Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Georg
Prinț Moștenitor al Saxoniei
Robert Sterl - Kronprinz Georg von Sachsen 1916.jpg
Portret al Prințului Georg, de Robert Sterl, 1916.
Date personale
Nume la naștereFriedrich August Georg Ferdinand Albert Karl Anton Paul Marcellus
Născut15 ianuarie 1893(1893-01-15)
Dresda
Decedat (50 de ani)
Groß-Glienicke, Berlin
ÎnmormântatKatholische Hofkirche
Catedrala Sfânta Treime din Dresda Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiaccident (înec) Modificați la Wikidata
PărințiFrederick Augustus al III-lea al Saxoniei
Arhiducesa Louise de Austria Modificați la Wikidata
Frați și suroriPrincess Margarete Karola of Saxony[*]
Prințesa Anna de Saxonia
Princess Maria Alix of Saxony[*]
Prince Ernst Heinrich of Saxony[*]
Friedrich Christian, Margraf de Meissen Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany (1935–1945).svg Germania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Wettin
Semnătură
Signatur Kronprinz Georg von Sachsen.svg

Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei,[1] (15 ianuarie 189314 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei,[2] în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familie[modificare | modificare sursă]

Georg (stânga) și fratele său Friedrich Christian, fotografie de August Kotzsch, 1900.

Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania.[4] El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma.

Tinerețe și educație[modificare | modificare sursă]

După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904.

După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din Breslau. Apoi a început studiile economice.

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Georg a deținut rangul de căpitan când a fost trimis pe front la izbucnirea Primului Război Mondial. În primele luni de război a suferit o rană serioasă la picior.[5] În 1915, Kaiserul Wilhelm al II-lea i-a acordat Crucea de Fier prima clasă "în semn de recunoaștere a serviciilor prestate de el în luptele recente".[5]

La 27 iulie 1916, s-a alăturat grupului de armată Gallwitz. La 30 august 1916, a primit Ordinul Militar Sf. Henric pentru serviciile sale în acest grup.[6] La 30 noiembrie 1917 a fost promovat la rangul de maior și făcut comandant al regimentului saxon regal 5 de infanterie. A comandat acest regiment atât pe fronul de est cât și pe frontul din vest. A deținut comanda până la 22 mai 1918.

Planuri de căsătorie[modificare | modificare sursă]

În primăvara anului 1918, ziarele au anunțat logodna prințului cu Ducesa Marie Amelia, fiica lui Albrecht, Duce de Württemberg, moștenitorul tronului Regatului Württemberg.[1] Sfârșitul monarhiei saxone și dorința prințului de a deveni preot a dus la ruperea logodnei. Ducesa a murit nemăritată în 1923.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „PRINCE OF SAXONY TO WED; Heir to Throne Engaged to Duchess Maria Amelie” (PDF). The New York Times. . p. 18. Accesat în . 
  2. ^ http://web.archive.org/web/20080315223745/http://pages.prodigy.net/ptheroff/gotha/saxony.html
  3. ^ „GERMAN PRINCES TAKE TO ALL SORTS OF JOBS; One Is a Jesuit, Another a Playwright, a Third Works for Ford and a Fourth for Hitler”. The New York Times. . pp. E4. Accesat în . 
  4. ^ http://pages.prodigy.net/ptheroff/gotha/saxony.html
  5. ^ a b „Kaiser Honors Prince, Confers Highest Iron Cross on George of Saxony” (PDF). The New York Times. . p. 2. Accesat în . 
  6. ^ Der Königlich Sächsische Militär-St. Heinrichs-Orden 1736–1918, Ein Ehrenblatt der Sächsischen Armee, Wilhelm und Bertha von Baensch-Stiftung, Dresden, 1937, p.558
  7. ^ http://pages.prodigy.net/ptheroff/gotha/wurttemberg.html