Georg Franz Hoffmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Georg Franz Hoffmann
Georg Franz Hoffmann 1793.png
Georg Franz Hoffmann, 1793
Date personale
Născut13 ianuarie 1760
Marktbreit
Decedat17 martie 1826 (66 de ani)
Moscova
PărințiHeinrich Hoffmann și NN Sartorius
NaționalitateFlag of Germany.svg germană
CetățenieFlag of Germany.svg Germania
Ocupațieprofesor universitar
medic
botanist
briolog
lichenolog
micolog
desenator
Activitate
Domeniubotanică
medicină
InstituțieUniversitatea din Erlangen
Universitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea din Moscova
Consiliul de Stat al Imperiului Rus
Alma MaterAcademia Nassauensis din Herborn
Universitatea din Erlangen
OrganizațiiAcademia de Științe din Göttingen
Academia Leopoldină
Academia Rusă de Științe
PremiiMedalia de aur al Academiei de Științe din Lyon
Ordinul „Sfânta Ana” de clasa a 2-a

Georg Franz Hoffmann (n. , Marktbreit, Germania – d. , Moscova, Imperiul Rus) a fost un medic, botanist, briolog, lichenolog, micolog, desenator și ilustrator german de origine bavareză care a fost profesor universitar la universitățile din Erlangen, Göttingen și Moscova. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Hoffm..

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în familia medicului de oraș Heinrich Hoffmann, tânărul Georg s-a ocupat în casa părintească în principal cu muzica și pictura. La vârsta de 13 ani a fost trimis la unchiul său, medicul și botanistul Adam Hoffmann în Herborn, a cărui fiică i-a învățat limbi: latina, greaca antică și franceză. O mare influență asupra alegerii căii de viață a lui Georg a avut-o unchiul său care l-a entuziasmat pentru botanica.

Din 1779, Hoffmann a început să studieze medicina, mai întâi la Academia Nassauensis (un colegiu german asemănător unei universități) din Herborn și apoi, din 1780, la Universitatea din Erlangen, unde și-a luat doctoratul la 25 noiembrie 1786.[1]

Deja în 1786, a primit premiul întâi, medalia de aur, al Academiei de Științe din Lyon[2] pentru lucrarea sa despre beneficiile lichenilor în medicină și economie în opera sa Mémoires sur l’utilité de Lichens.[3]

În 1789 a fost numit profesor de medicină și botanică la Universitatea din Erlangen, iar în 1792 a acceptat o profesură pentru medicină și botanică la Universitatea Georg-August din Göttingen care a avut un renume mai mare pe acest timp. Acolo Hoffmann a fost numit și directorul grădinii botanice, unde în 1801 Johann Wolfgang von Goethe (1801) și Alexander von Humboldt l-au vizitat de mai multe ori, fascinați de lucrările sale despre criptogamele și ascultând prelegerile sale.[4] Dar din cauza intrigilor ale botanistului Johannes Flügge (1775-1816) și chimistului Friedrich Stromeyer (1776-1835) care au vrut să-l instaleze pe prietenul lor Heinrich Adolf Schrader (1767-1836) drept șef al gardinii botanice, Hoffmann s-a văzut nevoit de a termina cooperația cu această universitate. A ieșit din funcție spre sfârșitul anului 1803, după ce i s-a fost oferit scaunul pentru botanică la Universitatea din Moscova. Din septembrie 1804 a ocupat postul de profesor titular în departamentul de Botanică al Institutului de Științe Fizice și Matematice al Universității din Moscova, care a fost deschis în același an. El a adus la Moscova o bibliotecă și un ierbar mare. Bogăția acestuia nu s-a datorat recoltelor proprii, ci mai mult celeilaltor ierbarii pe care le-a putut adăuga. Astfel, ierbarul lui Hoffmann a inclus exemplare colectate de cei mai renumiți botanici ai vremii ca de exemplu cele a lui Albrecht von Haller, Johan Andreas Murray, Jakob Friedrich Ehrhart, Johann Reinhold Forster, Georg Forster, David Heinrich Hoppe, Peter Thunberg și James Edward Smith.[5] După ce a fondat grădina botanică din oraș pe baza unei grădini farmaceutice, a devenit primul ei director.[6]

În urma Incendiului din Moscova, pricinuit de Napoleon Bonaparte în 1812, a pierdut casa și toată averea, astfel și părțile ierbarului păstrate de el în casa sa, dar și-a îmbunătățit din nou situația financiară prin publicarea Genera Plantarum Umbelliferarum în 1814.[7] Totuși s-a căsătorit încă în același an (3 copii, soția a decedat deja în 1817).[1] și în 1817 a fost ales membru al Academiei Rusă de Științe, iar în 1819 a fost numit membru al Consiliului de Stat al Imperiului Rus. Marea parte al ierbarului însă a supraviețuit și se păstrează în ierbariul Universității din Moscova până în prezent.[8][9]

Hoffmann a fost cunoscut în primul rând pentru lucrările sale ilustrate cu desene propri despre licheni și ciuperci. El a realizat și în domeniul plantelor superioare în cadrul descrierii pășunilor referitor la domeniul genului Salix (salcie).[3] Mai departe, savantul a descris pentru prima dată sau rescris 177 specii, de exemplu mușchii Riccia canaliculata, Riccia ciliata, Riccia bifurca și Orthotrichum cululatum sau ciuperca Kretzschmaria deusta (vezi și mai jos).[10]

Specii și genuri descrise de Hoffmann[modificare | modificare sursă]

Anthriscus cerefolium
Iris caucasica

Savantul a prim-descris și rescris 177 de specii și genuri.[10] În urmare o mică selecție.

  • Peltigera amplissima Hoffm. (1796)
  • Peltigera crocea Hoffm. (1794)
  • Peltigera polydactyla (Neck.) Hoffm. (1796)
  • Peltigera venosa (L.) Hoffm. (1796)
  • Pimpinella glauca Hoffm.
  • Quercus pedunculata (L.) Hoffm.
  • Salix decipiens Hoffm.
  • Serapias latifolia atrorubens Hoffm.
  • Sphaeria deusta Hoffm.
  • Sphaeria nivea Hoffm.
  • Turgenia latifolia Hoffm.

Societăți[modificare | modificare sursă]

Onoruri[modificare | modificare sursă]

Hoffmannia refulgens

Publicații (selecție)[modificare | modificare sursă]

Hoffm.: Enumeratio Lichenum
  • Enumeratio lichenum iconibus et descriptionibus illustrata, Editura Wolfgang Walther, Erlangen 1784 [3]
  • Historia salicum iconibus illustrata, Editura Siegfried Lebrecht, Leipzig 1785 [4]
  • De vario Usu Lichenum, Erlangen 1786
  • Mémoires sur l’utilité de Lichens, Lyon 1787 (publicat împreună cu lucrările lui Pierre J. Amoreux și Pierre Rémi François de Paul Willemet) [5]
  • Vegetabilia cryptogama, Editura Annier, Lyon 1787 [6]
  • Descriptio et adumbratio plantarum e classe cryptogámica Linnaei qua lichenes dicuntur..., (1789-1801)
  • Nomenclator Fungorum, volumul 1, Berlin 1789
  • Nomenclator Fungorum, volumul 2, Berlin 1790
  • Hortus Gottingensis, quem proponit simulque orationem inchoandae professioni sacram indicit, Göttingen 1793
  • Historia salicum, iconibus illustrata, Leipzig 1785-1787
  • Deutschlands Flora, oder, Botanisches Taschenbuch, 4 volume, Editura Johann Jacob Palm, Erlangen 1791, 1795, 1800 și 1804
  • Compendium Florae Britannicae, Erlangen 1801 (împreună cu James Edward Smith)
  • Enumeratio plantarum et seminum hort botanici mosquensis, Moscova 1808
  • Vegetabilia in hercyniae subterraneis collecta iconibus descriptionibus et observationibus illustrata, Editura Frauenholz, Nürnberg 1811
  • Genera Plantarum Umbelliferarum, 2 volume, Moscova 1814 și 1816
  • Herbarium vivum, sive collectio plantarum siccarun, Caesareae Universitatis Mosquensis. Pars secunda, continents . . . Moscova 1825

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Leibnitzinstitut
  2. ^ „Allgemeine Literatur-Zeitung”, nr. 35, de vineri, 9 februarie 1787, p. 327 [1]
  3. ^ a b Gerhard Wagenitz: „Goethe und die Botanik” în: Elmar Mittler și alții (ed.): „Der gute Kopf leuchtet überall hervor – Goethe, Göttingen und die Wissenschaft”, catalog pentru expoziția în Biserica Paulinelor (6 iunie-29 august 1999), Göttingen 1999, p. 175
  4. ^ Gerhard Wagenitz: „Goethe und die Botanik” în: Elmar Mittler și alții (ed.): „Der gute Kopf leuchtet überall hervor – Goethe, Göttingen und die Wissenschaft”, catalog pentru expoziția în Biserica Paulinelor (6 iunie-29 august 1999), Göttingen 1999, p. 175-179
  5. ^ „Huntia”, vol. 11, nr.2
  6. ^ Johann Adolph Schultes: „Grundriss einer Geschichte und Literatur der Botanik”, Editura C. Schaumburg und Compagnie, Viena 1817, p. 222-223
  7. ^ Johann Gottfried Digler: „Polytechnisches Journal”, vol. 36, Editura J. G. Cotta, Stuttgart 1830, p. 165
  8. ^ „Neuer Nekrolog der Deutschen”, vol. 2, Editura Bernh. Fr. Voigt, Ilmenau 1828, p. 830
  9. ^ J. S. Ersch și J. G. Gruber (ed.): „Allgemeine Encyklopädie der Wissenschaften und Künste”, partea a 2-a, Editura F. A. Brockhaus, Leipzig 1832, p. 273
  10. ^ a b IPNI
  11. ^ Membrii ai Leopoldinei
  12. ^ Lotte Burkhardt: „Verzeichnis eponymischer Pflanzennamen”, Botanischer Garten und Botanisches Museum Berlin der Freien Universität Berlin, Berlin 2018 [2]
  13. ^ G. Castillo-Campos și colaboratori: „ Hoffmannia arqueonervosa (Rubiaceae), una especie nueva del centro de Veracruz, México”, în: „Revista mexicana de biodiversidad”. vol 84, nr. 3, p. 751-755

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jan-Peter Frahm, Jens Eggers: „Lexikon deutschsprachiger Bryologen”, în: „Zeitschrift zur Moosforschung in Deutschland”, volum suplimentar, Editura J.-P. Frahm/Botanisches Institut der Universität Bonn, Bonn 2005, ISBN 978-3-8311-0986-9
  • Renate Grumach (ed.): „Goethe: Begegnungen und Gespräche”, vol. V: 1800-1805, Editura De Gruyter, Berlin-New York 1985

Legături externe[modificare | modificare sursă]