
  • club - organizație de pe lângă o instituție sau o societate comercială unde au loc activități culturale, educative sau cu caracter ideologic.
  • Clubul de la Roma - organizație al cărei scop este să supună atenției întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei.
  • coaliție - asocierea temporară a unor state, partide sau organizații care militează pentru un scop comun.
  • coaliție guvernamentală - alianță între partide sau grupări care stabilesc o platformă politică în vederea formării executivului.
  • coerciție - ansamblul măsurilor la care se apelează pentru a determina o persoană să îndeplinească anumite obligații.
  • coexistență pașnică - doctrină politică potrivită căreia statele lumii nu trebuie să apeleze la forță pentru rezolvarea litigiilor dintre ele și să dezvolte relații reciproce pașnice.
  • COINTELPRO - program al Biroului Federal de Investigații (FBI) al Statelor Unite, care a avut ca scop investigarea, intimidarea și destrămarea organizațiilor politice disidente din Statele Unite.
  • colaborator la Securității - persoană care a furnizat informații, note și rapoarte scrise către Securitate.
  • colaboraționism - atitudinea de cooperare cu forțele de ocupație ale unei țări străine, care este o formă de trădare.
  • colaboraționist - partizan al unei politic de colaborare cu inamicul, în condițiile ocupării țării de către acesta.
  • colegiu electoral - adunare de alegători desemnați pentru a alege un deputat, un senator sau un consilier.
  • colonialism - politică de cucerire, de ocupare a unor teritorii și de dominare a acestora prin mijloace economice, politice și militare.
  • colonizare - cotropirea de către un stat a unei alte țări sau regiuni, însoțită de aservirea sau exterminarea populației indigene (exemplu: Colonizarea spaniolă a Americilor).
  • comitet - organism de conducere colectivă în cadrul anumitor organizații.
  • complot - înțelegere secretă a unor persoane care uneltesc împotriva unei persoane, unui guvern etc.; conspirație (exemple: Complotul de la 20 iulie, Complotul doctorilor).
  • complotul doctorilor - presupusă conspirație a medicilor evrei care viza lichidarea conducătorilor URSS din perioada lui Stalin.
  • compromis - acordul intervenit între două state care convin să transmită spre rezolvare, unei instanțe arbitrale sau judiciare internaționale, un litigiu pendinte între ele.
  • comunism:
- sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb;
- mișcare, ideologie care promovează acest sistem.
- acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; contract;
- acord între două sau mai multe state care reglementează relațiile dintr-un anumit domeniu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

- mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej;
- formă de tratat internațional.
  • decolonizare - procesul prin care popoarele și țările supuse regimurilor coloniale și-au dobândit independența.
  • decolonizarea Africii - proces desfășurat după cel de-al Doilea Război Mondial, când locuitorii coloniilor din Africa au început să ceară independența, iar puterile coloniale și-au retras administrația de aici.
  • decomunizare - înlăturarea efectelor nefaste ale comunismului.
  • decret - act oficial emis de organele superioare de stat, conținând o decizie prin care se reglementează situații generale sau individuale concrete.
  • de facto - expresie care caracterizează recunoașterea incompletă a unui stat de către alt stat, dar fără a stabili relații diplomatice (vezi și de iure).
  • defensism - atitudine a reacțiunii din Primul Război Mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.
  • de iure - expresie care caracterizează recunoașterea deplină a unui stat de către alt stat, urmată de stabilirea relațiilor diplomatice.
  • demagog:
- liderul unui partid popular în Grecia antică;
- politician fără ascrupule, înșelător al maselor (vezi și populism).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • e-activism - vezi activism pe internet.
  • e-campanii - vezi activism pe internet.
  • economie naturală - tip de economie în care produsul activității umane este destinat în totalitate consumului producătorului.
  • economie de piață - formă modernă a economiei, bazată de proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care producția este guvernată de legea cererii și ofertei.
  • economie dirijată - economie în care piața și mecanismele ei au fost înlocuite de planificarea tuturor activităților de către stat.
  • egalitarism - concepție social-politică utopică, care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
  • egalitatea de șanse între bărbați și femei - drept fundamental al Uniunii Europene care stipulează ca femeile și bărbații să beneficieze de șanse egale în toate domeniile de activitate.
  • egalitate în drepturi - drept fundamental al tuturor cetățenilor de a participa la viața economică, politică și social-culturală, fără deosebire de rasă, naționalitate, sex sau religie.
  • eligibil - care îndeplinește condițiile de a fi ales într-o anumită funcție.
  • embargó:
- interzicerea de către un stat a schimburilor comerciale cu un alt stat;
- reținere de către un stat a navelor comerciale sau a mărfurilor inamicului, aflate în porturile statului respectiv.
- extindere a influenței și dominației economice și politice a unui stat asupra altuia; acaparare de teritorii străine (exemple: expansiunea SUA (1865–1918) și expansiunea teritorială a SUA);
- dezvoltare economică impetuoasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

- ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc., nazismul fiind o formă a sa;
- regim politic instaurat pe baza acestui curent.
- stat format prin asociația mai multor state, care își păstrează organizarea lor proprie;
- grupare a unor asociații din mai multe state sau din același stat în vederea unor scopuri comune.
- (într-un partid politic) grupare organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită, elaborând o altă poziție;
- grup parlamentar compus din reprezentanții aceluiași partid.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

- știință politică ce studiază influența poziției geografice a unui stat asupra politicii sale;
- teorie pseudoștiințifică ce susține că politica unui stat ar fi influnețată de poziția sa geografică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

- regiune învecinată cu o posesiune colonială;
- termen care indică starea de aservire a unei țări față de altele cu o economie mai dezvoltată;
- zonă imediată și apropiată de aprovizionare cu mărfuri a unui oraș.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

- mișcare de eliberare a teritoriilor aflate sub ocupație străină.
- mișcare politică șovină care urmărește anexarea unor teritorii străine, în care conaționalii sunt minoritari.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

- grup insurgent care cucerește puterea locală.
- guvernare instaurată în urma unei lovituri de stat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

- loc de internare a prizonierilor de război (lagăr de prizonieri de război) sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului.
- totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice (exemplu: lagărul socialist).
- adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane din timpul Evului Mediu;
- organul reprezentativ al puterii în statele germane;
- organul legislativ al landurilor germane.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

- neconformare la linia politică a unui partid sau stat;
- politică externă a unui stat care nu aderă la blocuri sau grupări militare.
- comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare.
- comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

- știre sau comunicat ce emană de la o autoritate, fără a avea însă un caracter oficial;
- calificativ dat organelor de presă, agențiilor de știri etc. care exprimă punctul de vedere al unui guvern, fără ca acesta să fie însă oficial; acestea au o strânsă legătură cu autoritățile, redau linia lor politică, însă formal nu depind de ele și, în ultimă instanță, nu le angajează.
  • oligarhie - formă de guvernare în care puterea politică este deținută de un număr mic de persoane.
  • ONU - vezi Organizația Națiunilor Unite.
  • orânduire de stat - organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale.
  • orânduire socială - treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică.
  • ordonanță de urgență - act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
  • organ:
- grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane;
- instrument, mijloc de acțiune politică, de comunicare; publicație, ziar.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

- stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații;
- acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
- știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective;
- suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

- aplicarea unor metode categorice în rezolvarea unor probleme;
- sistem politic care preconizează reforma completă a instituțiilor.
  • ratificare - semnarea de către un stat a unui document internațional.
  • rațiune de stat - principiu conform căruia statul poate lua anumite măsuri în interes general, trecând peste interesul particular, individual.
  • răscoală - vezi revoltă.
  • Realpolitik - politica sau diplomația bazată în în principal pe considerentele circumstanțelor date, mai degrabă decât pe noțiuni ideologice explicite sau premise morale și etice.
  • refugiat politic - persoană care cere azil politic în altă țară.
  • reacțiune:
- împotrivire politică și economică a unei clase sociale aflate în declin față de orice manifestare a progresului social;
- (prin extensie) totalitatea celor care susțin aceasta împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi.
  • referendum - (sau plebiscit) consultare populară asupra unui proiect de lege de o importanță deosebită.
  • reformă - transformare politică, socială, culturală în cadrul unei societăți, dar care nu modifică structura generală a acesteia (vezi și revoluție).
  • reformă electorală - schimbarea sistemului electoral și a celui de vot, de la cel cenzitar la votul universal.
  • reformă monetară - reorganizarea sistemului monetar al unei țări determinată, de regulă, de deprecierea monedei naționale.
  • refugiat - persoană care a fost nevoită să-și părăsească țara din diverse motive.
  • regalist - susținător al regelui, monarhist.
  • regim - sistem de organizare și de conducere a vieții politice, economice, sociale a unui stat.
  • regim autoritar - regim politic caracterizat prin restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești, prin diminuarea prerogativelor instituțiilor democratice, în favoarea conducătorului statului.
  • regim comunist - regim politic totalitar instaurat mai întâi în fosta Rusie țaristă (1917), apoi în țările din estul Europei.
  • regim democratic - regim politic care se bazează pe voința poporului, respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.
  • regim parlamentar - regim politic în care puterea legislativă este preponderentă, guvernul (puterea executivă) având obligația să răspundă în fața acesteia.
  • regim totalitar - regim politic care suprimă drepturile și libertățile democratice, folosindu-se de constrângere și de propagandă ideologică. Exemple: comunismul, nazismul.
  • Registrul Memoria Lumii - proiect elaborat în 1992 de UNESCO „pentru conservarea patrimoniului documentar al umanității”.
  • reglementarea nașterilor (contracepția) - proces încurajat de OMS, după 1985, pentru limitarea nașterilor în țările cu o explozie demografică rapidă, greu suportabilă de statele respective.
  • reglementarea pașnică a problemelor internaționale - principiu fundamental al dreptului internațional, înscris în Carta ONU, potrivit căruia statele sunt obligate să rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politică, prin negocieri și nu prin amenințarea cu forța sau cu folosirea forței.
  • relații internaționale - domeniu academic, o ramură a științelor politice, care studiază relațiile dintre actorii statali din cadrul sistemului internațional și interacțiunile lor cu actori non-statali.
  • remigrație - tip de purificare etnică ce constă în întoarcerea forțată a imigranților de altă origine decât cea europeană, inclusiv a copiilor acestora, în țările de origine, indiferent de cetățenie.
  • reprezentare proporțională - sistem electoral prin care strutura clasei politice reflectă ponderea diverselor clase și pături sociale ale electoratului.
  • republică prezidențială - formă de guvernământ în care președintele este atât șeful statului, cât și șeful executivului; vezi și sistem prezidențial.
  • resortisant - persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, unui teritoriu aflat sub administrația altui stat (care îi oferă protecție).
  • revizionism - vezi bernsteinism.
  • revoltă - formă deschisă, spontană, neorganizată de rezistență, nesupunere a unor grupuri umane împotriva puterii de stat; altă denumire: răscoală.
  • revoluție - transformare, într-o perioadă scurtă de timp și în profunzime, a caracterului politic, social sau cultural al unei societăți (vezi și reformă).
  • revoluție industrială - proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției.
  • revoluție tehnico-științifică - proces care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
  • rezident, ministru ~ - reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

- aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie;
- sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

- dreptul șefului statului de a nu da curs unui proiect de lege votat de parlament;
- (în organizațiile internaționale) dreptul unui membru de a se opune adoptării unei hotărâri.
  • voluntariat - activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material.
  • vot - exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
    • vot alb - vezi vot de protest.
    • vot cu bile - formă de vot secret prin care votantul își exprimă opțiunea cu ajutorul a două bile, introducând bila albă în urna albă și bila neagră în urna neagră pentru vot pozitiv sau invers pentru vot negativ.
    • vot de încredere (sau de neîncredere) - vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia.
    • vot de protest - vot exprimat în alegerile electorale pentru a demonstra nesatisfacția alegătorului cu privire la alegerea candidaților sau refuzul sistemului politic; alte denumiri: vot nul, vot alb; vezi și abținere.
    • vot electronic - vezi vot prin Internet.
    • vot nul - - vezi vot de protest.
    • vot prin Internet (sau vot electronic) - sistem electoral care utilizează un dispozitiv electronic conectat la Internet pentru a înregistra, număra sau transmite voturile.
    • vot universal - drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori și cu discernământ; altă denumire: sufragiu universal.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

W[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

X[modificare | modificare sursă]

  • xenofobie - atitudine de ură și respingere față de ceea ce este străin.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar diplomatic, Editura Politică, București, 1979.

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.