Glosar de geometrie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prezentul glosar de geometrie conține termeni din domeniul geometriei și a altor domenii conexe ca: trigonometrie, geometrie analitică, geometrie sferică, geometrie proiectivă, teoria curbelor. Pentru celelalte domenii ale matematicii, ca algebra și analiza matematică, vedeți celelalte glosare din categoria: Glosare de matematică.

Cuvintele subliniate prin italice au explicații la cuvintele „titlu” din această pagină.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

0–9[modificare | modificare sursă]

  • 0- - figură geometrică zerodimensională (cu 0 dimensiuni).
  • 0-față - față zerodimensională = punct.
  • 0-spațiu - spațiu zerodimensional.
  • 1- - figură geometrică unidimensională (cu 1 dimensiune).
  • 1-față - față unidimensională = segment de dreaptă.
  • 1-fațetă - fațetă unidimensională = segment de dreaptă, parte a unei 1-fețe.
  • 1-gon - poligon unidimensional, realizabil doar în spațiul proiectiv.
  • 1-sferă - sferă unidimensională = cerc.
  • 1-spațiu - spațiu unidimensional.
  • 11-celule - 4-politop abstract cu 11 celule.
  • 120-celule - 4-politop cu 120 de celule = dodecaplex.
  • 16-celule - 4-politop cu 16 celule = 4-ortoplex.
  • 2- - figură geometrică bidimensională (cu 2 dimensiuni).
  • 2-față - față bidimensională = față în sens comun a unui poliedru.
  • 2-fațetă - fațetă bidimensională, parte a unei 2-fețe.
  • 2-gon - poligon.
  • 2-sferă - suprafața bidimensională a unei bile.
  • 2-spațiu - spațiu bidimensional.
  • 3-față - față tridimensională = celulă a unui politop.
  • 3-fațetă - fațetă tridimensională, parte a unei 3-fețe.
  • 3-edru - poliedru.
  • 3-sferă - „suprafața” tridimensională a unui 4-politop sferic.
  • 3-spațiu - spațiu tridimensional.
  • 4-cub - hipercub cvadridimensional = tesseract = 8 celule.
  • 4-politop - politop cvadridimensional.
  • 4-ortoplex - ortoplex cvadridimensional = 16-celule.
  • 4-simplex - simplex cvadridimensional = 5-celule.
  • 4-spațiu - spațiu cvadridimensional.
  • 5-celule - 4-politop cu 5 celule = 4-simplex.
  • 57-celule - 4-politop abstract cu 57 celule.
  • 600-celule - 4-politop cu 600 de celule = tetraplex.
  • 8-celule - 4-politop cu 8 celule = tesseract.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- prima coordonată carteziană (cea orizontală), care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu;
- distanța, pe o axă orientată, de la origine până la un punct dat.
  • afix - punct reprezentând un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
  • alternare - operație aplicată unui poligon, poliedru, politop sau pavare, care elimină vârfuri alternativ.
  • amplitudine - distanță care separă punctele extreme ale unui arc de curbă.
  • aplicarea ariilor - metodă de rezolvare, cu ajutorul ariilor patrulaterelor simple, a unor probleme cu ecuații.
  • anizogon - care are muchii inegale.
Drepte antiparalele ( și în raport cu și ).
- (despre perechi de drepte) situate astfel încât punctele în dreptele unei perechi intersectează dreptele celeilalte perechi să fie vârfurile unui patrulater inscriptibil;
- (despre vectori sau despre drepte orientate) paralele și de sensuri opuse.
  • antiparalelogram - patrulater concav cu două laturi egale și paralele; contraparalelogram.
  • antipodară - curbă (C') a cărei podară în raport cu un punct P este o curbă dată (C).
  • antipol - simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.
  • antipolară - polară, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul conicei respective.
  • antipozi - pereche de puncte diametral opuse pe o sferă.
  • antiprismă - poliedru asemănător cu prisma, însă cu fețele laterale triunghiuri alternante.
  • antisimetric - care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, dobândește proprietăți opuse celor inițiale.
  • apeirogon - poligon cu un număr infinit de laturi.
  • apeiroedru - poliedru cu un număr infinit de fețe.
  • apeiroedru regulat - apeiroedru având fie fețele, fie figura vârfului poligoane strâmbe.
  • apeirotop - politop cu un număr infinit de fețe.
  • aplatizare - măsură a contracției unui cerc sau a unei sfere de-a lungul unui diametru pentru a forma o elipsă, respectiv un sferoid.
  • apotemă:
- (pentru un poligon regulat) segmentul de dreaptă care unește centrul poligonului cu mijlocul unei laturi;
- segment de dreaptă care unește vârful unei piramide regulate cu mijlocul unei laturi a bazei;
- (pentru un trunchi de piramidă regulată) segmentul care unește mijloacele a două laturi ale poligoanelor bazelor, de pe o aceeași față laterală.
  • aranjamentul fețelor - set de fețe descris prin poziția lor relativă în spațiu.
  • aranjamentul laturilor - set de laturi descris prin poziția lor relativă în spațiu.
  • aranjamentul vârfurilor - set de puncte descris prin poziția lor relativă în spațiu.
  • arc - porțiune dintr-o curbă, delimitată de două puncte ale acesteia.
  • arc de cerc - porțiune din circumferința unui cerc.
  • arc capabil de un unghi dat - locul geometric al punctelor dintr-un semiplan din care un segment se vede sub un unghi constant.
  • areolar - referitor la arie.
  • argument - unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct.
  • armonograf - aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic armonios, inedit.
Figuri geometrice asemenea
  • asemănare - corespondență biunivocă între punctele ale unei figuri și punctele ale unei figuri astfel încât raportul dintre distanța a două puncte oarecare ale figurii și distanța dintre punctele omoloage ale figurii să fie constant (sinonim: similitudine).
  • arie - măsura unei suprafețe.
  • asimptotă - dreaptă asociată unei curbe care are proprietatea că distanța de la dreaptă la un punct variabil al curbei tinde către zero când punctul se deplasează pe curbă spre infinit.
  • astroidă - curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc fix cu raza de patru ori mai mare; este o hipocicloidă particulară cu patru colțuri.
  • axa mare a unei elipse - cel mai lung diametru al acestei conice.
  • axă:
- dreaptă pe care se consideră un sens de parcurs (sinonim: dreaptă orientată);
- dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri geometrice plane sau în spațiu.
  • axă a absciselor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate de-a lungul căreia variabila independentă ia valori crescătoare de la stânga la dreapta.
  • axă a ordonatelor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate după direcția căreia o funcție ia valori crescătoare de jos în sus.
  • axă a numerelor - dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre și , pe această aflându-se toate numerele reale.
  • axă a unei elipse - dreaptă care unește cele două focare.
  • axă a unei piramide - dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei.
  • axă a unei prisme - dreaptă care unește centrele celor două baze.
  • axă de rotație - o dreaptă, teoretică sau reală, în jurul căreia se rotește un punct, o linie (sau curbă), o suprafață, un volum sau orice alt element din dimensiuni superioare.
  • axă de simetrie - dreaptă față de care o figură geometrică este simetrică, de exemplu: diametrul unui cerc.
  • axă mediană - mulțimea tuturor punctelor care au mai mult de un punct „cel mai apropiat” de pe frontiera obiectului.
Axa radicală a două cercuri.
  • axă radicală a două cercuri - locul geometric al punctelor care au puteri egale față de cele două cercuri.
  • axe de coordonate - axe concurente pe care se măsoară pornind de la punctul lor de intersecție (origine), câte un segment, pentru a determina poziția unui punct.
- metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan (plan axonometric); proiecția poate fi ortogonală sau oblică;
- disciplină care are ca obiect studiul reprezentărilor axonometrice.
  • azimut - una dintre coordonatele unui punct; astfel, în coordonate polare este unghiul format de raza vectoare cu axa absciselor, iar în coordonate sferice unghiul pe care îl formează raza vectoare cu axa verticală.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

  • balastru - compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion.
  • balustru - compas folosit la trasarea de cercuri foarte mici.
  • baricentru - punctul de intersecție a medianelor unui triunghi.
Baza unei piramide
  • bază - una din laturile unui triunghi ori ale unui paralelogram sau una dintre fețele unui poliedru, care se reprezintă în poziție orizontală și se ia ca referință.
  • bicentric - care are două centre.
  • bicupolă - poliedru format din două cupole conectate prin bazele lor mari.
  • bilateral - care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice; care este așezat la dreapta și la stânga unei axă de simetrie.
  • bimediană - segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.
  • binormală - dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul osculator al acesteia.
  • bipiramidă - poliedru format din două piramide unite prin bazele lor.
  • bipiramidă alungită - poliedru format prin inserarea unei prisme între jumătățile unei bipiramide.
  • bipiramidă decagonală - poliedru format din două piramide decagonale unite prin bazele lor.
  • bipiramidă eneagonală - poliedru format din două piramide eneagonale unite prin bazele lor.
  • bipiramidă giroalungită - poliedru format prin inserarea unei antiprisme între jumătățile unei bipiramide.
  • bipiramidă heptagonală - poliedru format din două piramide heptagonale unite prin bazele lor.
  • bipiramidă hexagonală - poliedru format din două piramide hexagonale unite prin bazele lor.
  • bipiramidă octogonală - poliedru format din două piramide octogonale unite prin bazele lor.
  • bipiramidă pătrată - v. octaedru.
  • bipiramidă pătrată alungită - poliedru format prin inserarea unei prisme pătrate între jumătățile unei bipiramide pătrate. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • bipiramidă pătrată giroalungită - poliedru format prin inserarea unei antiprisme pătrate între jumătățile unei bipiramide pătrate. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • bipiramidă pentagonală - poliedru format din două piramide pentagonale unite prin bazele lor. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • bipiramidă pentagonală alungită - poliedru format prin inserarea unei prisme pentagonale între jumătățile unei bipiramide pentagonale. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • bipiramidă triunghiulară - poliedru format din două piramide triunghiulare unite prin bazele lor. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • bipiramidă triunghiulară alungită - poliedru format prin inserarea unei prisme triunghiulare între jumătățile unei bipiramide triunghiulare. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • biraport - vezi raport anarmonic.
  • birotondă - poliedru format din două rotonde lipite pe bazele mari.
  • bisectoare - dreaptă dusă din vârful unui unghi, care îl divide în două unghiuri congruente; vezi și plan bisector.
  • bisectoarei. teorema ~ - într-un triunghi, o bisectoare determină pe latura opusă segmente proporționale cu laturile triunghiului.
  • bisfenoid - tip de tetraedru cu fețele triunghiuri isoscele.
  • bisfenoid snub - deltaedru cu 12 fețe. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • bisimetric - care prezintă două planuri de simetrie.
  • bitangentă - dreaptă tangentă la curbe sau figuri geometrice în două puncte diferite.
  • bitrunchi - poliedru ale cărui vârfuri sa află în trei plane paralele.
  • bitrunchiere - trunchiere a unui politop dincolo de rectificare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

  • cadran - fiecare dintre unghiurile drepte formate de două drepte perpendiculare.
  • cadrilater - vezi patrulater.
  • calcul grafic - calcul numeric efectuat cu ajutorul construcțiilor geometrice.
  • calotă sferică - porțiune din sferă situată de o parte a unui plan care taie sfera.
  • cantelare - operație care teșește laturile și vârfurile unui politop regulat.
  • cardioidă - curbă în formă de inimă, descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește, fără alunecare, pe un cerc fix din același plan; este o epicicloidă particulară (sinonim: melcul lui Pascal).
  • catetă - fiecare din laturile unghiului drept ale unui triunghi dreptunghic.
  • Cauchy, teorema lui ~ - teoremă care afirmă că politopurile convexe în trei dimensiuni cu fețe corespondente congruente trebuie să fie congruente unul cu celălalt.
  • cavalier - vezi: perspectivă cavalieră, plan cavalier.
  • celulă - 3-față a unui politop 4-dimensional sau a unei teselări 3-dimensionale, sau din dimensiuni superioare.
  • centimetru - măsură subdivizionară de lungime, care reprezintă a suta parte dintr-un metru.
  • centru:
- punct care are numite proprietăți importante în raport cu o figură geometrică; exemple: centrul unui cerc, centrul de greutate al unui triunghi; vezi și mijloc;
- punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță.
  • centru de simetrie - punct în raport cu care punctele unei figuri geometrice se asociază în perechi simetrice.
  • cerc - locul geometric al punctelor dintr-un plan egal depărtate de un punct fix din acel plan, numit centrul cercului.
  • ceviană - dreaptă din planul unui triunghi care trece printr-un vârf al acestuia.
  • chiralitate - proprietatea unei figuri geometrice care nu poate fi suprapusă peste imaginea sa în oglindă numai prin rotații și translații.
  • cicloidă - curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc mobil care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului.
  • ciclometrie - tehnica măsurării unui cerc.
  • ciclometru - instrument pentru măsurarea cercurilor.
  • cilindru:
- suprafață descrisă de o dreaptă (numită generatoare) care se deplasează paralel cu ea însăși, sprijinindu-se pe o curbă (numită directoare);
- corp geometric mărginit de o suprafață cilindrică cu o curbă directoare închisă și de două plane paralele.
  • cilindru circular - cilindru cu bazele în cercuri.
  • circumferențiar - tip de compas pentru trasarea cercurilor.
  • circumferință - linie împrejmuitoare a unui figuri geometrice, a unui loc de formă (relativ) rotundă (în special cerc); lungime a conturului acelei figuri.
  • circumscriere - construcție a unei o figuri geometrice circumscrise; trasare a unui cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon.
  • circumscris -(despre figuri geometrice) mărginit, delimitat de o altă figură geometrică; (despre poligoane) cu toate laturile tangente la un cerc dat.
  • cisoidă - curbă de gradul al treilea (cubică), loc geometric al punctelor de pe o secantă variabilă care trece printr-un punct fix din planul a două curbe pe care le intersectează în punctele , respectiv , astfel încât
  • cisoida lui Diocle - cisoidă particulară care se obține unind punctele situate pe o secantă variabilă la un cerc care trece printr-un punct fix de pe acest cerc și care intersectează cercul într-un alt punct , iar tangenta dusă în punctul diametral opus lui o intersectează în punctul , astfel încât
  • clotoidă - curbă plană a cărei curbură într-un punct e proporțională cu lungimea arcului care are originea într-un punct fix al curbei și extremitatea în punctul considerat.
  • coardă - segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe.
  • codimensiune (într-un spațiu vectorial E, a unui subspațiu al său F) - concept din geometria algebrică definit prin:
  • coeficient unghiular (al unei drepte) - tangenta trigonometrică a unghiului u cu care trebuie rotită axa Ox, în sens direct, pentru a o suprapune peste o paralelă la dreapta dată (sinonim: pantă).
  • coliniar - (despre puncte) situate pe aceeași dreaptă.
  • colorare arhimedică - colorare a unei figuri a vârfului repetată într-un aranjament periodic.
  • colorare uniformă - proprietate a unei figuri uniforme (pavare uniformă sau poliedru uniform) care este colorată pentru a fi figură izogonală (tranzitivă pe vârfuri).
  • comensurabilitate - proprietatea a două lungimi de segment de a avea raportul un număr rațional; de exemplu, latura și diagonala unui pătrat sunt incomensurabile.
  • compas - instrument folosit la trasarea de cercuri sau de arce de cerc.
  • complementar - unghiul sau arcul care, împreună cu un unghi sau cu un arc dat, formează un unghi sau un arc de
  • compunere - (a doi vectori) operație de determinare a rezultantei a mai mulți vectori cu ajutorul regulii paralelogramului sau a poligonului.
  • compus poliedric - figură geometrică formată din două sau mai multe poliedre.
- suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior;
- corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan.
  • con circular drept - con circular a cărui înălțime trece prin centrul cercului de bază.
  • concavitate - proprietate a unei figuri gometrice de a nu fi convexă (adică există segmente dintre două puncte ale figurii care nu se află în întregime în interiorul figurii).
  • concentrice - despre două sau mai multe figuri geometrice, care au același centru.
  • conciclice - (despre puncte) care sunt situate pe un cerc.
  • concoidă - curbă obținută dintr-o curbă plană , luând pe fiecare dreaptă , care trece printr-un punct fix , un segment dat , cu mijlocul la intersecția lui cu ; când curba este o dreaptă, se obține concoida lui Nicomede.
  • concurență - relația dintre două sau mai multe drepte sau plane care au un punct sau o dreaptă comună.
  • congruență - relația dintre două figuri geometrice care se pot transforma dintr-una în cealaltă printr-o izometrie.
  • conică - curbă obținută ca secțiune plană a unui con circular; este reprezentată printr-o ecuație de gradul al doilea și poate fi: elipsă, parabolă, hiperbolă.
  • conjectura de împachetare a lui Ulam - conjectură despre cea mai mare densitate de împachetare a corpurilor solide identice în spațiul euclidian tridimensional.
  • conoid - suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan (plan director) și se sprijină pe o dreaptă fixă (dreaptă directoare) și pe o curbă fixă (curbă directoare).
  • conoid circular drept - conoid la care dreapta directoare este axa Oz, planul director este planul xOy, iar curba directoare este cercul: (sinonim: conoidul lui Wallis, pană conică).
  • conoid drept - conoid la care dreapta directoare este perpendiculară pe planul director.
  • conoidul lui Wallis - vezi conoid circular drept.
  • construcția Wythoff - metodă de construire a unui poliedru uniform sau a unei pavări plane prin oglindiri.
  • construcție cu rigla și compasul - operația de construire a unei figuri geometrice numai cu rigla și compasul
  • contraparalelogram - vezi antiparalelogram.
  • contur - linie închisă care mărginește un domeniu plan sau situat pe o suprafață.
  • contur aparent:
- linia de contact a unui corp cu conul ale cărui generatoare sunt tangente la suprafața corpului și al cărui vârf este considerat în același punct cu ochiul observatorului;
- linia de contact a unui corp cu cilindrul circumscris ale cărui generatoare sunt paralele cu o direcție dată.
  • convexitate - proprietate a unei figuri gometrice prin care orice segment dintre două puncte ale figurii se află în întregime în interiorul figurii.
  • coordonate - numere care caracterizează poziția unui punct în spațiu față de un sistem de referință ales.
- coordonate raportate la un sistem de referință format dintr-un număr de drepte concurente egal cu numărul dimensiunilor spațiului respectiv;
- numerele reale care exprimă mărimea coordonatelor unui punct.
- (în plan) coordonatele curbilinii formate din distanța (raza vectoare) de la un punct fix (originea) până la punctul considerat și unghiul (unghi polar), pe care îl face dreapta care unește aceste două puncte, cu o dreaptă fixă aleasă convențional și care trece prin origine, măsurat în sensul de la dreapta fixă la raza vectoare;
- (în spațiu) coordonate curbilinii formate din raza vectoare , longitudinea față de un plan , luat ca plan meridian, și latitudinea (sau complementul ei, colatitudinea) față de planul , luat ca ecuator.
  • coordonate sferice - sistem de coordonate format din: distanța radială dintre un punct și o origine fixată, unghiul zenit față de axa pozitivă și unghiul azimut față de axa pozitivă
  • coplanare - (despre figuri geometrice) care sunt situate în același plan.
  • coroană circulară - suprafață cuprinsă între două circumferințe concentrice.
  • corp convex - figură geometrică în spațiul tridimensional, având proprietatea ca o dată cu două puncte ale sale să conțină întregul segment care unește aceste puncte.
  • corp geometric - denumire uzuală pentru corpurile din geometrie, ca: piramida, conul, cubul, sfera etc.
  • cosecantă - funcție trigonometrică periodică, reciproca funcției sinus.
  • cosinus - funcție trigonometrică egală cu segmentul , proiecția pe un diametru al cercului trigonometric, ales ca diametru-origine a arcelor, a razei de cerc corespunzătoare extremității a arcului de cerc subîntins de unghiul
  • cosinus director - cosinusul unghiului dintre un vector și o axă de coordonate.
  • cosinusului, teorma ~ - cosinusul unui unghi al unui triunghi este egal cu raportul dintre diferența sumei pătratelor laturilor alăturate cu pătratul laturii opuse unghiului și dublul produsului laturilor alăturate.
- a treia coordonata carteziană;
- înălțimea unui punct față de o suprafață de referință.
  • cub Hilbert - hipercub infinit dimensional cu topologie compactă.
  • cub snub - poliedru arhimedic cu 38 de fețe.
  • cub trunchiat - poliedru arhimedic cu 14 fețe.
  • cub unitar - cub cu lungimea laturii egală cu 1 unitate.
  • cub unitate - cub unitar cu un vârf în origine și celelalte în primul octant.
  • cubică - curbă plană sau în spațiu pe care orice dreaptă din plan, respectiv orice plan din spațiu o intersectează în trei puncte; punctele pot fi distincte, confundate sau aruncate la infinit.
  • cuboctaedru - poliedru arhimedic cu 14 fețe.
  • cuboid - hexaedru convex cu topologia cubului.
  • cupolă - poliedru format din două poligoane, unul cu de două ori mai multe laturi decât celălalt, unite printr-o bandă alternantă de triunghiuri isoscele și dreptunghiuri.
  • cupolă alungită - poliedru format prin lipirea unei cupole cu o prismă la bazele lor congruente.
  • cupolă giroalungită - poliedru format prin lipirea unei cupole cu o antiprismă la bazele lor congruente.
  • cupolă triunghiulară - cupolă cu baza mică un triunghi. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă triunghiulară alungită - cupolă triunghiulară la care s-a atașat la baza mare o prismă hexagonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă triunghiulară giroalungită - cupolă triunghiulară la care s-a atașat la baza mare o antiprismă hexagonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă pătrată - cupolă cu baza mică un pătrat. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă pătrată alungită - cupolă pătrată la care s-a atașat la baza mare o prismă octogonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă pătrată giroalungită - cupolă pătrată la care s-a atașat la baza mare o antiprismă octogonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă pentagonală - cupolă cu baza mică un pentagon. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă pentagonală alungită - cupolă pentagonală la care s-a atașat la baza mare o prismă decagonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • cupolă pentagonală giroalungită - cupolă pentagonală la care s-a atașat la baza mare o antiprismă decagonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • curbă algebrică - curbă ale cărei puncte au coordonate carteziene care verifică o ecuație algebrică.
  • curbă convexă - (în plan) curbă care mărginește un domeniu convex.
  • curbă de nivel - mulțime în care o funcție ia o anumită valoare constantă.
  • curbă directoare - curbă pe care alunecă dreapta directoare care generează o suprafață cilindrică sau conică.
  • curbă plană - curbă aflată într-un plan.
  • curbă strâmbă - curbă în spațiu, care nu este situată complet într-un plan.
  • curbură - mărime inversă razei de curbură într-un punct al unei curbe.
  • cvadratură - operația de construire numai cu rigla și compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu cea a unei figuri geometrice date.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • diagramă de stelare - diagramă bidimensională în planul unei fețe a unui poliedru, arătând dreptele unde celelalte plane ale fețelor se intersectează cu aceasta.
  • digon - poligon cu două laturi.
  • direcție - vezi orientare.
  • disfenoid - vezi bisfenoid.
  • distanță Cebîșev - metrică definită într-un spațiu vectorial unde distanța dintre doi vectori este valoarea cea mai mare dintre diferențele dintre ei de-a lungul oricărei coordonate.
  • distanță euclidiană - distanța dintre două puncte (într-un spațiu euclidian n-dimensional) date prin coordonatele carteziene și având formula .
  • distanță Manhattan - metrică diferită de distanța euclidiană, egală cu suma diferențelor absolute ale coordonatelor carteziene ale celor două puncte.
  • distanță Minkowski - distanța dintre două puncte (într-un spațiu euclidian n-dimensional) date prin coordonatele carteziene și având formula .
  • distanță unghiulară - unghiul format de două puncte ale unui cerc, vârful unghiului fiind centrul cercului.
  • diviziune armonică - ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport; vezi și raport anarmonic.
  • dodecadodecaedru - poliedru stelat cu 24 de fețe.
  • dodecaedru - poliedru cu douăsprezece fețe.
  • drepte concurente - drepte care se intersectează.
  • drepte izogonale - drepte care trec prin vârful unui triunghi și formează unghiuri congruente cu bisectoarea acestuia.
  • drepte izotopice - drepte duse printr-un vârf al unui triunghi, care determină pe latura opusă puncte echidistante față de mijlocul acestuia.
  • drepte necoplanare - drepte care nu se află în același plan.
  • dreptunghi - patrulater cu toate unghiurile drepte.
  • dublarea cubului - problemă celebră din Antichitate, care constă în a construi, doar cu rigla și compasul, latura unui cub având volumul dublu față de cel al cubului dat.
  • dublu raport - vezi raport anarmonic.
  • duocilindru - politop rezultat din produsul cartezian a două discuri.
  • duoprismă - politop rezultat din produsul cartezian a două politopuri, fiecare cu două dimensiuni sau mai mult.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echidistante - (despre puncte, drepte, plane etc.) care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele.
  • elice - curbă strâmbă cu raportul dintre curbură și torsiune constant.
  • elicoid - suprafață generată de o dreaptă care se sprijină pe o elice și pe axa ei.
  • elipsă - (figură geometrică ale cărei puncte reprezintă) locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
  • endecaedru - poliedru cu 11 fețe.
  • eneaedru - poliedru cu 9 fețe.
  • eneagon - poligon cu 9 vârfuri și laturi.
  • eoloclin - referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare.
  • evolută - locul geometric al centrelor de curbură ale unei curbe.
  • evolventă - locul geometric al unui punct situat pe o dreaptă care „se desfășoară” de pe o curbă.
  • exterior - complementul închiderii unei figuri geometrice.
  • expandare - operație asupra politopurilor, în care fațetele sunt separate și deplasate radial, iar noi fațete sunt formate între elementele separate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • fagure - umplere compactă a spațiului cu politopuri.
  • familie de curbe (sau de suprafețe) - mulțime de curbe (sau de suprafețe) care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
  • fascicul - mulțime de drepte sau de plane care trec prin același punct, respectiv prin aceeași dreaptă.
  • față - fiecare dintre suprafețele poligonale care limitează un poliedru sau fiecare dintre planele care formează un diedru sau triedru.
  • fațetare - procedeu de creare a unui poligon, poliedru sau politop nou prin îndepărtarea unor părți din el fără a crea vreun vârf nou.
  • fațetă - componentă a unei structuri geometrice, având, în general, o dimensiune mai puțin decât structura în sine.
  • figura lui Skilling - vezi marele dirombidodecaedru disnub.
  • figură geometrică - termen generic pentru orice obiect geometric.
  • figură izoedrică - figură geometrică tranzitivă pe fețe.
  • figură izogonală - figură geometrică tranzitivă pe vârfuri.
  • figură izotoxală - figură geometrică tranzitivă pe laturi.
  • figură plană - figură geometrică care poate fi așezată cu toate punctele în același plan.
  • focar - punct al conicelor cu anumite proprietăți, de exemplu distanțele până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
  • formă - aspect al unei figuri geometrice.
  • frontieră - mulțimea punctelor unei figuri geometrice care pot fi atinse atât din interiorul, cât și din exteriorul său.
  • fus sferic - partea din suprafața unei sfere cuprinsă între două semicercuri care au același diametru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • gen - numărul de „găuri” (sau „toarte”) ale unei suprafețe.
  • generatoare - curbă prin deplasarea căreia, după o anumită lege, se generează o suprafață.
  • geodezică - drumul cel mai scurt (sau cel mai lung) dintre două puncte.
  • geodezică închisă - geodezică care se întoarce la punctul său de pornire având aceeași direcție a tangentei.
  • girobicupolă - bicupolă cu fețele pătrate atașate de fețele triunghiulare.
  • girobicupolă pătrată - girobicupolă formată din două cupole pătrate. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • girobicupolă pentagonală - girobicupolă formată din două cupole pentagonale. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • hexagon - poligon cu șase laturi; dacă laturile și respectiv unghiurile au aceeași măsură, hexagonul se numește regulat.
  • hexagramă - poligon regulat stelat cu șase vârfuri; mai exact, compus de două triunghiuri echilaterale.
  • hialograf - instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente, cu ajutorul căruia se poate desena mecanic perspectiva.
  • hiperbolă - curbă plană (conică) ale cărei puncte au proprietatea că diferența distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constată.
  • hiperciclu - curbă în planul hiperbolic ale cărei puncte sunt la aceeași distanță ortogonală de axa sa.
  • hipercub - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al pătratului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv al cubului din spațiul tridimensional (n = 3).
  • hiperplan - subspațiu a cărei dimensiune este cu unu mai mică decât cea a spațiului ambiant.
  • hipersferă - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al cercului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv a sferei din spațiul tridimensional (n = 3).
  • hipersuprafață - varietate de dimensiune n–1, care este încorporată într-un spațiu euclidian, afin sau proiectiv⁠ de dimensiune n; este o generalizare a conceptelor de hiperplan, curbă plană și suprafață.
  • hosoedru - poliedru în geometria sferică cu două vârfuri și orice număr de fețe.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

  • icositetraedru - poliedru cu 24 de fețe.
  • interior - reuniunea tuturor submulțimilor deschise ale figurii geometrice.
  • inversiune - aplicație bijectivă care transformă o figură prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii.
  • izogon - cu unghiuri egale.
  • izometrie - transformare care conservă distanțele în spații metrice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • împachetarea cercurilor - studiul aranjamentului cercurilor pe o suprafață dată astfel încât să nu existe suprapuneri și toate cercurile să fie în contact cu vecinii.
  • înălțime:
- perpendiculara dusă dintr-un vârf al unui poligon sau poliedru pe o latură sau pe o față a acestuia;
- lungimea înălțimii.
  • înălțimii, teorema ~ - într-un triunghi dreptunghic, înălțimea este media geometrică a proiecțiilor catetelor pe ipotenuză; altă denumire: teorema mediei geometrice.
  • înclinație - unghiul diedru pe care îl face un plan oarecare sau o dreaptă față de un plan sau dreaptă de referință.
  • înscris - (despre figuri geometrice) care este conținută în interiorul altei figuri geometrice și are cu acesta un număr de puncte comune (exemplu: cercul înscris într-un triunghi).
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

  • Kleetop poliedru obținut prin înlocuirea fiecărei fațete cu o piramidă relativ plată.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • latură - fiecare dintre segmentele de dreaptă care alcătuiesc un poligon.
  • lentilă - zonă convexă delimitată de două arce de cerc.
  • linie mijlocie - segmentul determinat de mijloacele a două laturi dintr-un triunghi, trapez sau paralelogram.
  • lunulă - zonă concav-convexă delimitată de două arce de cerc.
  • lunula lui Hipocrate - lunulă la care diametrul cercului mic subîntinde un unghi drept în cercul mare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • marea antiprismă - poliedru cvadridimensional (4-politop) cu 320 de celule.
  • marele 120-celule - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule mari dodecaedre.
  • marele dirombicosidodecaedru - poliedru uniform neconvex cu 124 de fețe.
  • marele dirombidodecaedru disnub - poliedru uniform neconvex degenerat.
  • marele dodecaedru - poliedru Kepler–Poinsot obținut prin fațetarea icosaedrului regulat.
  • marele dodecaedru stelat - poliedru Kepler–Poinsot obținut prin stelarea n-politopului pentagonal.
  • marea duoantiprismă - poliedru cvadridimensional (4-politop) cu 70 de celule.
  • marele icosaedru - poliedru Kepler–Poinsot obținut prin stelarea fețelor simplectice ale unui n-politop regulat.
  • marele icosidodecaedru - poliedru uniform neconvex obținut prin rectificarea marelui dodecaedru stelat sau a marelui icosaedru.
  • mediatoare - perpendiculara dusă prin mijlocul unui segment.
  • mediei geometrice, teorema ~ - vezi înălțimii, teorema ~.
  • melcul lui Pascal - vezi cardioidă.
  • metodă axiomatică - metodă științifică de expunere în geometrie (dar și în celelate ramuri ale matematicii) care, pornind de la propoziții prime, numite axiome, deduce noi propoziții, numite teoreme.
  • micul 120-celule stelat - politop Schläfli–Hess obținut prin a prima stelare a 120-celule.
  • micul dodecaedru stelat - poliedru Kepler–Poinsot obținut prin a doua stelare a dodecaedrului regulat.
  • mijloc - punct care se găsește la egală distanță de două extreme; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine; vezi și centru.
  • minut centezimal - a suta parte dintr-un grad centezimal.
  • modelul discului Poincaré - model de geometrie hiperbolică.
  • monogon - poligon cu o singură latură.
  • monstrul lui Miller - vezi marele dirombicosidodecaedru
  • mulțimea simetricelor - metodă de reprezentare a simetricelor locale față de o curbă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • n-sferă - mulțime a punctelor dintr-un spațiu euclidian n-dimensional, situate la o distanță constantă față de un punct fix.
  • nonaedru - v. eneaedru.
  • nonagon - v. eneagon.
  • normală:
- dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact;
- dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • oblic - (despre o prismă, un con) care are axa înclinată față de planul bazei.
  • oblică - dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan.
  • octadecaedru - poliedru cu 18 fețe.
  • octaedru - poliedru cu opt fețe.
  • octant - a opta parte dintr-un cerc.
  • octant - una dintre cele opt părți ale spațiului tridimensional în urma divizării cu trei plane reciproc perpendiculare.
  • octaplex - v. 24-celule.
  • octogon - poligon cu opt vârfuri și laturi.
  • octogon netezit - regiune din plan pentru care există conjectura că are cea mai mică densitate de împachetare maximă dintre toate formele convexe cu simetrie față de centru.
  • omnitrunchiere - operație complexă asupra politopurilor, în funcție de numărul lor de dimensiuni.
  • omografie între punctele a două drepte - omografie care realizează o corespondență între un punct , de abscisă , de pe o dreaptă și punctul de abscisă , de pe o dreaptă deci între care există o relație de tip , cu .
  • omografie între razele a două fascicule de drepte - omografie care realizează o corespondență între o dreaptă de pantă dintr-un fascicul și dreapta de pantă din alt fascicul.
  • operație de simetrie - operație după efectuarea căreia un obiect (sau figură geometrică) arată la fel.
  • ordin de simetrie - numărul de poziții (sau vederi) diferite ale unei figuri geometrice care nu pot fi deosebite între ele, fiind echivalente.
  • ordonata la origine - punct în care graficul unei funcții intersectează ordonata (axa y a sistemului de coordonate).
  • oriciclu - curbă în spațiul hiperbolic la care normalele converg asimptotic.
  • orientare - noțiune care descrie situarea unei figuri geometrice (dreaptă, plan) în raport cu o poziție de referință, referindu-se la o rotație (eventual și o translație) necesară ca acea figură să fie plasată în acea poziție; alte denumiri: poziție unghiulară, direcție.
  • origine - punct de reper pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte; vezi și pol.
  • orisferă - hipersuprafață în spațiul hiperbolic n-dimensional.
  • ortobicupolă - bicupolă cu fețele similare adiacente.
  • ortobicupolă triunghiulară - ortobicupolă formată din două cupole triunghiulare. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortobicupolă pătrată - ortobicupolă formată din două cupole pătrate. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortobicupolă pentagonală - ortobicupolă formată din două cupole pentagonale. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortobirotondă pentagonală - poliedru format din două cupole pentagonale unite la bazele lor mari, astfel încât fețele triunghiulare să fie adiacente. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortocentru - punct de intersecție al segmentelor care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru.
  • ortocupolărotondă pentagonală - poliedru format dintr-o cupolă pentagonală și o rotondă pentagonală unite la bazele lor mari, unde pătratele sunt adiacente la triunghiuri. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
  • ortoplex - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al pătratului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv al octaedrului din spațiul tridimensional (n = 3).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pană - poliedru cu cinci fețe, două triunghiulare și trei trapezoidale.
  • pană conică - vezi conoid.
  • pantă - vezi coeficient unghiular.
  • parabolă - curbă plană obținută prin secționarea unui con circular cu un plan paralel cu o generatoare.
  • parabolă cubică - curbă plană de ecuație
  • paraleloedru - poliedru care poate umple spațiul tridimensional cu copii ale sale translate.
  • paralelogon - poligon având laturile în perechi paralele și care poate pava planul prin translație.
  • patrulater - poligon cu patru laturi; sinonime: cadrilater, tetragon.
  • pavare - acoperire a unei suprafețe cu dale repetitive cu o singură sau de mai multe forme, fără suprapuneri sau goluri.
  • pătrat - poligon regulat cu 4 laturi.
  • pătrat unitar - pătrat cu lungimea laturii egală cu 1.
  • pătrat unitate - pătrat unitar cu un vârf în origine și celelalte în primul cadran.
  • pentadecaedru - poliedru cu 15 fețe.
  • pentaedru - poliedru cu cinci fețe.
  • pentagon - poligon cu cinci vârfuri și laturi.
  • permutoedru - politop la care coordonatele vârfurilor sunt permutările vectorului (1, 2, … , 𝑛).
  • perspectivă cavalieră - proiecție oblică a obiectelor reprezentate pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr- un punct situat la infinit.
  • picior (al unei perpendiculare) - intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular.
  • piramidă - poliedru cu baza poligonală și fețele laterale triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun, apexul.
  • plan - suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
  • plan axonometric - vezi axonometrie.
  • plan bisector - plan care împarte un unghi diedru în două unghiuri diedre de aceeași măsură; vezi și bisectoare.
  • plan cavalier - plan stabilit după perspectiva cavalieră.
  • plan de alunecare - operație de simetrie care descrie modul în care o reflexie într-un plan, urmată de o translație paralelă cu acel plan, poate lăsa o structură cristalină neschimbată.
  • plan de proiecție - plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare.
- fiecare dintre cele două puncte în care o axă intersectează o sferă;
- originea unui sistem de coordonate polare.
  • poligon - figură geometrică bidimensională (suprafață) mărginită de mai multe segmente, numite laturi și care formează o linie frântă închisă.
  • politop - figură geometrică, în principiu din orice dimensiune. Totuși, deoarece figurile din dimensiunile 0–3 au denumiri separate, termenul se folosește pentru dimensiuni mai mari ca 3.
  • poziția generală - poziție a unor puncte care nu satisfac condiții suplimentare față de cele necesare.
  • poziție unghiulară - vezi orientare.
  • prima stelare a dodecaedrului rombic - stelare a dodecaedrului rombic cu același aspect vizual ca și poliedrul lui Escher.
  • prismatoid - poliedru cu toate vârfurile situate în două plane paralele.
  • prismă - poliedru care are două fețe (numite baze) congruente și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram.
  • prismoid - prismatoid cu același număr de vârfuri în cele două plane paralele și fețele laterale paralelograme sau trapeze.
  • probleme de împachetare - clasă de probleme matematice de optimizare la împachetarea obiectelor în containere.
  • proiecție - operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri geometrice etc. pe o dreaptă, pe un plan; corp, figură obținută prin această operație.
  • proiecție axonometrică - proiecție oblică cu scalări impuse de unghiurile axelor obiectului.
  • proiecție cartografică - proiecție folosită la realizarea unei hărți. Poate fi azimutală (= stereografică), centrală (= conică, = în perspectivă), cilindrică, pseudocilindrică, Lambert sau convențională.
  • proiecție centrală (= proiecție conică = proiecție în perspectivă) - proiecție în care toate liniile de proiecție formează un fascicul cu vârful în centrul de proiecție.
  • proiecție gnomonică - proiecție centrală în care centrul de proiecție este situat în centrul unei sfere care este proiectată pe un plan tangent la sferă.
  • proiecție oblică - proiecție paralelă, în care liniile de proiecție nu sunt ortogonale pe planul de proiecție.
  • proiecție ortogonală - proiecție paralelă, în care liniile de proiecție sunt ortogonale pe planul de proiecție.
  • proiecție paralelă (= proiecție cilindrică = proiecție ortografică) - proiecție în care toate liniile de proiecție sunt paralele între ele.
  • proiecție stereografică - proiecție centrală în care centrul de proiecție este situat pe o sferă care este proiectată pe un plan de obicei perpendicular pe axa definită de centrul de proiecție și centrul sferei.
  • pseudosferă - suprafață cu curbură gaussiană negativă constantă.
  • punct - figură geometrică adimensională.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

  • racordare - construire a unei curbe de un anumit tip, astfel încât, în punctul în care întâlnește o altă curbă dată, acestea să aibă o tangentă comună.
  • radian - unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu unghiul care, având vârful în centrul unui cerc, subîntinde un arc a cărui lungime este egală cu raza cercului.
  • raport anarmonic - (a patru puncte coliniare ) numărul noțiunea este importantă geometria proiectivă (sinonime: biraport, dublu raport).
  • rază - segment de dreaptă care unește un punct al circumferinței unui cerc sau al suprafeței unei sfere cu centrul acestora.
  • rază de curbură - (într-un punct al unei curbe) limita raportului dintre arcul de curbă cuprins între un punct dat și un punct mobil al unei curbe și unghiul dintre tangentele la curbă în cele două puncte (vezi și curbură).
  • rectificare a unei curbe - determinare a lungimii unui arc de curbă.
  • rectificare a unei figuri - operație de trunchiere completă, prin care la un politop fețele sunt reduse la vârfuri, iar în locul vârfurilor apar fețe.
  • reflexie - transformare geometrică ce asociază unei figuri geometrice imaginea acesteia în oglindă față de un punct, o dreaptă sau un plan fix.
  • reflexie translată - operație de simetrie care combină o reflexie față de o axă cu o translație față de aceeași axă.
  • rețea - mulțime infinită de puncte din spațiul euclidian real, având proprietatea că adunarea sau scăderea coordonatelor a două puncte din rețea produc un alt punct al rețelei.
  • revoluție:
- mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
- mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
  • romb - patrulater cu laturile alăturate de lungimi egale.
  • romb de aur - romb la care raportul lungimilor diagonalelor este egal cu secțiunea de aur.
  • rombicosidodecaedru - poliedru arhimedic cu 62 de fețe.
  • rombicuboctaedru - poliedru arhimedic cu 26 de fețe.
  • romboedru - poliedru cu șase fețe rombice.
  • romboid - patrulater ale cărui diagonale perpendiculare se intersectează în mijlocul uneia dintre ele.
  • rotație - deplasare în spațiu care conservă poziția a cel puțin unui punct (aflat pe axa de rotație).
  • rotație improprie - combinație între o rotație în jurul unei axe și o inversiune față de un punct.
  • rotație proprie - v. rotație (obișnuită).
  • rotondă - poliedru format din două poligoane, baza având de două ori mai multe laturi ca celălalt, unite printr-o bandă alternantă de triunghiuri și pentagoane.
  • rotondă pentagonală - rotondă cu fața opusă bazei un pentagon. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • rotondă pentagonală alungită - rotondă pentagonală la care s-a atașat la baza mare o prismă decagonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • rotondă pentagonală giroalungită - rotondă pentagonală la care s-a atașat la baza mare o antiprismă decagonală. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
  • runcinare - operație care taie un politop regulat (sau fagure) simultan de-a lungul fețelor, laturilor și vârfurilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • secundă centezimală - a suta parte dintr-un minut centezimal.
  • segment - porțiune dintr-o figură geometrică, limitată cel puțin într-o parte de marginile ei.
  • similitudine - vezi asemănare.
  • sfenocoroană - poliedru convex cu 14 fețe. Dacă fețele sunt regulate, este un poliedru Johnson.
  • sferă - suprafață ale cărei puncte se află la aceeași distanță (rază) de un punct (centrul).
  • sfericon - corp geometric cu două laturi semicirculare congruente, și patru vârfuri care formează un pătrat.
  • simediană - dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei față de bisectoarea interioară dusă prin același vârf.
  • simetrie - conservarea formei unei figuri geometrice în urma unei transformări.
  • stelare - procesul de extindere al unui poligon bidimensional, al unui poliedru tridimensional sau, în general, al unui politop n-dimensional pentru a forma o nouă figură geometrică.
  • stereometrie - ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide.
  • suprafață - figură geometrică bidimensională, mărginită sau nu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tangentă (la o curbă într-un punct M) - limita secantei , când tinde către , unde este un punct al curbei. Pentru o curbă dată prin ecuațiiel parametrice ecuațiile tangentei sunt: , unde sunt luate în punctul
  • tangentă (funcție trigonometrică):
- (pentru un unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta opusă și cea alăturată unghiului;
- (pentru un unghi orientat, cu vârful în originea unui reper cartezian, având latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) raportul dintre lungimile proiecțiilor, pe axa ordonatelor și pe axa absciselor, a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului;
- (pentru un argument numeric) funcție care atașează unui argument x valoarea tangentei unghiului orientat de x radiani.
  • tangentă hiperbolică a unui număr real x - (vezi sinus hiperbolic și cosinus hiperbolic).
  • teorema celor trei geodezice - teoremă care afirmă că fiecare varietate riemanniană cu topologia unei sfere are cel puțin trei geodezice închise.
  • teorema paralelogramului - teoremă care afirmă că suma pătratelor celor patru laturi ale unui paralelogram este egală cu suma pătratelor celor două diagonale.
  • teselare - umplere a spațiului (inclusiv a planului bidimensional) cu forme care nu se suprapun și fără goluri între ele.
  • teselare pe laturi - pavare cu poligoane ale căror reflexii față de laturile lor sunt dale identice.
  • tetragon - vezi patrulater.
  • tetraplex - vezi 600-celule.
  • tor - suprafață generată de rotația unui cerc în spațiul tridimensional în jurul unei axe din planul său, axă care nu taie cercul.
  • toroid - suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba.
  • torsiune - măsoară cât de strâns se curbează o curbă în spațiu în afara planului osculator.
  • translație - transformare geometrică ce deplasează fiecare punct al unei figuri geometrice sau al unui spațiu cu aceeași distanță într-o direcție dată.
  • transformare geometrică - bijecție a unei mulțimi cu proprietăți geometrice pe ea însăși.
  • trapez - patrulater convex cu o sigură pereche de laturi opuse paralele.
  • triacontaedru - poliedru cu 30 de fețe.
  • triunghi ascuțitunghic - triunghi cu toate unghiurile ascuțite.
  • triunghi de aur - triunghi în care raportul lungimilor laturilor este egal cu secțiunea de aur.
  • triunghi dreptunghic - triunghi cu un unghi drept.
  • triunghi Möbius - triunghi sferic cu două laturi care corespund unor unghiuri la centru mai mari de 180°
  • triunghi obtuzunghic - triunghi cu un unghi obtuz.
  • triunghi Schwarz - triunghi sferic care poate fi folosit pentru a pava o sferă.
  • triunghi sferic - figura de pe suprafața unei sfere formată din trei arce de cerc mare care se întretaie în trei puncte,
  • trunchi de con - corp geometric obținut prin secționarea unui con cu un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.
  • trunchi de piramidă - corp geometric obținut prin secționarea unei piramide cu un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.
  • trunchiere - operație care taie vârfurile unui politop, creând o nouă fațetă în locul fiecărui vârf.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • unghi - figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct.
  • unghi ascuțit - unghi a cărui măsură este mai mică de 90°.
  • unghi de paralelism - unghiul la vârful opus unghiului drept al unui triunghi hiperbolic dreptunghic având două laturi paralele.
  • unghi drept - unghi cu laturile perpendiculare.
  • unghi obtuz - unghi a cărui măsură este mai mare de 90°.
  • unghi diedru - figură geometrică formată din două semiplane care sunt mărginite de o dreaptă comună.
  • unghi înscris - unghi care are vârful pe un cerc, iar ca laturi două coarde ale cercului.
  • unghi la centru - unghi al cărui vârf este în centrul unui cerc.
  • unghi poliedru - figură geometrică formată de mai multe plane care trec prin același punct.
  • unghi solid - porțiunea din spațiu mărginită de o suprafață conică.
  • unghiuri adiacente - pereche de unghiuri care au în comun vârful și o latură (sunt situate de-o parte și de cealaltă a laturii comune).
  • unghiuri alterne (interne sau externe) - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă.
  • unghiuri complementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu un unghi drept.
  • unghiuri interne - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei.
  • unghiurile lui Euler - unghiurile care determină poziția unui sistem de coordonate carteziene ortogonale față de un alt sistem .
  • unghiuri opuse la vârf - două unghiuri care au proprietatea că laturile unuia sunt prelungirile laturilor celuilalt.
  • unghiuri suplementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu 180°.
  • unghiular, coeficient ~ - tangenta unghiului pe care îl formează o dreaptă cu axa


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zonă (a unei sfere) - parte dintr-o sferă, cuprinsă între două plane paralele care taie sfera.
  • zonoedru - poliedru convex cu fețe simetrice față de centru, format dintr-o sumă Minkovski de segmente.
  • zonogon - poligon convex cu simetrie față de centru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Caius Iacob, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, 1974

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.