Glosar de geometrie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar de geometrie conține termeni din domeniul geometriei și a altor domenii conexe ca: trigonometrie, geometrie analitică, geometrie sferică, geometrie proiectivă, teoria curbelor. Pentru celelalte domenii ale matematicii, ca algebra și analiza matematică, vedeți celelalte glosare din categoria: Glosare de matematică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- prima coordonată carteziană (cea orizontală), care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu;
- distanța, pe o axă orientată, de la origine până la un punct dat.
- (despre perechi de drepte) situate astfel încât punctele în dreptele unei perechi intersectează dreptele celeilalte perechi să fie vârfurile unui patrulater inscriptibil;
- (despre vectori sau despre drepte orientate) paralele și de sensuri opuse.
  • antiparalelogram - patrulater concav cu două laturi egale și paralele; contraparalelogram.
  • antipodară - curbă (C') a cărei podară în raport cu un punct P este o curbă dată (C).
  • antipol - simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.
  • antipolară - polară, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul conicei respective.
  • antipozi - pereche de puncte diametral opuse pe o sferă.
  • antisimetric - care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, dobândește proprietăți opuse celor inițiale.
  • apotemă:
- (pentru un poligon regulat) segmentul de dreaptă care unește centru poligonului cu mijlocul unei laturi;
- segment de dreaptă care unește vârful unei piramide regulate cu mijlocul unei laturi a bazei;
- (pentru un trunchi de piramidă regulată) segmentul care unește mijloacele a două laturi ale poligoanelor bazelor, de pe o aceeași față laterală.
  • arc - porțiune dintr-o curbă, delimitată de două puncte ale acesteia.
  • arc capabil de un unghi dat - locul geometric al punctelor dintr-un semiplan din care un segment se vede sub un unghi constant.
  • areolar - referitor la arie.
  • argument - unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct.
  • armonograf - aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic armonios, inedit.
  • asemănare - corespondență biunivocă între punctele ale unei figuri și punctele ale unei figuri astfel încât raportul dintre distanța a două puncte oarecare ale figurii și distanța dintre punctele omoloage ale figurii să fie constant (sinonim: similitudine).
  • arie - măsura unei suprafețe.
  • asimptotă - dreaptă asociată unei curbe care are proprietatea că distanța de la dreaptă la un punct variabil al curbei tinde către zero când punctul se deplasează pe curbă spre infinit.
  • astroidă - curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc fix cu raza de patru ori mai mare; este o hipocicloidă particulară cu patru colțuri.
  • axa mare a unei elipse - cel mai lung diametru al acestei conice.
  • axa numerelor - dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre și , pe această aflându-se toate numerele reale.
  • axa unei elipse - dreaptă care unește cele două focare.
  • axa unei piramide - dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei.
  • axa unei prisme - dreaptă care unește centrele celor două baze.
  • axă:
- dreaptă pe care se consideră un sens de parcurs (sinonim: dreaptă orientată);
- dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri geometrice plane sau în spațiu.
- metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan (plan axonometric); proiecția poate fi ortogonală sau oblică;
- disciplină care are ca obiect studiul reprezentărilor axonometrice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- suprafață descrisă de o dreaptă (numită generatoare) care se deplasează paralel cu ea însăși, sprijinindu-se pe o curbă (numită directoare);
- corp geometric mărginit de o suprafață cilindrică cu o curbă directoare închisă și de două plane paralele.
  • circumferință - lungimea unei curbe închise, în special cerc.
  • cisoidă - curbă de gradul al treilea (cubică), loc geometric al punctelor de pe o secantă variabilă care trece printr-un punct fix din planul a două curbe pe care le intersectează în punctele , respectiv , astfel încât
  • cisoida lui Diocle - cisoidă particulară care se obține unind punctele situate pe o secantă variabilă la un cerc care trece printr-un punct fix de pe acest cerc și care intersectează cercul într-un alt punct , iar tangenta dusă în punctul diametral opus lui o intersectează în punctul , astfel încât
  • clotoidă - curbă plană a cărei curbură într-un punct e proporțională cu lungimea arcului care are originea într-un punct fix al curbei și extremitatea în punctul considerat.
  • coardă - segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe.
  • coeficient unghiular (al unei drepte) - tangenta trigonometrică a unghiului u cu care trebuie rotită axa Ox, în sens direct, pentru a o suprapune peste o paralelă la dreapta dată (sinonim: pantă).
  • coliniar - (despre puncte) situate pe aceeași dreaptă.
  • comensurabilitate - proprietatea a două lungimi de segment de a avea raportul un număr rațional; de exemplu, latura și diagonala unui pătrat sunt incomensurabile.
  • compunere - (a doi vectori) operație de determinare a rezultantei a mai mulți vectori cu ajutorul regulii paralelogramului sau a poligonului.
  • complementar - unghiul sau arcul care, împreună cu un unghi sau cu un arc dat, formează un unghi sau un arc de
  • con:
- suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisa imobilă și pe un punct fix exterior;
- corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan.
  • concentrice - despre două sau mai multe figuri geometrice, care au același centru.
  • conciclice - (despre puncte) care sunt situate pe un cerc.
  • concoidă - curbă obținută dintr-o curbă plană , luând pe fiecare dreaptă , care trece printr-un punct fix , un segment dat , cu mijlocul la intersecția lui cu ; când curba este o dreaptă, se obține concoida lui Nicomede.
  • concurente - (despre două sau mai multe drepte sau plane) care au un punct sau o dreaptă comună.
  • congruență - relația dintre două figuri geometrice care se pot transforma dintr-una în cealaltă printr-o izometrie.
  • conică - curbă obținută ca secțiune plană a unui con circular; este reprezentată printr-o ecuație de gradul al doilea și poate fi: elipsă, parabolă, hiperbolă.
  • conoid - suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan (plan director) și se sprijină pe o dreaptă fixă (dreaptă directoare) și pe o curbă fixă (curbă directoare).
  • conoid circular drept - conoid la care dreapta directoare este axa Oz, planul director este planul xOy, iar curba directoare este cercul: (sinonim: conoidul lui Wallis, pană conică).
  • conoid drept - conoid la care dreapta directoare este perpendiculară pe planul director.
  • conoidul lui Wallis - vezi conoid circular drept.
  • contraparalelogram - vezi antiparalelogram.
  • contur - linie închisă care mărginește un domeniu plan sau situat pe o suprafață.
  • contur aparent:
- linia de contact a unui corp cu conul ale cărui generatoare sunt tangente la suprafața corpului și al cărui vârf este considerat în același punct cu ochiul observatorului;
- linia de contact a unui corp cu cilindrul circumscris ale cărui generatoare sunt paralele cu o direcție dată.
- coordonate raportate la un sistem de referință format dintr-un număr de drepte concurente egal cu numărul dimensiunilor spațiului respectiv;
- numerele reale care exprimă mărimea coordonatelor unui punct.
- (în plan) coordonatele curbilinii formate din distanța (raza vectoare) de la un punct fix (originea) până la punctul considerat și unghiul (unghi polar), pe care îl face dreapta care unește aceste două puncte, cu o dreaptă fixă aleasă convențional și care trece prin origine, măsurat în sensul de la dreapta fixă la raza vectoare;
- (în spațiu) coordonate curbilinii formate din raza vectoare , longitudinea față de un plan , luat ca plan meridian, și latitudinea (sau complementul ei, colatitudinea) față de planul , luat ca ecuator.
- a treia coordonata carteziană;
- înălțimea unui punct față de o suprafață de referință.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echi- - element de compunere cu sensul de "egal".
  • echidistante - (despre puncte, drepte, plane etc.) care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele.
  • elipsă - (figură ale cărei puncte reprezintă) locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
  • eoloclin - referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • familie de curbe (sau de suprafețe) - mulțime de curbe (sau de suprafețe) care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
  • fascicul - mulțime de drepte sau de plane care trec prin același punct, respectiv prin aceeași dreaptă.
  • față - fiecare dintre suprafețele poligonale care limitează un poliedru sau fiecare dintre planele care formează un diedru sau triedru.
  • figură plană - figură geometrică care poate fi așezată cu toate punctele în același plan.
  • focar - punct al conicelor cu anumite proprietăți, de exemplu distanțele până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • hexaedru - corp geometric cu șase fețe (exemplu: paralelipipedul).
  • hexagon - poligon cu șase laturi; dacă laturile și respectiv unghiurile au aceeași măsură, hexagonul se numește regulat.
  • hialograf - instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente, cu ajutorul căruia se poate desena mecanic perspectiva.
  • hiperbolă - curbă plană (conică) ale cărei puncte au proprietatea că diferența distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constată.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

- perpendiculara dusă dintr-un vârf al unui poligon sau poliedru pe o latură sau pe o față a acestuia;
- lungimea înălțimii.
  • înclinație - unghiul diedru pe care îl face un plan oarecare sau o dreaptă față de un plan sau dreaptă de referință.
  • înscris - (despre figuri geometrice) care este conținută în interiorul altei figuri geometrice și are cu acesta un număr de puncte comune (exemplu: cercul înscris într-un triunghi).
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • melcul lui Pascal - vezi cardioidă.
  • metodă axiomatică - metodă științifică de expunere în geometrie (dar și în celelate ramuri ale matematicii) care, pornind de la propoziții prime, numite axiome, deduce noi propoziții, numite teoreme.
  • mijloc - punct care se găsește la egală distanță de două extreme; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine; vezi și centru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • normală:
- dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact;
- dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • oblic - (despre o prismă, un con) care are axa înclinată față de planul bazei.
  • oblică - dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan.
  • omografie între punctele a două drepte - omografie care realizează o corespondență între un punct , de abscisă , de pe o dreaptă și punctul de abscisă , de pe o dreaptă deci între care există o relație de tip , cu .
  • omografie între razele a două fascicule de drepte - omografie care realizează o corespondență între o dreaptă de pantă dintr-un fascicul și dreapta de pantă din alt fascicul.
  • origine - punct de reper pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte; vezi și pol.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pană conică - vezi conoid.
  • pantă - vezi coeficient unghiular.
  • parabolă - curbă obținută prin secționarea unui con circular cu un plan paralel cu o generatoare.
  • parabolă cubică - curbă plană de ecuație
  • picior (al unei perpendiculare) - intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular.
  • plan - suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
  • plan axonometric - vezi axonometrie.
  • plan bisector - plan care împarte un unghi diedru în două unghiuri diedre de aceeași măsură; vezi și bisectoare.
  • plan de proiecție - plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare.
  • pol:
- fiecare dintre cele două puncte în care o axă intersectează o sferă;
- originea unui sistem de coordonate polare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

  • raport anarmonic - (a patru puncte coliniare ) numărul noțiunea este importantă geometria proiectivă (sinonime: biraport, dublu raport).
  • rază - segment de dreaptă care unește un punct al circumferinței unui cerc sau al suprafeței unei sfere cu centrul acestora.
  • rază de curbură - (într-un punct al unei curbe) limita raportului dintre arcul de curbă cuprins între un punct dat și un punct mobil al unei curbe și unghiul dintre tangentele la curbă în cele două puncte (vezi și curbură).
  • revoluție:
- mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
- mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tangentă (la o curbă într-un punct M) - limita secantei , când tinde către , unde este un punct al curbei. Pentru o curbă dată prin ecuațiiel parametrice ecuațiile tangentei sunt: , unde sunt luate în punctul
  • tangentă (funcție trigonometrică):
- (pentru un unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta opusă și cea alăturată unghiului;
- (pentru un unghi orientat, cu vârful în originea unui reper cartezian, având latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) raportul dintre lungimile proiecțiilor, pe axa ordonatelor și pe axa absciselor, a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului;
- (pentru un argument numeric) funcție care atașează unui argument x valoarea tangentei unghiului orientat de x radiani.
  • tangentă hiperbolică a unui număr real x - (vezi sinus hiperbolic și cosinus hiperbolic).
  • trunchi de con - corp geometric obținut prin secționarea unei piramide printr-un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • unghi - figură formată din două semidrepte care pleacă din același punct.
  • unghi ascuțit - unghi a cărui măsură este mai mică de 90°.
  • unghi diedru - figură geometrică formată din două semiplane care sunt mărginite de o dreaptă comună.
  • unghi drept - unghi cu laturile perpendiculare.
  • unghi înscris - unghi care are vârful pe un cerc, iar ca laturi două coarde ale cercului.
  • unghi obtuz - unghi a cărui măsură este mai mare de 90°.
  • unghi poliedru - figură geometrică formată de mai multe plane care trec prin același punct.
  • unghi solid - porțiunea din spațiu mărginită de o suprafață conică.
  • unghiuri adiacente - pereche de unghiuri care au același vârf, o latură și sunt situate de-o parte și de cealaltă a laturii comune.
  • unghiuri alterne (interne sau externe) - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă.
  • unghiuri complementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu un unghi drept.
  • unghiuri interne - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei.
  • unghiurile lui Euler - unghiurile care determină poziția unui sistem de coordonate carteziene ortogonale față de un alt sistem .
  • unghiuri opuse la vârf - două unghiuri care au proprietatea că laturile unuia sunt prelungirile laturilor celuilalt.
  • unghiuri suplementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu 180°.
  • unghiular, coeficient ~ - tangenta unghiului pe care îl formează o dreaptă cu axa


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zonă (a unei sfere) - parte dintr-o sferă, cuprinsă între două plane paralele.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Caius Iacob, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, 1974

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.