Glarus
| Glarus | |||
| — capitală de canton al Elveției[*], oraș în Elveția și municipalitate din Elveția — | |||
| |||
![]() Glarus (Elveția) Poziția geografică în Elveția | |||
| Coordonate: 47°01′59″N 9°03′59″E / 47.033055555556°N 9.0663888888889°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară | |||
| Canton al Elveției | |||
| Atestare | | ||
| Suprafață[1] | |||
| - Total | 103,68 km² | ||
| Altitudine | 474 m.d.m. | ||
| Populație (2024) | |||
| - Total | 12.886 locuitori | ||
| Cod poștal | 8750 | ||
| Prefix telefonic | 055 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Wiesbaden-Biebrich | Germania | ||
| - Kobryn | Belarus | ||
| - New Glarus[*] | Statele Unite ale Americii | ||
| - Rožňava | Slovacia | ||
| Prezență online | |||
| site oficial GeoNames OpenStreetMap relation ID Facebook Places | |||
| Modifică date / text | |||
Glarus (în alemanică Glaris; în franceză Glaris; în italiană Glarona; în romanșă Glaruna) este capitala cantonului Glarus din Elveția. Începând cu 1 ianuarie 2011, comuna Glarus include fostele comune Ennenda, Netstal și Riedern[2].
Glarus este situată pe râul Linth, între poalele muntelui Glärnisch(d) (parte din Alpii Schwyz) la vest și muntele Schilt (Alpii Glarus) la est. Foarte puține clădiri construite înainte de incendiul din 1861 au mai rămas în picioare. Industria lemnului, a textilelor și a maselor plastice, precum și tipografia sunt ramurile dominante. Simbolul comunei este biserica orășenească, construită în stil neoromanic.
Geografie
[modificare | modificare sursă]
Localitatea este situată în regiunea Glarner Mittelland, pe fundul larg al unei văi, între muntele Glärnisch(d) și râul Linth(d).
Înainte de 2011, comuna Glarus avea o suprafață de 69,2 km². Din această suprafață, 23% era utilizată în scopuri agricole, în timp ce 31,4% era împădurită; din restul terenului, 2,7% era ocupat de zone construite (clădiri sau drumuri), iar restul de 42,9% era neproductiv (date din 2006).
Odată cu includerea localităților Ennenda, Netstal și Riedern în 2011, comuna Glarus are în prezent o suprafață de 103,67 km²[3]. Conform studiului din 2004/09, aproximativ 26,3% din suprafața totală este utilizată în scopuri agricole, în timp ce 34,3% este împădurită. Din restul terenului, 4,1% este ocupat de zone construite (clădiri sau drumuri), iar 35,2% reprezintă teren neproductiv. În ultimele două decenii (1979/85–2004/09), suprafața construită a crescut cu 42 ha, iar suprafața agricolă a scăzut cu 60 ha.
Comune limitrofe
[modificare | modificare sursă]| Innerthal | Glarus Nord | |
| Glarus Nord Glarus Sud | ||
| Muotathal | Glarus Sud |
Climă
[modificare | modificare sursă]În perioada 1991–2020, Glarus a înregistrat o medie de 142,2 zile cu ploaie pe an și a primit o cantitate medie de precipitații de 1.494 mm. Cea mai ploioasă lună a fost iulie, timp în care Glarus a primit o cantitate medie de 193 mm de precipitații. În această lună, s-au înregistrat precipitații în medie timp de 14,8 zile. Lunile cu cele mai multe zile cu precipitații au fost iunie și august. Cea mai uscată lună a anului a fost februarie, cu o medie de 80 mm de precipitații repartizate pe parcursul a 9,5 zile[4].
Istoric
[modificare | modificare sursă]Glarus este menționată pentru prima dată la începutul secolului al IX-lea, în latină, sub numele de Clarona. În 1178, a fost menționată pentru prima dată în germană sub numele de Glarus[5].
La 10 februarie 878, împăratul Carol al III-lea a oferit soției sale, Richgard (sau Richardis), mănăstirile Säckingen, Sf. Felix și Sf. Regula din Zürich, sub formă de domeniu regal. Această donație de pământ includea drepturi politice extinse și o mare proprietate. Acest domeniu acoperea terenuri în valea Rinului și Fricktal(d), în sudul Hotzenwald, terenuri în Zürich, de-a lungul lacului Walen(d) și în valea Glarus. Glarus a rămas sub autoritatea Abației Säckingen până în 1395 (sub domnia intermitentă a conților de Lenzburg și Kyburg și/sau a Rhaetiei Curiensis[6]), moment în care valea Glarus s-a separat de abație și a devenit independentă[7].
A devenit capitala văii Linth în 1419. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, valea a început să fie industrializată. Huldrych Zwingli, un lider al Reformei în Elveția, a ocupat prima sa funcție ecleziastică, de rit romano-catolic, în Glarus, începând cu anul 1506 aproximativ. A slujit acolo timp de zece ani. În Glarus, ai cărui soldați erau folosiți ca mercenari în Europa, Zwingli a început să se implice în politică. Confederația Elvețiană era implicată în diverse campanii alături de vecinii săi: francezii, Habsburgii și Statele Papale. Zwingli s-a situat ferm de partea Sfântului Scaun. În schimb, Papa Iulius al II-lea l-a onorat pe Zwingli, oferindu-i o pensie anuală. Acesta a ocupat rolul de capelan în mai multe campanii din Italia, inclusiv în Bătălia de la Novara din 1513(d). Totuși, înfrângerea decisivă a elvețienilor în Bătălia de la Marignano(d) a provocat o schimbare de atitudine în Glarus în favoarea francezilor, mai degrabă decât a papei. Zwingli, partizan al papalității, s-a aflat într-o poziție dificilă și a decis să se retragă la Einsiedeln, în cantonul Schwyz. Deși nu a fost un reformator în perioada petrecută la Glarus, acolo a început să dezvolte ideile care aveau să conducă la ruptura de Biserica Catolică din Zürich.
În 1528, Reforma a prins rădăcini în Glarus, fiind dirijată de Zwingli din Zürich. Deși acesta predicase în Glarus timp de 10 ani, localitatea a rămas puternic catolică. Totuși, în urma celui de-al Doilea Război de la Kappel din 1531, atât locuitorii catolici, cât și cei protestanți au primit dreptul de a se închina în localitate. Aceasta a dus la utilizarea bisericii comune de către ambele grupuri religioase în mod simultan, un aranjament care a cauzat numeroase probleme. Până în secolul al XVIII-lea, ambele grupuri foloseau aceeași biserică, dar aveau orgi separate. În 1697, existau două parohii independente din punct de vedere financiar și teologic care se întruneau în biserica comunei[5].
După invazia franceză din 1798, Glarus a devenit capitala Cantonului Linth(d) în cadrul Republicii Helvetice. Administrația cantonului s-a mutat în Glarus. Totuși, noii administratori au întâmpinat dificultăți în stabilirea și impunerea oricăror reglementări noi. Ca urmare a Bătăliei de la Glarus (1799), trupele franceze au forțat armata lui Alexandr Suvorov să se retragă din Elveția. În august 1802, administratorii noului canton au părăsit Glarus pentru Rapperswil, din cauza dificultăților pe care le întâmpinaseră în Glarus. În 1803, odată cu Actul de Mediere, Cantonul Linth a fost dizolvat, iar Glarus a devenit capitala actualului canton, mai mic, Glarus[5].
În 1859, calea ferată a ajuns în Glarus dinspre Weesen. Extinderea către Schwanden și Linthal a fost inaugurată în 1879[8].
Comuna a înființat Societatea de Emigrare și i-a trimis pe judecătorul Niklaus Dürst și pe fierarul Fridolin Streif să caute pământ pentru a se stabili în America de Nord, în anul 1845. Mai târziu, în același an, 131 de coloniști din Glarus au întemeiat localitatea New Glarus(d) din statul Wisconsin, un oraș care își păstrează și astăzi rădăcinile elvețiene și se bucură de o relație strânsă cu Glarus[9].
În noaptea de 10 spre 11 mai 1861, localitatea a fost devastată de un incendiu alimentat de un vânt violent de tip Föhn (vânt de sud), care a coborât din munții înalți prin pâlnia naturală formată de valea Linth. Pierderea totală a fost estimată la jumătate de milion de lire sterline, din care aproximativ 100.000 de lire au fost acoperite prin donații sosite din toate părțile. Aproximativ două treimi din Glarus (593 de clădiri) au fost distruse în marele incendiu. După acest incident, Glarus a fost reconstruită sub formă de blocuri, conform planurilor de construcție elaborate de Bernhard Simon și Johann Caspar Wolff.[10]
Demografie
[modificare | modificare sursă]Comuna Glarus are o populație de 12.539 de locuitori (la nivelul lunii decembrie 2020)[11]. În 2013, 24,9% din populație era formată din cetățeni străini rezidenți.
Cea mai mare parte a populației (conform datelor din anul 2000) vorbește limba germană (86,0%), italiana fiind a doua limbă ca frecvență (4,8%), iar albaneza a treia (2,6%).
Evoluția populației[5]:
| An | Populație | Cetățeni elvețieni | Procent vorbitori de limba germană | Procent protestanți | Procent romano-catolici |
|---|---|---|---|---|---|
| 1554 | aproximativ 1 550 | ||||
| 1682 | aproximativ 1 200 | ||||
| 1777 | aproximativ 2 400 | ||||
| 1837 | 4 094 | ||||
| 1850 | 4 082 | 3 960 | 86,0% | 14,0% | |
| 1870 | 5 485 | 5 204 | 77,7% | 22,6% | |
| 1888 | 5 357 | 4 968 | 98,1% | 71,6% | 28,0% |
| 1900 | 4 877 | 4 424 | 97,5% | 74,2% | 25,6% |
| 1910 | 5 123 | 4 471 | 94,8% | 70,8% | 28,7% |
| 1930 | 5 269 | 4 858 | 97,7% | 70,5% | 29,2% |
| 1950 | 5 724 | 5 376 | 96,2% | 68,0% | 31,4% |
| 1970 | 6 189 | 5 215 | 86,9% | 60,5% | 38,9% |
| 1990 | 5 728 | 4 723 | 86,1% | 51,9% | 42,4% |
| 2000 | 5 556 | 4 379 | 86,0% | 45,4% | 37,7% |
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Johann Jakob von Tschudi(d) (1818 în Glarus – 1889) - naturalist, explorator și diplomat elvețian.
- Johann Jakob Blumer(d) (1819 în Glarus – 1875) - istoric și politician elvețian[12].
- Erwin C. Dietrich(d) (1930 în Glarus – 2018) - regizor, producător, actor și director de imagine elvețian[13].
- Eveline Hasler(d) (născută în 1933 în Glarus) - scriitoare elvețiană.
- Paul Fischli(d) (născut în 1945 în Glarus) - fost fotbalist și antrenor elvețian.
- Fritz Künzli(d) (1946 în Glarus – 2019) - fotbalist elvețian.
- Ekkehard Fasser (1952 în Glarus – 2021) - bober elvețian, medaliat olimpic.
- René Botteron(d) (născut în 1954 în Glarus) - fotbalist elvețian
- Tim Krohn(d) (născut în 1965) - autor de literatură elvețiană.
- Valeria Spälty (născută în 1983 în Glarus) - jucătoare de curling elvețiană, medaliată la Jocurile Olimpice.
- Jan Hauser (născut în 1985 în Glarus) este un jucător de curling elvețian, medaliat olimpic.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Arealstatistik Standard - Gemeinden nach 4 Hauptbereichen”. Federal Statistical Office[*]. Accesat în .
- ↑ „Liste der schweizerischen Gemeinden (Lista comunelor elvețiene)” (în germană, franceză, și italiană). Office fédéral de la statistique. Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ „Bodennutzung, Bodenbedeckung – Gemeinden (Utilizarea terenului, acoperirea solului – Comune)” (în germană). Office fédéral de la statistique. Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ „Klimadiagramm Glarus (Diagrama climatică Glarus)” (PDF) (în engleză). MeteoSchweiz. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- 1 2 3 4 Marti-Weissenbach, Karin; Laupper, Hans (). „Glarus” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse. Accesat în .
- ↑ Deplazes, Lothar (). „Raetia curiensis” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse. Accesat în .
- ↑ Enderle-Jehle, Adelheid (). „Säckingen” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse. Accesat în .
- ↑ „Güterschuppen (Depozitul de mărfuri)” (în germană). Schweizer Heimatschutz. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „New Glarus Historical Timeline (Cronologia istorică a localității New Glarus)” (în engleză). Swiss Historical Village. Accesat în .
- ↑ Chisholm, Hugh (). Glarus (capital) (în engleză). Cambridge: Cambridge University Press.
- ↑ „PX-Web – Datentabellen (Tabele de date)” (în germană). Office fédéral de la statistique. Accesat în .
- ↑ Gilman, D. C.; Peck, H. T.; Colby, F. M. (). The New International Encyclopædia: Blumer, Johann Jakob (Enciclopedia internațională nouă: Blumer, Johann Jakob) (în engleză). New York: Dodd, Mead and Company.
- ↑ „Erwin C. Dietrich” (în engleză, franceză, germană, italiană, portugheză, și spaniolă). IMDb. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Glarus la Wikimedia Commons- Chisholm, Hugh (). Glarus (capital) (în engleză). Cambridge: Cambridge University Press.
- „Gemeinde Glarus (Comuna Glarus)” (în germană). Gemeindeverwaltung Glarus. Accesat în .
- Marti-Weissenbach, Karin; Laupper, Hans (). „Glarus” (în germană, franceză, și italiană). Dictionnaire historique de la Suisse. Accesat în .

