George Crețianu
| George Crețianu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1] București, Principatul Țării Românești | ||
| Decedat | (57 de ani)[1] București, România | ||
| Cetățenie | |||
| Ocupație | jurnalist poet politician jurist scriitor | ||
| Activitate | |||
| Modifică date / text | |||
George Crețianu (n. , București, Principatul Țării Românești – d. , București, România) a fost un poet și publicist român, membru de onoare (din 1882) al Academiei Române[2].
A fost elev al Colegiului Sfântu Sava din București. A studiat dreptul la Paris, unde a fondat împreună cu alți tineri români ziarul "Junimea Română", care a militat pentru Unire. S-a întors în țară în anul 1853, când a intrat în magistratură ca procuror de tribunal , apoi substitut la Înalta Curte, iar în 1857, juristconsult al Statului.[3] În 1859 a fost numit director în Ministerul Justiției, apoi ministru ad-interim la același minister. În 1860 este numit membru la Înalta Curte, apoi procuror la Casație, iar în continuare, membru la Casație, până la sfârșitul vieții.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Melodii intime, București, Impr. Sfântei Mitropolii, 1855
- Patrie și libertate (Poesii vechi și noui), București, Göbl, 1879
A colaborat la ziarul Patria din 1854, care însă a fost oprit de cenzură. George Călinescu precizează că Crețianu a fost autorul popularului "Cântec al străinătății" ("Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea").[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „George Crețianu” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent”, Academiaromana.ro, accesat în
- ↑ Dim. R. Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, București, Editura Lito-Tipografiei "Populara", articolul Cretzeanu, Gheorghe, p. 58
- ↑ George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. București, Editura pentru Literatură, p. 127
Legături externe
[modificare | modificare sursă]