Sari la conținut

Gilbert Bécaud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gilbert Bécaud

Bécaud in 1965
Date personale
Nume la naștereFrançois Gilbert Léopold Silly Modificați la Wikidata
PoreclăMonsieur 100 000 volts, El señor de los cien mil voltios Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Toulon, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Boulogne-Billancourt, Franța[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
tombe de Gilbert Bécaud[*][[tombe de Gilbert Bécaud (tomb in Paris)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar[6]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMonique Nicolas[*]​ (–)[7]
Kitty Bécaud[*]​ (–)[8] Modificați la Wikidata
CopiiGilbert Bécaud[*][[Gilbert Bécaud ((1953-2022))|​]]
Emily Bécaud[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
pianist
cântăreț
actor
cântăreț-compozitor
muzician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeFrançois Bécaud[8]  Modificați la Wikidata
PorecleMonsieur 100 000 volts[8]
El señor de los cien mil voltios  Modificați la Wikidata
Alma materconservatoire à rayonnement régional de Nice[*][[conservatoire à rayonnement régional de Nice (French music and dance conservatoire)|​]]  Modificați la Wikidata
Partener(ă)Brigitte Bardot[10]
Janet Woollacott[*]​[11][12]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​[13]
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​[14]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Ofițer[*]​ ()
Crucea Federală de Merit
Order of La Pléiade[*][[Order of La Pléiade (award of the Francophonie)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

François Gilbert Léopold Silly (n. , Toulon, Franța – d. , Boulogne-Billancourt, Franța),[15] cunoscut publicului drept Gilbert Bécaud, a fost un cântăreț, compozitor, pianist și actor francez. Datorită stilului său scenic intens și plin de energie, a primit supranumele „Monsieur 100.000 Volts”.[16] Cele mai cunoscute piese ale sale includ „Nathalie” și „Et maintenant”; aceasta din urmă, apărută în 1961, a devenit cunoscută internațional și prin versiunea în limba engleză, „What Now My Love”. Cariera sa s-a întins pe aproape cinci decenii, iar imaginea sa publică era asociată cu costumele bleumarin, cămașa albă și cravata albastră cu buline albe, pe care o considera norocoasă. Despre talentul său, Bécaud afirma: „O floare nu înțelege botanica”.[17] Un loc central în cariera lui a fost sala Olympia din Paris, condusă de Bruno Coquatrix: Bécaud a cântat acolo pentru prima dată în 1954, iar în anul următor a devenit cap de afiș. La primul spectacol din 1955 au venit 6.000 de persoane, de trei ori mai mult decât capacitatea obișnuită a sălii. La 13 noiembrie 1997, el a participat la redeschiderea Olympiei după lucrările de reconstrucție.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Bécaud s-a născut la Toulon, în Franța, și a început să studieze pianul încă din copilărie, continuând apoi pregătirea muzicală la Conservatorul din Nisa.[18] În 1942, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, și-a întrerupt studiile și s-a alăturat Rezistenței franceze. Activitatea sa de compozitor a început în 1948, după ce l-a cunoscut pe Maurice Vidalin, cel care l-a stimulat să scrie primele piese. Bécaud a compus pentru Marie Bizet, iar colaborarea dintre Bizet, Bécaud și Vidalin s-a dovedit una reușită, continuând până în 1950.

Bécaud a lucrat la începutul anilor 1950 ca pianist acompaniator pentru Jacques Pills, cu care a susținut mai multe turnee.[19] Prin această colaborare și prin legătura lui Pills cu Édith Piaf, Bécaud a intrat în apropierea cercului artistic al acesteia și a contribuit la repertoriul ei, inclusiv la piesa „Je t’ai dans la peau”.[19] În 1954, a apărut pe disc cu piesele „Mes Mains” și „Les Croix”, incluse pe un EP editat în Franța de La Voix de Son Maître.[20] În a doua parte a anilor 1950, Bécaud s-a impus cu piese precum „La Corrida” (1956), „Le Jour où la Pluie Viendra” (1957) și „C’est Merveilleux l’Amour” (1958).[20][21]

Bécaud a pătruns pentru prima dată în spațiul muzical de limbă engleză prin coverul realizat de Jane Morgan după „Le jour où la pluie viendra”. Piesa a apărut în 1958 ca „The Day the Rains Came”, cu text englezesc semnat de Carl Sigman.[18] În aceeași etapă a carierei, el a început să joace în filme, primul fiind „Le Pays D'où Je Viens” (1956). În 1960, Bécaud a primit un Grand Prix du Disque și a scris cantata de Crăciun „L'enfant à L'étoile”. În același an, „Let It Be Me”,[18] adaptarea în engleză a melodiei „Je t'appartiens”, a devenit cunoscută în interpretarea formației Everly Brothers.[16] Ulterior, cântecul a fost preluat și de artiști precum Bob Dylan, Nina Simone, Elvis Presley, The 5th Dimension,[22] Willie Nelson, Jerry Butler, Sam & Dave și James Brown.

În 1952 s-a căsătorit cu Monique Nicholas,[23] cu care a avut trei copii.[24] Cei doi au divorțat ulterior, iar în 1973 s-a căsătorit cu Kitty Saint-John, cu care a avut alți doi copii. A murit de cancer la vârsta de 74 de ani.[24]

Carieră din 1960

[modificare | modificare sursă]

În 1961, Bécaud a compus și a lansat „Et maintenant”, piesă considerată unul dintre single-urile cu cele mai mari vânzări din istoria muzicii franceze.[18] Versiunea sa în limba engleză, intitulată „What Now My Love”, a fost popularizată de mai mulți interpreți importanți, printre care Shirley Bassey,[16] Sonny & Cher, Elvis Presley, Judy Garland, Andy Williams, Herb Alpert și Frank Sinatra.[18]

Bécaud și-a încheiat în 1962 cea mai importantă lucrare de mari dimensiuni: „L'Opéra d'Aran”, o operă în două acte. Premiera a avut loc la 25 octombrie 1962, la Théâtre des Champs-Élysées, cu Georges Prêtre la pupitrul dirijoral. Subiectul operei este plasat în insulele Aran, situate în apropierea coastei de vest a Irlandei, cu toate că Bécaud nu ajunsese niciodată în această țară înainte de compunerea lucrării.[25]

După perioada dedicată reprezentațiilor cu opera sa, Bécaud a plecat în turnee prin Europa și și-a continuat activitatea discografică, lansând mai multe piese pop de succes, inclusiv „Crois-moi ça durera” și „Tu le regretteras”. A lucrat și cu Neil Diamond, alături de care a scris „Love on the Rocks”,[16] cântec folosit pe coloana sonoră a filmului „The Jazz Singer” și ajuns hit internațional. Colaborarea lor a inclus și „September Morn”.[18] Pentru albumul „The Jazz Singer”, Bécaud și Diamond au mai semnat împreună piesele „Summerlove”, „On the Robert E. Lee”, „Hey Louise” și „Songs of Life”.

Marlene Dietrich a înregistrat o versiune a piesei „Marie, Marie”; în bazele discografice, aceasta este atribuită lui Gilbert Bécaud, Pierre Delanoë și, pentru versiunea germană, lui Max Colpet.[26][27]

În 1964, Bécaud a scris muzica piesei „Nathalie”, pe versuri de Pierre Delanoë, cântec centrat pe figura unei ghidă din Moscova. În anul următor, artistul a ajuns la Moscova, vizita fiind prezentată ca având loc la invitația unor studenți.[28] Bohumil Doležal, scriitor ceh, a comentat că personajul feminin din cântec este o reprezentare a unei ofițere KGB.[29] Potrivit unui blogger rus, ghizii din acea perioadă transmiteau informații către ofițeri KGB.[30] Piesa a fost folosită pentru a proiecta o imagine mai favorabilă a Uniunii Sovietice, deși Pierre Delanoë avea convingeri antisovietice.[31]

„Seul sur son étoile”, cântec al lui Bécaud, a fost adaptat în limba engleză de Mack David sub titlul „It Must Be Him” și a devenit cunoscut în 1967 prin interpretarea cântăreței americane Vikki Carr.[18] În 1968, „L'important c'est la rose” a fost, la rândul său, adaptat în engleză de Norman Newell; versiunea rezultată, „Importance of Your Love”, a avut succes în interpretarea cântărețului britanic Vince Hill.

În 1968, American Broadcasting Company a difuzat programul special „Mr. 100,000 Volts — Gilbert Becaud”, avându-l în prim-plan pe Bécaud.[32] Programul, legat de filmări realizate la Saarbrücken, i-a inclus pe Inge Brück, João Gilberto și Hans Koller; Bécaud a interpretat, între altele, duetul „Sand and Sea” cu Brück.[32][33]

În deceniul 1970, activitatea lui Bécaud s-a orientat mai ales spre concerte și turnee, în detrimentul înregistrărilor de studio. Printre aparițiile sale din această perioadă s-a numărat concertul susținut în iunie 1971 la festivalul „The Golden Orpheus”, organizat în Bulgaria comunistă. Ulterior, a mai avut apariții ca actor, dar în 1973 s-a retras temporar din cauza oboselii. În 1974, Bécaud a fost distins cu rangul de Cavaler al Legiunii de Onoare. În 1975, „A Little Love and Understanding”[18] i-a adus singura prezență în UK Singles Chart, unde piesa a urcat până pe locul 10 în primăvară. Același cântec a fost și unica sa intrare în clasamentele australiene, ajungând pe locul 19 în sezonul de iarnă.[34] În ultima parte a carierei, Bécaud a colaborat la compoziție cu Pierre Grosz și apoi cu Neil Diamond; de asemenea, a scris împreună cu Julian More musicalul de Broadway „Roza”.[18]

Bécaud a colaborat în 1981 cu Martine St. Clair, cântăreață din Québec aflată la început de carieră, pentru duetul „L'Amour est mort”.[35][36]

În deceniile 1980 și 1990, Bécaud a avut o activitate mai puțin intensă, concentrată mai ales pe apariții ocazionale în turnee și pe lansarea unor compilații.[37]

Bécaud a murit la 18 decembrie 2001, la 74 de ani, în urma unui cancer pulmonar.[16][38] Decesul a avut loc pe casa sa plutitoare de pe Sena,[18] iar artistul a fost înmormântat la cimitirul Père-Lachaise din Paris. Repertoriul său de autor, estimat la circa 450 de cântece,[16] este administrat editorial de BMG Music Publishing.

Piesa lui Bécaud, „L'Orange”, a fost inclusă într-un trailer al filmului „Léon” al lui Luc Besson, distribuit și sub titlul „The Professional”.

Discografie

[modificare | modificare sursă]

Albume

[modificare | modificare sursă]

Albume de studio

[modificare | modificare sursă]

Albume live

[modificare | modificare sursă]
  • 1955–2002: 15 albume diferite live la Olympia

Plus rarități:

  • 1957 : À l'Olympia – no 2
  • 1971 : Récital du festival de l'Orphée d'or 71 (ediție bulgară + 4 piese Jennifer)
  • 1978 : Au Québec – Recital în direct de la Grand Théâtre Québec
  • 2013 : Concerts inédits 1956–1958

Opere, comedii muzicale, compoziții

[modificare | modificare sursă]
  • 1960 : L'Enfant à l’Étoile (cântată de Crăciun cu Orchestre Philharmonique și cor ORTF)
  • 1962 : L'Opéra d'Aran – operă în 2 acte (Bécaud nu cântă pe disc)
  • 1965 : Concerto pour piano
  • 1972 : La Répétition
  • 1976 : Heureux comme un poisson dans l'eau (publicitate)
  • 1986 : Roza (musical)
  • 1992 : Aran Opéra (dublu CD live 1966, cântat de Bécaud)

Coloane sonore

[modificare | modificare sursă]
  • 1971 : La Maison sous les arbres (instrumental)
  • 2007 : Roman de gare

Compilații

[modificare | modificare sursă]
  • 1959 : Croquemitoufle (compilații 1953–1958)
  • 1988 : Bécaulogie (colecție 9 CD)
  • 1997 : Bécolympia - 2 CD, 38 piese live 1955–1983 (reeditat 2003 cu bonus)
    • 2003: Bécolympia (re-released with different order of track list and 1 more bonus)
  • 2002 : 50 Ans en Chansons (Long 3 CD + materiale inedite)
  • 2004 : 100 Chansons d'or (4 CD + 6 piese inedite)
  • 2009 : Best of (3 CD, 49 piese)
  • 2011 : Best of Eternel (2 CD, 46 piese remasterizate)
  • 2011 : Anthologie Gilbert Becaud 1953–1959 (Frémeaux & Associés – 2 CD, 36 piese alese de André Bernard)
  • 2011 : Essentiel box 12 CD + live Olympia + bonus + booklet
  • 2012 : Best of 3 CD (live Olympia + Une vie comme un roman + bonus)
  • 2012 : 100 Chansons (4 CD + 8 piese inedite Olympia 1960)

Single-uri

[modificare | modificare sursă]

Melodii și compoziții emblematice:

[modificare | modificare sursă]

Anii 1950

[modificare | modificare sursă]
  • "Mes mains"
  • "Les Croix"
  • "Mé qué mé qué"
  • "Les enfants oubliés"
  • "Je t'appartiens"
  • "Les Marchés de Provence"
  • "Le jour où la pluie viendra"
  • "La Ballade des baladins"
  • "Salut les copains"

Anii 1960

[modificare | modificare sursă]
  • "Et maintenant"
  • "(Âge tendre et) Tête de bois"
  • "Dimanche à Orly"
  • "Quand Jules est au violon"
  • "Nathalie"
  • "L'Orange"
  • "Quand il est mort le poète"
  • "L'important c'est la rose"
  • "Je reviens te chercher"

Anii 1970

[modificare | modificare sursă]
  • "C'est en septembre"
  • "La Solitude ça n'existe pas"
  • "L'Indifférence"
  • "Un peu d'amour et d'amitié"

Anii 1980

[modificare | modificare sursă]
  • "Désirée"
  • "L'Amour est mort"
  • "Faut faire avec"

Versiuni internaționale / locale

[modificare | modificare sursă]
  • 1955: "Je t'appartiens" / "Let It Be Me" (Pierre Delanoë – Gilbert Bécaud)
  • 1957: "Le Jour où la pluie viendra" / "The Day the Rains Came" (Pierre Delanoë – Gilbert Bécaud)
  • 1961: "Et maintenant" / "What Now My Love" (Pierre Delanoë – Gilbert Bécaud – Elvis Presley)
  • 1966: "Seul sur son étoile" / "It Must Be Him" (Maurice Vidalin – Gilbert Bécaud)
  • 1966: "Plein soleil" / "Sand and Sea" (Maurice Vidalin – Gibert Bécaud)
  • 1967: "L'important c'est la rose" / "The Importance of Your Love" (Louis Amade - Gilbert Bécaud)
  • 1972: "Un peu d'amour et d'amitié" / "A Little Love and Understanding" (Louis Amade – Gilbert Bécaud)
  • 1979: "C'est en septembre" / "September Morn" (Neil Diamond – Gilbert Bécaud)

Filmografie

[modificare | modificare sursă]
  • 1953: Boum sur Paris as Himself
  • 1956: The Country I Come From as Eric Perceval / Julien Barrère
  • 1957: Casino de Paris as Jacques Merval
  • 1959: Croquemitoufle as Bernard Villiers
  • 1960: In 80 Takten um die Welt (flm TV)
  • 1962: Girl on the Road as an Air France pilot
  • 1973: Un homme libre as Henri Lefèvre
  • 1974: Toute une vie as Himself
  • 1995: Navarro as Sarkis (Serie TV)

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Paul-Xavier Giannoli: Bécaud. Seul sur son étoile (Paris: Librairie Saint-Germain-des-Prés, 1970)
  • Bernard Reval: Becaud: L'Homme à la cravate à pois (Lattès: Les Éditions du Voyage, 1995),
  • Kitty Bécaud, Laurent Balandras: Bécaud. La Première idole (Paris: Editions Didier Carpentier, 2011),

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Gilbert Bécaud” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. 1 2 „Gilbert Bécaud” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  4. 1 2 „Gilbert Becaud” (în engleză). Internet Broadway Database. LCCN 2002563812. Wikidata Q31964. Accesat în .
  5. ↑ „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
  6. ↑ „Gilbert Bécaud” (în engleză). Billboard. ISSN 0006-2510. Wikidata Q485240. Accesat în .
  7. ↑ „Bécaud, Gilbert - Singer”. Accesat în .
  8. 1 2 3 „Gilbert Bécaud” (în engleză). TheGuardian.com[*]. ISSN 1756-3224. Wikidata Q5614018. Accesat în .
  9. ↑ „Gilbert Bécaud”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  10. ↑ Escher Walcott (). „Brigitte Bardot's Relationship History: A Look Back at the Actress and Sex Symbol's Marriages and Love Life” (în engleză). People Inc.[*]. ISSN 0093-7673. OCLC 794712888. Wikidata Q33659. Accesat în .
  11. ↑ George J. Homs (). „Gilbert Bécaud” (în mai multe limbi). Geni.com[*]. Wikidata Q2621214. Accesat în .
  12. ↑ Arthur Leroux (). Valentin Grégoire, ed. „Gilbert Bécaud: the day he stole his wife from Claude François” (în franceză). Reworld Media[*]. ISSN 1774-7201. OCLC 474490237. Wikidata Q137186386. Accesat în .
  13. ↑ „Vintage postcards, stars and stories”. Accesat în .
  14. ↑ „MusicMe” (în franceză). Wikidata Q3328459. Accesat în .
  15. ↑ Roberts, David (). British Hit Singles & Albums (ed. 19th). London: Guinness World Records Limited. p. 50. ISBN 1-904994-10-5.
  16. 1 2 3 4 5 6 „The Dead Rock Stars Club 2001”. Thedeadrockstarsclub.com. Accesat în .
  17. ↑ Paris Match, No 2744 27, December 2001
  18. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Colin Larkin, ed. (). Encyclopedia of Popular Music|The Virgin Encyclopedia of Fifties Music (ed. Third). Virgin Books. p. 36. ISBN 1-85227-937-0.
  19. 1 2 „Gilbert Bécaud - Universal Music France” (în franceză). www.universalmusic.fr. Accesat în .
  20. 1 2 „Gilbert Bécaud Discography” (în engleză). 45cat. Accesat în .
  21. ↑ „Gilbert Bécaud Discography - Download Albums in Hi-Res” (în engleză). Qobuz. Accesat în .
  22. ↑ „Let It Be Me : The 5th Dimension”. . Accesat în .
  23. ↑ „Gilbert Bécaud”. Famous Composers. Accesat în .
  24. 1 2 Freedland, Michael (). „Gilbert Bécaud”. The Guardian. Accesat în .
  25. ↑ Axel Klein: "Gilbert Bécaud's L'Opéra d'Aran – A Rapprochement", in: Una Hunt & Mary Pierse (eds.): France and Ireland. Notes and Narratives (Oxford et al: Peter Lang, 2015), pp. 79–90; ISBN: 978-3-0343-1914-0
  26. ↑ Marie, Marie by Marlene Dietrich (în engleză), accesat în
  27. ↑ Marlene Dietrich - Marie-Marie / Wenn Ich Mir Was Wünschen Dürfte (în engleză), , accesat în
  28. ↑ „Gilbert Becaud at the entrance to Moscow University invited by the..”. Gettyimages.com. . Accesat în .
  29. ↑ „Gilbert BECAUD NATHALIE”. Bohumildolezal.cz. Accesat în .
  30. ↑ „Новое о песне Жильбера Беко "Натали"”. Montrealex.livejournal.com. Accesat în .
  31. ↑ Simon, Nathalie (). „Nathalie de Gilbert Bécaud”. Le Figaro. Accesat în .
  32. 1 2 „Television: Jun. 21, 1968”. Time. Accesat în .
  33. ↑ Jazzrealities, Eingestellt von. „Jazzrealities” (în germană). Accesat în .
  34. ↑ „Every AMR Top 100 Single in 1975”. Top 100 Singles. Top100singles.net. Accesat în .
  35. ↑ Gilbert Becaud Et Martine St-Clair - L'Amour Est Mort (în engleză), , accesat în
  36. ↑ L'amour est mort by Gilbert Bécaud et Martine St-Clair (în engleză), accesat în
  37. ↑ „Gilbert Bécaud” (în engleză). Discogs. Accesat în .
  38. ↑ „Gilbert Becaud French Singer G ..”. The Washington Post. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gilbert_Bécaud&oldid=17722911