Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei

Date personale
Georg
Prinț Moștenitor al Saxoniei
Portret al Prințului Georg, de Robert Sterl, 1916.
Nume la naștere	Friedrich August Georg Ferdinand Albert Karl Anton Paul Marcellus
Născut	15 ianuarie 1893(1893-01-15) Dresda
Decedat	14 mai 1943 (50 de ani) Groß-Glienicke, Berlin
Înmormântat	Katholische Hofkirche Catedrala Sfânta Treime din Dresda
Cauza decesului	moarte accidentală[*] (înec)
Părinți	Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei Arhiducesa Louise de Austria
Frați și surori	Princess Margarete Karola von Sachsen[] Prințesa Anna de Saxonia Prinzessin Maria Alix von Sachsen[] Ernst Heinrich von Sachsen[*] Friedrich Christian, Margraf de Meissen
Cetățenie	Reich-ul German
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	preot catolic[*] ofițer preot
Locul desfășurării activității	Saxonia^[1]
Limbi vorbite	limba germană^[2]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Semnătură

Modifică date / text

Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei,^[3] (15 ianuarie 1893 – 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei,^[4] în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918.^[5]

Biografie

Familie

Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania.^[6] El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma.

Tinerețe și educație

După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904.

După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din Breslau. Apoi a început studiile economice.

Primul Război Mondial

Georg a deținut rangul de căpitan când a fost trimis pe front la izbucnirea Primului Război Mondial. În primele luni de război a suferit o rană serioasă la picior.^[7] În 1915, Kaiserul Wilhelm al II-lea i-a acordat Crucea de Fier prima clasă "în semn de recunoaștere a serviciilor prestate de el în luptele recente".^[7]

La 27 iulie 1916, s-a alăturat grupului de armată Gallwitz. La 30 august 1916, a primit Ordinul Militar Sf. Henric pentru serviciile sale în acest grup.^[8] La 30 noiembrie 1917 a fost promovat la rangul de maior și făcut comandant al regimentului saxon regal 5 de infanterie. A comandat acest regiment atât pe fronul de est cât și pe frontul din vest. A deținut comanda până la 22 mai 1918.

Planuri de căsătorie

În primăvara anului 1918, ziarele au anunțat logodna prințului cu Ducesa Marie Amelia, fiica lui Albrecht, Duce de Württemberg, moștenitorul tronului Regatului Württemberg.^[3] Sfârșitul monarhiei saxone și dorința prințului de a deveni preot a dus la ruperea logodnei. Ducesa a murit nemăritată în 1923.^[9]

Note

^ Czech National Authority Database, accesat în 29 ianuarie 2023
^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ ^a ^b „PRINCE OF SAXONY TO WED; Heir to Throne Engaged to Duchess Maria Amelie” (PDF). The New York Times. 2 iunie 1918. p. 18. Accesat în 26 octombrie 2008.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 15 martie 2008. Accesat în 15 martie 2008.
^ „GERMAN PRINCES TAKE TO ALL SORTS OF JOBS; One Is a Jesuit, Another a Playwright, a Third Works for Ford and a Fourth for Hitler”. The New York Times. 10 ianuarie 1932. pp. E4. Accesat în 26 octombrie 2008.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 16 decembrie 2008. Accesat în 17 aprilie 2011.
^ ^a ^b „Kaiser Honors Prince, Confers Highest Iron Cross on George of Saxony” (PDF). The New York Times. 2 noiembrie 1915. p. 2. Accesat în 14 martie 2010.
^ Der Königlich Sächsische Militär-St. Heinrichs-Orden 1736–1918, Ein Ehrenblatt der Sächsischen Armee, Wilhelm und Bertha von Baensch-Stiftung, Dresden, 1937, p.558
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 19 noiembrie 2007. Accesat în 7 octombrie 2012.

[e0a67153301b2dd46a5b48a78e575115-1] Czech National Authority Database, accesat în 29 ianuarie 2023

[8acaf22c0f06126d2fd9bcef6a59822b-2] Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022

[query.nytimes.com-3] „PRINCE OF SAXONY TO WED; Heir to Throne Engaged to Duchess Maria Amelie” (PDF). The New York Times. 2 iunie 1918. p. 18. Accesat în 26 octombrie 2008.

[4] „copie arhivă”. Arhivat din original la 15 martie 2008. Accesat în 15 martie 2008.

[select.nytimes.com-5] „GERMAN PRINCES TAKE TO ALL SORTS OF JOBS; One Is a Jesuit, Another a Playwright, a Third Works for Ford and a Fourth for Hitler”. The New York Times. 10 ianuarie 1932. pp. E4. Accesat în 26 octombrie 2008.

[6] „copie arhivă”. Arhivat din original la 16 decembrie 2008. Accesat în 17 aprilie 2011.

[iron_cross.nytimes.com-7] „Kaiser Honors Prince, Confers Highest Iron Cross on George of Saxony” (PDF). The New York Times. 2 noiembrie 1915. p. 2. Accesat în 14 martie 2010.

[8] Der Königlich Sächsische Militär-St. Heinrichs-Orden 1736–1918, Ein Ehrenblatt der Sächsischen Armee, Wilhelm und Bertha von Baensch-Stiftung, Dresden, 1937, p.558

[9] „copie arhivă”. Arhivat din original la 19 noiembrie 2007. Accesat în 7 octombrie 2012.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]