Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei
| Georg | |
| Prinț Moștenitor al Saxoniei | |
 Portret al Prințului Georg, de Robert Sterl, 1916. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Friedrich August Georg Ferdinand Albert Karl Anton Paul Marcellus |
| Născut | 15 ianuarie 1893 Dresda |
| Decedat | (50 de ani) Groß-Glienicke, Berlin |
| Înmormântat | Katholische Hofkirche Catedrala Sfânta Treime din Dresda  |
| Cauza decesului | moarte accidentală[*] (înec) |
| Părinți | Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei Arhiducesa Louise de Austria |
| Frați și surori | Princess Margarete Karola von Sachsen[*] Prințesa Anna de Saxonia Prinzessin Maria Alix von Sachsen[*] Ernst Heinrich von Sachsen[*] Friedrich Christian, Margraf de Meissen |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Reich-ul German[*] |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | preot catolic[*] ofițer preot |
| Locul desfășurării activității | Saxonia[1] |
| Limbi vorbite | limba germană[2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei,[3] (15 ianuarie 1893 – 14 mai 1943) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Saxoniei. A fost moștenitorul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei,[4] în momentul abolirii monarhiei la 13 noiembrie 1918.[5]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Familie[modificare | modificare sursă]
Prințul s-a născut la 15 ianuarie 1893 la Dresda, Saxonia, Germania.[6] El a fost fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma.
Tinerețe și educație[modificare | modificare sursă]
După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904.
După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din Breslau. Apoi a început studiile economice.
Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Georg a deținut rangul de căpitan când a fost trimis pe front la izbucnirea Primului Război Mondial. În primele luni de război a suferit o rană serioasă la picior.[7] În 1915, Kaiserul Wilhelm al II-lea i-a acordat Crucea de Fier prima clasă "în semn de recunoaștere a serviciilor prestate de el în luptele recente".[7]
La 27 iulie 1916, s-a alăturat grupului de armată Gallwitz. La 30 august 1916, a primit Ordinul Militar Sf. Henric pentru serviciile sale în acest grup.[8] La 30 noiembrie 1917 a fost promovat la rangul de maior și făcut comandant al regimentului saxon regal 5 de infanterie. A comandat acest regiment atât pe fronul de est cât și pe frontul din vest. A deținut comanda până la 22 mai 1918.
Planuri de căsătorie[modificare | modificare sursă]
În primăvara anului 1918, ziarele au anunțat logodna prințului cu Ducesa Marie Amelia, fiica lui Albrecht, Duce de Württemberg, moștenitorul tronului Regatului Württemberg.[3] Sfârșitul monarhiei saxone și dorința prințului de a deveni preot a dus la ruperea logodnei. Ducesa a murit nemăritată în 1923.[9]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b „PRINCE OF SAXONY TO WED; Heir to Throne Engaged to Duchess Maria Amelie” (PDF). The New York Times. . p. 18. Accesat în .
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „GERMAN PRINCES TAKE TO ALL SORTS OF JOBS; One Is a Jesuit, Another a Playwright, a Third Works for Ford and a Fourth for Hitler”. The New York Times. . pp. E4. Accesat în .
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Kaiser Honors Prince, Confers Highest Iron Cross on George of Saxony” (PDF). The New York Times. . p. 2. Accesat în .
- ^ Der Königlich Sächsische Militär-St. Heinrichs-Orden 1736–1918, Ein Ehrenblatt der Sächsischen Armee, Wilhelm und Bertha von Baensch-Stiftung, Dresden, 1937, p.558
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
