Ghețarul Metz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ghețarul Metz

Ghețarul Metz este unul dintre cei mai mari ghețari aflați în Antarctida. Ghețarul se află în Landul Victoria, regiune care a fost descoperit în anul 1841 de exploratorul polar britanic James Clark Ross. În anul 2010 a fost observat coliziunea secolului, coliziunea lui cu un aisberg gigant, care a dus la fragmentarea în două bucăți a ghețarului.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

In decembrie 1911 a sosit pe coasta Antarctidei o expediție din Australia sub conducerea geologului Douglas Mawson. Scopul expediției era cartografierea coastei pe distanța de 2000 de km, eploararea ținuturilor necunoscute ca și cercetarea locului unde a căzut un meteorit. Numele ghețarului este dat după elvețianul Xavier Mertz care moare aici în anul 1913, și care era unul membrii expediției australiene. Ghețarul Metz avea pe direcția nord-sud, 160 km lungime și 35 – 40 km lățime.

Coliziune[modificare | modificare sursă]

Coliziunea văzută din satelit

Ghețarul Metz are o lungime de 95 km, din el s-a rupt deja un fragment în anul 1987. Acest fragment care era fix, s-a desprins în anul 2010 și a plutit în direcția ghețarului Metz. La data de 12 sau 13 februarie s-a produs coliziunea dintre cei doi giganți. Ghețarul Metz se rupe în două fragmente, un fragment care are lungimea de 78 km și o lățime de 38 km, rămâne pe continent, iar celălalt fragment a devenit aisberg și plutește pe Oceanul Arctic. Fragmentul mobil are o greutate de 700 miliarde de tone și suprafață de 2500 km2 cea ce ar corespunde cu suprafața statului Luxemburg. El se află la o distanță de 100 -150 de km distanță de coasta Anterctidei, fiind inoficial numit de cercetătorii australieuni ca Mertz-Eisberg. Clima pe glob poate fi influențată de asemenea coliziuni, prin deschiderea blocadei curenților marini reci cauzată de Ghețarul Metz.

Note[modificare | modificare sursă]


7Coordonate: 67° 30′ 0″ S, 144° 45′ 0″ E