Glenn Frey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Glenn Frey
Glenn Frey.jpg
Date personale
Nume la naștereGlenn Lewis Frey Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Detroit, Michigan, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[2][3][5][6] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (artrită reumatoidă) Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț
pianist
actor
chitarist
cantautor
actor de televiziune[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Dondero High School[*][[Dondero High School (high school in Royal Oak, Oakland County, Michigan)|​]]
Oakland Community College[*][[Oakland Community College (community college in Oakland County, Michigan, U.S.)|​]]
Royal Oak High School[*][[Royal Oak High School (high school in Michigan, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
Înălțime175 cm  Modificați la Wikidata
Premii Kennedy Center Honors[*][[Kennedy Center Honors (annual American honor in the performing arts)|​]] ()
Prezență online

Glenn Lewis Frey (/fr/; n. ,[1][2][3][4] Detroit, Michigan, SUA – d. ,[2][3][5][6] New York City, New York, SUA) a fost un cântăreț, compozitor, actor și membru fondator al formației rock Eagles. Acesta a fost liderul formație și co-solist al acesteia alături de Don Henley, cei doi fiind principalii compozitori ai grupului. Vocea sa a fost utilizată în melodii precum „Take It Easy⁠(d)”, „Peaceful Easy Feeling⁠(d)”, „Tequila Sunrise⁠(d)”, „Already Gone⁠(d), „James Dean⁠(d)”, „Lyin' Eyes⁠(d)”, New Kid in Town⁠(d)” și „Heartache Tonight⁠(d)”.

În perioada de hiatus din 1980 până în 1994, Frey a pus bazele unei cariere solo de succes. Și-a lansat albumul de debut - No Fun Aloud⁠(d) - în 1982 și a înregistrat o serie de hituri precum „The One You Love⁠(d)”, „Smuggler's Blues⁠(d)”, „Sexy Girl⁠(d)”, „The Heat Is On⁠(d)”, „You Belong to the City⁠(d)”, „True Love⁠(d)”, „Soul Searchin'⁠(d)” și „Livin' Right⁠(d)”. În calitate de membru al formației Eagles, Frey a câștigat șase premii Grammy și cinci premii American Music. Eagles au fost incluși în Rock and Roll Hall of Fame în 1998, primul an în care au fost nominalizați. Contribuțiile sale au cuprins 24 de hituri de Top 40 în cadrul Billboard Hot 100.

Cariera solo[modificare | modificare sursă]

După desființarea Eagles, Frey a început o carieră sol de succes în anii 1980, având două hituri care au ajuns pe locul 2 în topurile naționale. În 1984, acesta a înregistrat în colaborare cu Harold Faltermeyer celebra melodie „The Heat is On”, prezentă pe coloana sonoră a filmului de comedie Polițistul din Beverly Hills⁠(d). La scurtă vreme după, acesta a lansat melodia „You Belong to the City” (prezentă pe coloana sonoră a serialului de televiziune Miami Vice). Altă contribuție a fost melodia „Smuggler's Blues”, aceasta ajungând pe locul 12 în Billboard Hot 100. Pe parcursul cariere solo, Frey a avut 12 melodii în top 100 în Statele Unite. Unsprezece dintre acestea au fost redactate împreună cu Jack Tempchin⁠(d).[7]

Frey și-a dorit să înregistreze prima dată melodia „Shakedown⁠(d)”, prezentă pe coloana sonoră a filmului Polițistul din Beverly Hills II⁠(d). Acestuia nu i-au plăcut versurile și a dorit modificarea acestora, însă s-a îmbolnăvit de laringită, motiv pentru care înregistrarea a fost realizată de Bob Seger⁠(d). După ce melodia a ajuns pe primul loc, Frey l-a sunat și felicitat pe Seger, menționând că „Măcar banii au rămas în Michigan”.[8]

Meldia „Flip City” a ajuns pe coloana sonoră a filmului Ghostbusters II și „Part of Me, Part of You” pe coloana sonoră a filmului Thelma & Louise. În 2005 a contribuit la albumul BB King & Friends: 80⁠(d) cu piesa „Drivin’ Wheel”.[9]

La sfârșitul anilor 1990, Frey a înființat o casa de discuri - Mission Records⁠(d) - împreună cu avocatul Peter Lopez.[10] În 2009, Glenn Frey a fost inclus în Michigan Rock and Roll Legends Hall of Fame.[11] Pe 8 mai 2012, și-a lansat primul său album solo din ultimii 20 de ani, After Hours⁠(d), cu versiuni cover ale unor melodii din perioada anilor 1940-1960.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume de studio[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Glenn Frey”, Glenn Frey (în engleză), Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Glenn Frey, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Glenn Frey, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ a b Glenn Frey, Discogs, accesat în  
  5. ^ a b Glenn Frey, Dutch Top 40, accesat în  
  6. ^ a b Glenn Frey, Autoritatea BnF 
  7. ^ „Jack Tempchin | Songs”. AllMusic. Accesat în . 
  8. ^ Bronson, Fred (). „672 Shakedown - Bob Seger”. The Billboard Book of Number One Hits. Billboard Books. p. 681. ISBN 9780823076772. 
  9. ^ Erlewine, Stephen Thomas. „80 – B.B. King”. AllMusic. Accesat în . 
  10. ^ Morris, Chris (). „Frey Goes Indie with Mission Startup”. Billboard. p. 65. Accesat în . 
  11. ^ Advertising, OJ. „Michigan Rock and Roll Legends - GLENN FREY”. www.michiganrockandrolllegends.com. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]