Gary Bertini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gary Bertini
GaryBertiniPhoto.jpg
Gary Bertini
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Briceva, Regatul României Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[1][2][5][3][4] Modificați la Wikidata
Tel Aviv, Israel[6] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Israel.svg Israel Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
dirijor
profesor de muzică[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiÉcole normale de musique de Paris  Modificați la Wikidata
Profesor pentruErnst van Tiel[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Israel[*] ()
Ordinul Artelor și Literelor[*]  Modificați la Wikidata
Site oficialhttp://www.garybertini.com  Modificați la Wikidata
Prezență online
Gary Bertini

Gary Bertini (în ebraică:גארי ברתיני, numele la naștere în transcripție din idiș Șloime Golergant , 1 mai 1927- 17 martie 2005) a fost un dirijor și compozitor israelian de muzică cultă, originar din România (Basarabia)

A fost una din personalitățile cu cea mai mare influență în viața muzicală din Israel , ca fondator și director al Corului de cameră „Rinat”, al Orchestrei Israeliene de Cameră, director al Orchestrei Simfonice din Ierusalim și al Noii Opere Israeliene din Tel Aviv. A condus de asemenea orchestre și teatre de operă însemnate în Germania (Orchestra Radio Koln, Opera din Frankfurt), Italia (Opera din Roma, din Genova, Napoli), Japonia etc.

Copilăria și tinerețea[modificare | modificare sursă]

Gary Bertini s-a născut în 1927 sub numele Shlomo sau Shloime Golergant în satul pe atunci evreiesc Briceva,pe malul râului Răut, în Basarabia, azi în raionul Dondușeni din Republica Moldova. Tatăl său, Kalman-Aharon Golergant, era cunoscut sub numele de K.A.Bertini, ca poet de limbă ebraică și idiș ,traducător, pedagog și activist sionist care a tradus, între altele, creații literare și de teatru din rusă (de exemplu, de Leonid Andreev), idiș (Avraham Suțkever, H.Leivick și română în ebraică, și din ebraică în idiș. Mama sa, Berta Golergant, născută Lecht, era medic. Pseudonimul tatălui (pe care l-a moștenit și fiul), Bertini, este numele sub care acesta a semnat poeziile dedicate soției, Berta. Familia a trăit cea mai mare parte a anilor prebelici la Soroca, unde K.A.Bertini a fost directorul liceului ebraic „Tarbut” Gary a învățat să cânte la vioară de la vârsta de 6 ani. În timpul Holocaustului Gary și părinții săi au fost deportați de către autoritățile regimului Antonescu împreună cu toți evreii basarabeni, în ghetouri din regiunea sub administrație română denumită Transnistria. Gary a fost despărțit de părinții lui, pe care a avut șansa să-i reîntâlnească după terminarea războiului.

În 1946 familia, reîntregită, a emigrat in Palestina sau Eretz Israel, care se afla în ultimii ani ai mandatului britanic. Gary a studiat până în 1951 la Colegiul de muzică din Tel Aviv, unde i-a avut ca profesori pe Mordehay Seter și George Singer, de asemenea la Conservatoarele din Milano (1946-1947) și din Paris (1951-1954),precum și la École normale de musique din Paris. Între profesorii săi s-au numărat personalități ca Nadia Boulanger,Luigi Dallapiccola, Arthur Honegger, Olivier Messiaen, Jacques Chailley.

Activitatea muzicală în Israel[modificare | modificare sursă]

Întors în Israel Gary Bertini a înființat în anul 1955 Corul Israelian de Cameră „Rinat”, pe care l-a condus până în 1971. În 1955 a apărut prima dată la pupitrul Filarmonicii israeliene din Tel Aviv. În 1960 a condus Filarmonica într un turneu în Statele Unite. Între anii 1955-1965 a desfășurat o activitate didactică intensă în cadrul Academiei de muzică din Tel Aviv. Începând cu anul 1965 s-a dedicat mai mult artei dirijorale. Bertini a fost și consilier muzical al Ansamblului de balet „Batsheva” și a compus muzică de scenă pentru teatrele ebraice Habima și Cameri din Tel Aviv. În anul 1965 Bertini a înființat Orchestra Israeliană de Cameră, pe care a condus-o până în 1975. Între anii 1978-1986 el a fost prim-dirijorul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii israeliene din Ierusalim, pe care a ridicat-o la un nivel internațional. După 1986 a fost numit dirijor de onoare al acesteia. Apoi între 1990- 1996 a fost directorul artistic al Noii Opere Israeliene din Tel Aviv (din 2005 numită Opera israeliană). A fost unul din cei mai însemnați promotori și creatori ai muzicii culte din Israel. În anii 1976-1983 a condus Festivalul Israel.

Activitatea muzicală peste hotare[modificare | modificare sursă]

Din anii 1950 Bertini a apărut în concerte și în străinatate. În 1959 a debutat in Statele Unite, dirijând Filarmonica din New York, în 1965 a debutat cu Orchestra engleză de cameră. Între 1971-1981 a fost dirijor oaspete principal al Orchestrei naționale a Scoției. I-a urmat lui Antal Dorati în funcția de consilier muzical al Orchestrei Simfonice Detroit între anii 1981-1983 și între 1983-1991 prim-dirijorul Orchestrei Simfonice Radio WDR din Köln, în Germania. De asemenea, in anii 1987-1990 a fost directorul muzical general al Operei și al seriilor de concerte simfonice ale municipiului Frankfurt (1987-1990), al Orchestrei Simfonice Metropolitane din Tokyo (1998-2005), director artistic al Operei din Roma, dirijor oaspete permanent al Operei naționale din Paris, prim dirijor al Operei din Genova, și un timp scurt înainte de a muri, directorul Teatrului de operă San Carlo din Napoli. Gary Bertini a mai fost dirijor oaspete, între altele, la Opera de Stat din Hamburg, la Opera Scoțiană, la Scala din Milano și la Filarmonica din Berlin.

Repertoriul preferat de Bertini a inclus, de obicei, creații expresive, de mare anvergură, ca Simfonia a 9-a și Missa Solemnis de Beethoven, recviemele de Mozart, Verdi, Damnațiunea lui Faust de Berlioz, „Recviemul de război” de Britten. toate creațiile lui Mahler, multă muzică din secolul al XX-lea, inclusiv de Darius Milhaud,Stravinski, György Ligeti etc. Înregistrările lui Bertini cuprind toate simfoniile lui Beethoven, cu orchestra Operei din Genova, o foarte apreciată înregistrare a ciclului integral al simfoniilor lui Mahler cu Orchestra Metropolitană Tokyo, „Avraham si Isaac” de Stravinski cu Dietrich Fischer-Dieskau

Bertini a fost un interpret entuziast și dintre cei mai fideli, ai muzicii israeliene culte. Lui i se datorează un șir de premiere ale unor creații de compozitori israelieni și a fost unul din cei mai de seamă propagandiști ai acestei muzici în străinătate. Astfel el a interpretat „Vocea amintirilor” de Mark Kopytman, Cantus V de acelaș compozitor (cu prilejul evenimentului „Encounter Diaspora-Israel” la Köln în noiembrie 1990) „Tikkun Hatzot” de Mordekhay Seter, opere corale - înregistrate cu corul Radiodifuziunii din Köln, mai multe simfonii de Josef Tal. În 1963 a dirijat muzica de film scrisă de Ödön Pártos pentru filmul israelian „Ierusalim” al regizorului David Perlov.În 1971 a dirijat premiera operei „Ashmedai” de Josef Tal la Opera din Hamburg, iar in 1976 pe cea a operei „Experimentul” de Tal la Opera Bavareză din München, în regia lui Götz Friedrich.

Repertuarul său operaic a fost foarte vast, de la opere baroce până la creații contemporane: de pildă,„Dido și Eneas” de Henry Purcell, Don Giovanni de Mozart, „Boris Godunov” de Mussorgski, „Werther” de Jules Massenet, „Yosef” și alte două opere de Josef Tal - la Opera israeliană din Tel Aviv, „Macbeth” de Verdi, „Război și pace” de Prokofiev, la Opera națională din Paris. La sfârșitul vieții a fost implicat în producția operei „Massa el tom haalef” compusă de Iosef Bardanashvili după romanul lui A. B. Yehoshua, în speranța de a o dirija, ceea ce nu a mai apucat.

În anul 2005 s-a îmbolnăvit și a fost internat la un spital din Paris, apoi a fost transferat la tratament la Spitalul Tel Hashomer din Ramat Gan, în Israel. A murit la 17 martie 2005 la Spitalul Tel Hashomer și a fost înmormântat la Kfar Vitkin. A fost căsătorit cu Rose Berengolc și li s-au născut două fiice: Orit și Mikhal. Bertini vorbea nouă limbi.

Premiere pe care le=a dirijiat[modificare | modificare sursă]

Compoziții[modificare | modificare sursă]

  • Muzica a peste 30 balete:
    • Delet alumá (Ușa secretă)
  • Muzică de scenă pentru piese și musicaluri („Pundak harukhot” = „Hanul cu stafii” și de „Kineret Kineret” de Nathan Alterman,,„Faust” de Goethe, „A douăsprezecea noapte” de Shakespeare, zeci de filme
  • sonata pentru vioară
  • concert pentru corn
Placa memorială pe clădirea unde au locuit K.A.Bertini și Gary Bertini pe strada Veidat Katowitz nr.17 din Tel Aviv

Premii și onoruri[modificare | modificare sursă]

  • 1978 - Premiul Israel, premiul de stat al Statului Israel
  • 1995 Premiul Fermio Abiatti al Uniunii criticilor muzicali italieni , în calitate de „Dirijorul anului”
  • 1998 Premiul Fermio Abiatti al Uniunii criticilor muzicali italieni, în calitatea de „Dirijorul de operă al anului”
  • Ordinul de merit al Republicii Italiene
  • Ordinul francez pentru arte și litere
  • 2000 - Premiul primului ministru al Israelului - pentru compoziție ( a donat suma primită în scopul subvenționării unor programe de perfecționare pentru dirijori tineri)

In Memoriam[modificare | modificare sursă]

  • O placă memorială a fost fixată pe casa în care au locuit Gary și tatăl său, K.A.Bertini, pe strada Veidat Kattowitz 17 în Tel Aviv
  • După numele său a fost denumit Corul Israelian Gary Bertini.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Gary Bertini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Discogs, accesat în  
  5. ^ Le Monde, accesat în  
  6. ^ „Gary Bertini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]