Ghebă de stejar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gymnopus fusipes sin. Collybia fusipes
Fungi022.jpg
Ghebă de stejar
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Subclasă: Agaricomycetidae
Ordin: Agaricales
Familie: Marasmiaceae
Gen: Gymnopus
Specie: G. fusipes
Nume binomial
Gymnopus fusipes
(Bull.) Gray (1821)
Sinonime
  • Agaricus crassipes Schaeff. (1774)
  • Agaricus fusiformis Batsch (1783)
  • Agaricus fusipes Bull. (1783)
  • Collybia fusipes (Bull.) Quél. (1872)
  • Collybia contorta (Bull.) Sacc. (1887)
  • Collybia crassipes (Schaeff.) Ricken (1915)

Gymnopus fusipes (Pierre Bulliard, 1783 ex Samuel Frederick Gray, 1821) sin. Collybia fusipes (Pierre Bulliard ex Lucien Quélet, 1872), din încrengătura Basidiomycota în familia Marasmiaceae și de genul Gymnopus,[1] denumit în popor ghebă de stejar[2] sau trepăduși,[3] este un soi de ciuperci comestibile saprofit, dar în primul rând parazitar care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în număr mare, în tufe cu multe exemplare, pe trunchiuri aflați în putrefacție ori pe rădăcinile de copaci vii de stejar (foarte rar și de fagi), în păduri de foioase, de asemenea prin parcuri. El produce o distrugere frapantă și pricinuiește importante pagube, provocând putregaiul alb al lemnului. Specia se dezvoltă în zonele de deal și de munte din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie) și în condiții climatice favorabile, unele exemplare persistă chiar până în iarnă.[4][5]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Collybia fusipes
  • Pălăria: are un diametru de 3-6 (8) cm, este cărnoasă, în tinerețe convexă, apoi se aplatizată, devenind atunci neregulată cu mici umflături, adâncită cu un gurgui în centru. Marginea are deseori tendința de a crăpa radial. Cuticula este netedă și lucioasă, de colorit brun-roșcat, decolorându-se la bătrânețe spre brun palid cu pete de mărime variabilă, mai închise la culoare.
  • Lamelele: sunt destul de distanțate între ele, destul de înalte, aderate la picior, cu lamelule intercalate la margine, fiind legate între ele prin vinișoare subțiri. Culoarea este albicioasă, dar pe parcursul maturizări se pătează roșu ca carnea.
  • Sporii: sunt elipsoidali și hialini (translucizi) cu o mărime de 4-7 x 3-4 microni. Pulberea lor este albă.
  • Piciorul: are o înălțime de 6-8 (12) și o grosime 0,8-1,2 cm, este fusiform, tare și fibros, uneori turtit și răsucit, mai întâi plin, apoi gol pe dinăuntru, fiind deseori străbătut de șanțuri adânci și are la bază o prelungire în formă de rădăcină. Coloritul este asemănător pălăriei, în mod normal ceva mai deschis, dar se închide la culoare cu vârsta.
  • Carnea: este albă, ceva vâscoasă și elastică, în picior tare și fibroasă, iar mirosul și gustul sunt aproape imperceptibili.[4][5]
  • Reacții chimice: Carnea buretelui se colorează, cu sulfat de fier imediat gri, cu sulfovanilină⁠(de) purpuriu închis și cu tinctură de Guaiacum încet albastru.[6]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Acest burete poate fi confundat cu mai multe specii, ca de exemplu: Entoloma rhodopolium sin. Entoloma nidorosum (otrăvitor),[7] Gymnopus confluens sin. Collybia confluens (comestibil, dar fără valoare culinară),[8] Gymnopus dryophilus sin. Collybia dryophila (comestibil),[9][10] Gymnopus erythropus sin. Collybia erythropus (comestibil),[11] Gymnopus.impudicus sin. Collybia impudica (necomestibil),[12] Rhodocollybia butyracea sin. Collybia butyracea (comestibil),[13] Lyophyllum decastes (comestibil),[14][15] Rhodocollybia fodiens sin. Collybia fodiens (comestibil, ceva amar),[16] Rhodocollybia maculata sin. Collybia maculata (necomestibil, amar)[17] sau Rhodocollybia prolixa sin. Collybia distorta (comestibil).[18]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Gheba de stejar este comestibilă dar numai tânără de oarece valoare culinară. Se întrebuințează numai pălăria, piciorul fiind prea tare și fibros. Cel mai bine este folosită în bucătărie împreună cu alte soiuri de bureți.

Se spune, că această specie ar provoca intoxicații gastrointestinale.[19] Dar aceste afecte sunt cauzate supraviețuirii pe termen lung a ei. De acea se recomandă strict să nu se consumă ciuperci mature sau chiar bătrâne, deoarece ele acumulează atunci bacterii dăunătoare în corpul lor fructifer.[20][21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 576, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 262-263, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 186-187, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 214, ISBN 3-85502-0450
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12081-0
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 274-275, ISBN 3-405-12116-7
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12081-0
  10. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 318-319, ISBN 88-85013-37-6
  11. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 178-179, ISBN 978-3-440-13447-4
  12. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 372-373, ISBN 88-85013-46-5
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 266-267, ISBN 3-405-12116-7
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 344-345, ISBN 3-405-12116-7
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 230-231, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 290-291, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 268-269, ISBN 3-405-12116-7
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 268-269, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Giftpilzliste
  20. ^ Toxicitate prin bacterii
  21. ^ Naturführer

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, vol 1-3, 5, 6 (vezi sus)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber“, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]