Georges Ștefănescu
| Georges Ștefănescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  1884, BucureștiBucurești, România  |
| Decedat | 1950, New York New York City, New York, SUA |
| Cetățenie | România |
| Etnie | Romă |
| Ocupație | muzician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alte nume | Gică Ștefănescu |
| Gen muzical | populară, café-concert |
| Instrument(e) | nai |
| Case de discuri | Decca |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia lui Gică Ștefănescu |
Modifică date / text  | |
Georges Ștefănescu (n. 1884, București – d. 1950, New York) a fost un cunoscut naist român din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în 1884, în București, într-o familie de lăutari. Începe să învețe naiul de la tatăl său.
În perioada 1920-1930 cântă în mici formații pe la diferite restaurante din mahalalele bucureștene. Cu timpul se fixează în orchestra lui Grigoraș Dinicu, unde are ocazia să cânte alături de țambalistul Vasile Budișteanu.
În anul 1937 participă împreună cu naistul Fănică Luca și orchestra lui Grigoraș Dinicu la Expoziția Internațională de la Paris. O fotografie, reprodusă de un ziar bucureștean, îl înfățișează pe peronul Gării de Nord, plin de lume și de lăutari, cu puține clipe înaintea plecării trenului.[1]
În primăvara anului 1939 participă din nou cu orchestra lui Grigoraș Dinicu la Expoziția internațională de la New York.[2] Orchestra lui Dinicu era însoțită de Maria Tănase și de o altă formație condusă tot de Fănică Luca. Vreme de patru luni cântă împreună la restaurantul lui Jean Filipescu din New York, unde primește ovațiile entuziaste ale Marlenei Dietrich.[3]
La 1 septembrie, odată cu începerea războiului, pavilionul și restaurantul român sunt închise, iar întregul personal părăsește America. După o escală de 10 zile la Paris, Dinicu și orchestra ajung în țară, în schimb Gică Ștefănescu rămâne în America intrând în același an în formația violonistului Nicolas Matthey, unde are ocazia să cânte alături de un alt mare țambalist, Iancu Cârlig.
Din 1940 se pierde prin diverse formații din New York cântând alături de țambalistul Niță Codolban, pianistul Nicky Codolban și violonistul Gheorghe Bageac.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Moare în anul 1950 la New York, în SUA, la vârsta de 64 de ani.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Înregistrările naistului au fost efectuate la casa de discuri Decca din New York în anul 1940.
| An | Număr de catalog | Format | Piese | Acompaniament |
| 1940 | 18060 | shellac, 30 cm, 78 RPM | Ciocârlia (Sing Bird) Doina cavalu |
orchestra Nicholas Matthey |
| 19061 | shellac, 30 cm, 78 RPM | Hora boierească La Bacău | ||
| 19062 | shellac, 30 cm, 78 RPM | Gypsy tears 1. Tudorițo nene; 2. Hora pompierului | ||
| 19063 | shellac, 30 cm, 78 RPM | Gypsy dream 1. Spune mândru; 2. Radu mamei |
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Cosma, Viorel: Figuri de lăutari, Editura „Muzicală” a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București, 1960
- Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, ediția a II-a, Editura "Du Style", București, 1996 ISBN 973-9246-05-2
- Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009 ISBN 978-973-88609-7-1
Note[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Video clip: George Ștefănescu în Orchestra Grigoraș Dinicu (1939) la Expoziția Internațională din New York- Video clip: George Ștefănescu – Gypsy Dreams (înregistrat la New York în 1939)
