Gheorghi Rakovski
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Gheorghi Rakovski | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Săbi Stoikov Popovici ![]() |
Născut | [1][2][3][4] ![]() Kotel, Imperiul Otoman[5] ![]() |
Decedat | (46 de ani)[6] ![]() București, România[7] ![]() |
Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist scriitor poet ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Colegiul ortodox grec din Fanar[*] ![]() |
Rude | Cristian Racovski ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Gheorghi Stoikov Rakovski (în bulgară: Георги Стойков Раковски) (n. 2 aprilie 1821 - d. 9 octombrie 1867), cunoscut mai ales prin numele său grecesc, Gheorghi Sava Rakovski (în bulgară: Георги Сава Раковски), născut Săbi Stoikov Popovici (în bulgară: Съби Стойков Попович), a fost un revoluționar și scriitor bulgar, conducător al luptei de eliberare a Bulgariei de sub dominația otomană el a dus până la capăt legiunea bulgara și s-a încadrat în cadrul de unificare și ajutare a altor state.Vasil Levski (în bulgară Васил Левски) (n. 18 iulie 1837, Karlovo, Bulgaria – d. 19 februarie 1873) este pseudonimul sub care este cunoscut Vasil Ivanov Kuncev (în bulgară Васил Иванов Кунчев), revoluționar și erou național al Bulgariei. La vârsta de 20 se ani a fost uns diacon, dar viața de călugăr nu l-a atras, așa că în 1862 a fugit în Serbia, unde s-a înrolat ca voluntar în „Legiunea bulgară” organizată și condusă de Gheorghi Rakovski, participând astfel la ostilitățile sârbo-turce. Din această perioadă datează și pseudonimul „Levski” (ca un leu), deoarece în timpul unui exercițiu de instrucție a făcut un salt foarte lung, considerat de colegii săi că este precum săritura unui leu. În perioada 1862-1868, Levski a participat la aproape toate atacurile armate duse de bulgari împotriva Imperiului Otoman. A militat pentru ridicarea întregii populații bulgare la lupta împotriva opresiunii otomane, visând ca, după eliberare, Bulgaria să devină o republică democrată, bazată pe principiile enunțate de Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. În 1869, Levski a început să organizeze, în acest scop, comitete locale, pentru ca în 1872 să cutreiere Bulgaria spre a înființa o rețea de comitete în sute de orașe și sate bulgărești, subordonate unui guvern clandestin cu sediul în orașul Loveci. Dispuneau de arme, erau organizați în detașamente cu misiunea de a pedepsi trădătorii și oficialitățile turcești. Entuziasmul a fost de scurtă durată. În toamna anului 1872, în cursul jefuirii unui oficiu poștal turcesc, în scopul procurării de bani pentru cumpărarea de arme, poliția turcă a luat urma unora din comitete, inclusiv a sediului din Loveci. Levski a fost capturat de autoritățile turcești la 27 decembrie 1872 în hanul din satul Kakrina, în apropiere de Loveci, se pare în urma unei trădări. A fost apoi transferat la Veliko Târnovo, pentru interogatorii, iar la 4 ianuarie 1873 a fost transferat la Sofia, unde a fost judecat și condamnat la moarte prin spânzurare.
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Gheorghi Rakovski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Georgi Stoĭkov Rakovski, Open Library, accesat în
- ^ Georgi Sava Rakovski, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ http://rakovskila.weebly.com/1/post/2014/01/georgi-sava-rakovski.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Georgi Stojkow Rakowski, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ „Gheorghi Rakovski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în