Gheorghe Dima

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Dima
Date personale
Născut28 sept./10 oct. 1847
Șcheii Brașovului, Țara Bârsei, Pământul crăiesc
Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei
Brașov, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat4 iun. 1925
Cluj, Județul Cluj
Regatul României
Cluj, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor, dirijor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Origine român
StudiiUniversitatea de Muzică și Teatru din Leipzig[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică cultă
Membru de onoare al Academiei Române

Gheorghe Dima (cunoscut și ca George Dima, n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Scheii Brașovului - d. 4 iunie 1925, Cluj) a fost un compozitor, dirijor și pedagog român, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.[1]

Copilăria. Studii

Gheorghe Dima s-a născut ultimul dintre cei patru copii ai lui Nicolea [sic!] și al Zoei Dima. Va rămâne în scurt timp orfan de tată. Cu ajutorul fratelui său mai mare, Pandeli, tânărul Gheorghe urmează școala de profil tehnic, mai întâi în Liceul real din Viena și apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania).[2]

În această perioadă se arată pentru prima oară interesat de muzică. Va lua mai întâi lecții de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, Dima va trece la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot.

Activitate

În tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a practicat ca profesor de muzică și dirijor, fiind director al Școlii de Gimnastică și Cântări (1875 - 1879; 1899 - 1914) și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj. Din compozițiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură” (f.a.), „Muma lui Ștefan cel Mare” (1884?) și „Ștefan Vodă și codrul” (1904).

Compoziții

De vreme ce doar câteva dintre lucrările menționate au putut fi datate, pentru ordonarea lor s-a respectat criteriul alfabetic. Data exactă sau perioada realizării lucrărilor va fi notată alături, acolo unde se cunoaște.

Cântece pentru voce și pian (lieduri)

  • A venit un lup din crâng (versuri de George Coșbuc) Compus în 16 octombrie 1904.
  • De ce nu-mi vii? (tradus în limba germană ca «O, komm zu mir!»; versuri de Mihai Eminescu)
  • Peste vârfuri (trad. lb. germ. «Wehmuth»; versuri de Mihai Eminescu) Traducere întocmit de Mite Kremnitz. Cântat prima oară la Sibiu, în 1897. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”.
  • Somnoroase păsărele (trad. lb. germ. «Müde Vöglein»; versuri de Mihai Eminescu) Compus la 31 octombrie 1896. Traducerea a fost făcută de soția compozitorului, Maria. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”.

Coruri

Bărbătești

  • Hai în horă... (versuri de Vasile Alecsandri) Cântat prima oară la Sibiu, în 1884, sub formă de cor mixt.

Mixte

  • Două inimi nu-mi dau pace (versuri populare)
  • Hora (cu acompaniament de pian; versuri de Vasile Alecsandri)
  • Primăvara (versuri de Vasile Alecsandri)
  • Ziua ninge (versuri de Vasile Alecsandri – poezia „Iarna”)

Cantate

  • Muma lui Ștefan cel Mare, baladă pentru soliști și cor, cu acompaniament de pian (versuri de Dimitrie Bolintineanu)




Adaptări după cântece populare

Există un număr de piese scrise pornind de la melodii populare, cel mai adesea românești (cunoscute publicului la momentul întocmirii acestor preluări sau, în câteva cazuri, melodii vechi), dar și ale altor popoare.

Pentru voce și pian

  • Hop, țurcă, furcă! Dedicat „fratelui meu Pandeli”.
  • Jelui-m-aș și n-am cui... (trad. lb. germ. «Trauter Wald dir möcht' ich klagen») Traducerea în limba germană a fost făcută de autor. Dedicat „doamnei Veturia Triteanu”.
  • Mândruliță de demult (trad. lb. germ. «Liebchen mein, seit manchem Jahr») Cântat prima oară la Sibiu, în 1895, aranjat pentru cor mixt. Dedicat „iubitei mele soții”.
  • Sub fereastra mândrei mele (trad. lb. germ. «Vordem Fenster meiner Süssen») Dedicat „iubitei mele soții”, care a realizat traducerea în limba germană a versurilor.
  • Știi tu, mândro? (trad. lb. germ. «Hör' mich an und folge gut...»)

Coruri bărbătești

  • Cucule cu peana sură [sic!]
  • În zadar alerg pământul
  • Scumpă, dragă copiliță
  • Toată iarna ger și frig

Coruri mixte

  • Ce faci Ioană? Cântat prima dată la Sibiu, în 1894.
  • Cucuruz cu frunza-n sus
  • Hei, leliță din cel sat...
  • Anika dela moară [sic!] (cântec popular slovac; strofele 3 și 4 adăugate de Ecaterina Pitiș)
  • Cărăușul (cântec popular slovac; strofele 2 și 3 adăugate de Ecaterina Pitiș)
  • Nu m-ar arde dorul (cântec popular slovac)
  • O, ce veste minunată! (1888) [3]

Omagii

În semn de prețuire, mai multe edificii din România poartă numele compozitorului. Este cazul Academiei de muzică din Cluj, unde Gheorghe Dima a fost primul în funcția de director. De asemenea, Filarmonica din Brașov îi poartă numele, începând din 1946.

Referințe

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ Dima (1958), pag. 5
  3. ^ Vasile Stanciu. „Gheorghe Dima (1847-1925) si rolul determinant al compozitorului în afirmarea muzicii corale bisericesti din Transilvania”. Studia Universitatis Babes-Bolyai - Orthodox Theology (1-2/2001). 

Bibliografie

Cărți

Albume de piese și partituri

  • Dima, Gheorghe (1958). Opere alese, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București
    Notă. Albumul a fost tipărit cu ocazia aniversării a 110 ani de la nașterea compozitorului. Ediție critică de Viorel Cosma.

Legături externe

Monitorul Expres - Maestrul Gheorghe Dima, fiul uitat al Brasovului http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=118681