Gigi Proietti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gigi Proietti

Proietti in La Tosca (1973)
Date personale
Nume la naștereLuigi Proietti
Născut2 noiembrie 1940(1940-11-02)
Roma
Decedat (80 de ani)
Roma
Înmormântatcimitero acattolico di Roma[*][[cimitero acattolico di Roma (cemetery in Rome, Italy; located near Porta San Paolo)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic[3]) Modificați la Wikidata
CopiiCarlotta Proietti[*][[Carlotta Proietti |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
OcupațieActor, actor de voce, comediant, cântăreț, muzician, prezentator de televiziune
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Sapienza din Roma  Modificați la Wikidata
Gen muzicalPop, cabaret
Instrument(e)Voce, chitară, pian, acordeon, contrabas
Ani de activitate1955-2020
Case de discuriRCA Italiana, BMG
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*][1]
Nastro d'argento al migliore attore protagonista[*][[Nastro d'argento al migliore attore protagonista (Italian film award)|​]] ()[2]
Nastro d'argento alla carriera[*][[Nastro d'argento alla carriera (Italian cinematographic prize)|​]] ()[2]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Luigi " Gigi " Proietti (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un actor, actor vocal, comediant, regizor, muzician, cântăreț și prezentator de televiziune italian[7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Roma, fiul lui Romano Proietti, născut in Umbria, și Giovanna Ceci, casnică. [8] În tinerețe ar fi dorit să cânte la chitară, la pian, acordeon și contrabas în mai multe cluburi de noapte romane. [9] S-a înscris la Facultatea de Drept de la Universitatea La Sapienza, unde a început să urmeze cursurile de mimică ale Centrului de Teatru Universitar susținut de Giancarlo Cobelli, care a remarcat imediat calitățile sale de muzician și l-a angajat intr-o piesă de avangardă.

Cariera in actorie[modificare | modificare sursă]

După mai multe piese de teatro, în 1966, Proietti a debutat atât în cinematografie, în Le piacevoli notti (Nopți plăcute), cât și in televiziune, în serialul TV I grandi camaleonti . [9] Primul său succes personal a avut loc în 1971, când l-a înlocuit pe Domenico Modugno în musicalul Alleluja brava gente de Garinei & Giovannini, alături de Renato Rascel.

După ce a jucat în 1974 rolul lui Neri Chiaramantesi în drama La cena delle beffe, alături de Carmelo Bene și Vittorio Gassman, în 1976 a început o fructuoasă colaborare cu dramaturgul Roberto Lerici, cu care a scris și regizat piesele sale scenice, începând cu one-man show A me gli occhi, please (1976, în scenă în 1993, 1996 și 2000, într-o reprezentație memorabilă la Stadionul Olimpic din orașul său natal). [9] Spectacolul obține un succes senzațional; planificată inițial să fie interpretată de 6 ori, a depășit 300 de spectacole, cu o audiență medie de 2.000 pe spectacol.

A luat parte la câteva filme internaționale, printre care The Appointment (1969), în regia lui Sidney Lumet, A Wedding (1978), în regia lui Robert Altman și Who Is Killing the Great Chefs of Europe? (1978), în regia lui Ted Kotcheff.

Proietti este, de asemenea, un actor de voce de filme și emisiuni de televiziune în limba italiană. A dublat câțiva actori celebri, printre care Robert De Niro, Sean Connery, Sylvester Stallone, Richard Burton, Richard Harris, Dustin Hoffman, Paul Newman, Charlton Heston și Marlon Brando.[9] Printre creditele sale se numără rolul Genie în versiunea italiană a seriei de filme Aladdin și Draco în Dragonheart . De asemenea, a oferit vocea italiană a lui Gandalf în seria de filme The Hobbit, înlocuindu-l pe regretatul Gianni Musy, care l-a dublat în Stăpânul inelelor, precum și pe Sylvester de la Looney Tunes în anii 1960.

Cariera muzicală[modificare | modificare sursă]

Proietti s-a interesat de muzică încă din tinerețe. [10] În timp ce cânta în cluburi de noapte și baruri în aer liber, inițial nu a fost interesat a urma o carieră de actorie. Proietti a interpretat piesa tematică de deschidere și de închidere a trasmisiunii Il circolo Pickwick, care a fost difuzată pe Rai 1 în 1968 și în acel moment l-a întâlnit pe Lucio Battisti, care semnase un contract cu casa de discuri Dischi Ricordi.

La mijlocul anilor 1990, Proietti era membru al Trio Melody alături de Peppino di Capri și Stefano Palatresi. Grupul a fost activ de la Sanremo Music Festival 1995 și până în 1996, lansând un singur album. Proietti a continuat într-o carieră solo și a lansat peste 11 albume și 15 single-uri.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Proietti a fost căsătorit cu ghidul turistic suedez Sagitta Alter din 1967 și au avut două fiice, Susanna și Carlotta. Nepotul său Raffaele urmează și el o carieră de dublare.[11] 

La 30 septembrie 2013, Proietti a primit cetățenia onorifică a orașului Viterbo.[12] 

Moarte[modificare | modificare sursă]

La 1 noiembrie 2020, Proietti a avut un infarct în timp ce se afla în spital, fiind internat cu cincisprezece zile înainte pentru probleme legate de inimă. Transferat în terapie intensivă, condițiile sale au fost descrise ca fiind critice. [13] A murit a doua zi, în primele ore ale zilei de 2 noiembrie 2020, exact in ziua in care implinea 80 de ani. [14]

Filmografie selectată[modificare | modificare sursă]

Year Title Director Role
1964 Let's Talk About Women Ettore Scola Omero
1966 Pleasant Nights Armando Crispino

Luciano Lucignani
Mario Di Colli
1967 Catch as Catch Can Franco Indovina Make-up man
1968 A Complicated Girl Damiano Damiani Pietro
1969 The Appointment Sidney Lumet Fabre
The Libertine Pasquale Festa Campanile Sandro Maldini
1970 Brancaleone at the Crusades Mario Monicelli Death / Pattume / Colombino
Dropout Tinto Brass Cieco
The Howl Tinto Brass Carlo "Coso"
1971 Lady Liberty Mario Monicelli Michael Bruni
Bubù Mario Bolognini Giulio the thief
1972 Gli ordini sono ordini Franco Giraldi Mario Pasini
1973 La Tosca Luigi Magni Mario Cavaradossi
Property Is No Longer a Theft Elio Petri Paco
1974 Le farò da padre Alberto Lattuada Saverio Mazzacolli
1975 Conviene far bene l'amore Pasquale Festa Campanile Professor Enrico Coppola
1976 Febbre da cavallo Steno Bruno "Mandrake" Fioretti
House of Pleasure for Women Pupi Avati Ivano Zuccoli
The Inheritance Mauro Bolognini Pippo Ferramonti
Languid Kisses, Wet Caresses Alfredo Angeli Orfeo Scardamazzi
1977 Beach House Sergio Citti Gigi
1978 A Wedding Robert Altman Dino Corelli I
Who Is Killing the Great Chefs of Europe? Ted Kotcheff Ravello
1979 Happy Hobos Sergio Citti The Hotel Keeper
1980 I Don't Understand You Anymore Sergio Corbucci Alberto Spinelli
1983 "FF.SS." Renzo Arbore Curtatone
1993 Mille bolle blu Leone Pompucci Narrator
1994 Revenge of the Musketeers Bertrand Tavernier Cardinal Mazarin
1999 Dirty Linen Mario Monicelli Professor Rodolfo Melchiorri
2002 Febbre da cavallo - La mandrakata Carlo Vanzina Bruno "Mandrake" Fioretti
2004 The Jokes Carlo Vanzina God / Waiter / Mexican Singer / Farmer

Lawyer and his client / Conductor
2008 Un'estate al mare Carlo Vanzina

Enrico Vanzina
Giulio
2009 Un'estate ai Caraibi Carlo Vanzina Alberto
2010 La vita è una cosa meravigliosa Carlo Vanzina Claudio
2011 All at Sea Matteo Cerami Nino
Box Office 3D: The Filmest of Films Ezio Greggio Professor Silenzio
2013 Indovina chi viene a Natale? Fausto Brizzi Leonardo Sereni
2014 Ma tu di che segno sei? Neri Parenti Giuliano De Marchis
2017 The Prize Alessandro Gassmann Giovanni Passamonte
2019 Pinocchio Matteo Garrone Mangiafuoco

Televiziune[modificare | modificare sursă]

  • Tigrii lui Mompracem (1974) - Sandokan
  • Villa Arzilla (1990–1991) - Il giardiniere
  • Restaurant italian (1994) - Giulio Broccoli
  • Il maresciallo Rocca (1996–2005) - Mar. Giovanni Rocca
  • L'avvocato Porta (1997-2000)
  • Saint Philip Neri: I Prefer Heaven (2010, TV Movie) - San Filippo Neri

Roluri de dublare[modificare | modificare sursă]

Animație[modificare | modificare sursă]

Acțiuni live[modificare | modificare sursă]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

  • Premiile Nastro d'Argento
    • 1997: Nastro d'Argento pentru cel mai bun dublare masculină pentru dublarea lui Robert De Niro în Casino
    • 2003: Nastro d'Argento pentru cel mai bun actor pentru Febbre da cavallo - La mandrakata
    • 2018: Premiul Nastro d'Argento pentru carieră

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.quirinale.it/onorificenze/insigniti/97611  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b https://www.imdb.com/name/nm0698541/awards?ref_=nm_awd  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Morto Gigi Proietti, addio al grande mattatore della scena italiana (în italiană) 
  4. ^ „Gigi Proietti”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Gigi Proietti, Discogs, accesat în  
  6. ^ https://www.ansa.it/sito/notizie/topnews/2020/11/02/morto-lattore-gigi-proietti_8da0c966-b842-4e95-8f9a-9fe6e10c72d7.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Gigi Proietti's dubbing contributions”. Antoniogenna.net. Accesat în . 
  8. ^ Gigi Proietti (). Tutto sommato: Qualcosa mi ricordo. Rizzoli. ISBN 978-8858662687. 
  9. ^ a b c d Enrico Lancia, Roberto Poppi. Dizionario del cinema italiano: Gli artisti. Gli attori dal 1930 ai giorni nostri. Gremese Editore, 2003. ISBN 8884402697. 
  10. ^ „Gigi Proietti – Attore – Biografia e Filmographia – Ecodelcinema”. ecodelcinema.com. Accesat în . 
  11. ^ „La pagina di Raffaele Proietti”. antoniogenna.net (în Italian). 
  12. ^ „Viterbo piange la morte di Gigi Proietti suo cittadino onorario”. tusciaup.com (în Italian). 
  13. ^ Gigi Proietti grave dopo un attacco cardiaco. È ricoverato in clinica da 15 giorni
  14. ^ „Morto Gigi Proietti, addio al grande mattatore della scena italiana”. La Repubblica. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]