Gabriel Barkay

Gabriel Barkay גבריאל ברקאי
Date personale
Nume la naștere	Breslauer Gabor Vilmos
Născut	20 iunie 1944 Ghetoul Budapesta⁠(d), Budapesta, Ungaria
Decedat	11 ianuarie 2026 (81 de ani) Ierusalim, Israel
Cetățenie	Ungaria  Israel
Ocupație	arheolog antropolog pedagog[*]​
Limbi vorbite	ebraică
Activitate
Rezidență	Ierusalim
Instituție	Universitatea Bar Ilan Universitatea Ebraică din Ierusalim Universitatea Tel Aviv
Alma Mater	Universitatea Ebraică din Ierusalim Universitatea Tel Aviv
Conducător de doctorat	David Ussishkin[*]​
Prezență online
Internet Movie Database

Gabriel Barkay, în limba ebraică - Gavriel Barkay (la naștere - Breslauer Gábor Vilmos, n. 20 iunie 1944 - 11 ianuarie 2026) a fost un arheolog israelian, născut în Ungaria, ale cărui cercetări și lucrări de teren s-au concentrat pe arheologia Ierusalimului. A fost profesor și lector la mai multe instituții academice, între care Universitatea Tel Aviv și Universitatea Bar Ilan. Barkay este bine cunoscut pentru descoperirea Amuletelor de la Ketef Hinnom, două mici suluri subțiri de argint inscripționate datând din secolul al VII-lea î.Hr. sau începutul secolului al VI-lea î.Hr care păstrează o versiune a binecuvântării preoțești din Cartea Numeri din Pentateuh. Aceste amulete, găsite în grote funerare săpate în stâncă la Ierusalim în timpul regatului Iuda, sunt cele mai vechi exemple extrabiblice cunoscute de pasaje de text biblic. În plus, Barkay a fost co-fondator al Proiectului de Cernere a Muntelui Templului, care a urmărit recuperarea și documentarea materialelor arheologice din solul eliminat de pe Muntele Templului. Ziarul New York Times l-a descris ca fiind „o figură de frunte în arheologia biblică” și „unul dintre cei mai importanți arheologi ai Israelului”.

Biografie

Copilărie și tinerețe

Barkaט s-a născut în iunie 1944 sub numele de Gábor (Gabriel) Breslauer în Ghetoul din Budapesta, în Ungaria, care din martie acel an fusese ocupată de armata Germaniei naziste aliate. Tatăl său Eliezer (László) Breslauer, originar din Csurgo, fusese trimis la munci forțate pe frontul ucrainian. Mama, Rachel Rózsa Breslauer născută Ligeti, și pruncul ei, au izbutit să scape în noiembrie 1944 de un transport planificat suspendat spre lagărele de exterminare din Polonia ocupată de naziști. În februarie 1945 ei s-au numărat între zecile de mii de evrei din Budapesta, care au supraviețuit datorită cuceririi orașului de catre armata sovietică și cea română. Un străbunic matern al lui Barkay, David Weiss, păstra un sul de Tora din sinagoga sa, scris, după câte se pare, în Ardeal, pe care Rosa Breslauer l-a adus cu copilul ei în Israel, unde a ajuns în 1950. Mai târziu Barkay a pus să se repare sulul de Tora și l-a dăruit sinagogii în care se ruga, în cartierul Talpiot Est din Ierusalim Familia s-a întregit odată cu imigrația în Israel a tatălui, care a supraviețuit și el. La vârsta de zece ani, Gabriel, al cărui nume de familie a fost ebraizat în Barkay, s-a alăturat Societății de Explorare a Israelului și în 1956 a participat la conferința organizației la Ramat Rachel care a fost atacată de patru soldați iordanieni, care au ucis patru dintre participanți În 1962 a terminat studii liceale cu profil juridic la Gimnaziul Ebraic Rehavia, apoi a servit în armată și a ajutat la întreținerea familiei ca ghid turistic. Din 1964 până în 1967 Barkay a fost student la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde a învățat arheologia, religia comparată și geografia sub îndrumarea lui Yigael Yadin, Binyamin Mazar, Michael Avi-Yona, Yohanan Aharoni, Ruth Amiran, David Flusser, Nahman Avigad și Moshe Stekelis. Acolo a obținut licența cu summa cum laude și a început masteratul. În timpul studiilor universitare a fost un timp asistent al profesorului David Flusser. În 1970, la scurt timp după înființarea Institutului de Arheologie al Universității Tel Aviv, Barkay s-a mutat acolo și a început un parcurs de doctorat. Studiile sale au fost întrerupte de Războiul de Yom Kippur, timp în care s-a înrolat în Corpul Educațional și s-a angajat într-o cercetare în nordul regiunii Basan, în enclava siriană aflată atunci sub ocupație israeliană.

Continuarea activității științifice și academice

Domeniile sale academice de interes au inclus arheologia Ierusalimului, arheologia biblică, înmormântările și obiceiurile funerare, arta, epigrafia și gliptica din epoca fierului.

Barkay, care se considera evreu religios, aprecia că religia și arheologia, ca fiind două domenii separate nu ar trebui confundate: „Sarcina Bibliei nu este de a dovedi arheologia, iar sarcina arheologiei nu este de a dovedi Biblia.” El a susținut că informațiile istorice ale Bibliei puteau fi utile, ca de exemplu, în săpăturile de la Lachis, la care el însuși a participat.

În timpul studiilor, a participat la săpături la Tel Arad, pe așa numitul Parcurs al Papei - strada Maale Shalom din Ierusalim, Mașit și Megiddo. La excavarea de la grotele funerare din Valea Kidron la Kfar Shiloah, Tel Beer Sheva, Tel Meshush și Tel Izreel, a participat ca șef de șantier sau asistent șef, iar la săpăturile de la Tel Lahish conduse de David Ussishkin, a participat timp de 15 ani și a fost responsabil pentru săpăturile secțiunii. Între 1974 și 1983, Barkay a participat la un studiu al sistemelor funerare din epoca fierului la Ierusalim. Printre cele mai notabile grote funerare descoperite în cadrul studiului s-au numărat cele din perioada Primului Templu, pe terenul Școlii Franceze de Biblie și Arheologie din Ierusalim. În conformitate cu amplasarea grotelor funerare din perioada Primului Templu, Barkai a folosit o abordare maximalistă în ceea ce privește extinderea orașului Ierusalim în perioada Primului Templu și a susținut că zonele cartierelor musulmane și creștine de astăzi erau locuite, chiar dacă nu erau împrejmuite cu ziduri, încă la sfârșitul perioadei Primului Templu.

Începând cu 1975, Barkay a efectuat săpături în Katef Hinnom, inițial pe o scară limitată, apoi în săpături organizate succesiv, în 1979, 1980 și 1988, 1989 și 1994. În aceste săpături, el a descoperit un grup de aproximativ șapte peșteri funerare, inclusiv numeroase obiecte de la sfârșitul Primului Templu. Cu toate acestea, cele mai mediatizate descoperiri au fost cele două Tăblițe ale Binecuvântării Preoțești, două suluri mici de argint folosite ca amulete, gravate cu binecuvântări, care sunt aproape identice ca formulare cu Binecuvântarea Preoțească din Tora, cu excepția unui scurt pasaj care lipsește și apare în Biblie.

În 1983, Barkay a excavat tumulii din sud-vestul Ierusalimului și a considerat că ele erau locuri funerare pentru Regatele Iuda și Israel. În 1983 a săpat la Ramat Rachel și în 1995 la Tel Kiryat Yearim. În urma acestor săpături, în 1986 și-a susținut teza sa de doctorat, la Universitatea Tel Aviv, sub îndrumarea lui David Ussishkin.

A editat și a scris zeci de articole și cărți în colaborare cu Eli Schiller pentru Editura Ariel Book Publishing. Cea mai recentă carte a sa, Beahat meeinaikh -„Printr-unul din ochii tăi”: Cântarea cântărilor din perspectiva arheologică-istorică, a fost publicată de Ariel Publishing în decembrie. 2024.

În 2005, el a inițiat, împreună cu arheologul Yitzhak Dvira Proiectul de cernere de pe Muntele Templului, care și-a propus propune să studieze pământul excavat de Wakful islamic pe Muntele Templului. Proiectul a fost finanțat până în aprilie 2017 de Asociația „Elad” și a generat o acoperire mediatică largă. Barkai a participat, de asemenea, de mai multe ori ca invitat la programul de televiziune canadian „Naked Archeologist” cu Simcha Yacobovici.

Între 1970 și 1997 Barkai a predat la Universitatea Tel Aviv ,în 1997 la Universitatea Ben-Gurion din Neghev, între 1998-2015 la Departamentul de Studii și Arheologie ale Țării Israelului de la Universitatea Bar-Ilan, între 2008-2015 la Școala Pregătitoare pentru Imigranți - Școala pentru Studenți din Străinătate de pe lângă Universitatea Ebraică din Ierusalim], iar între 1975-1999 și la Institutul pentru Studii ale Țării Cerbului ( . De asemenea, a predat cursuri în diverse cadre academice, semi-academice și populare: Colegiul Ashkelon, Colegiul Ariel, Colegiul Beit Berl, Academia de Artă și Design Betzalel din Ierusalim, Universitatea din Haifa, Școala de Turism, Institutul Lander], Institutul Avshalom , Centrul memorial Beghin și altele.

În ianuarie 2026 Barkai a murit la Ierusalim în vârstă de 81 ani. A fost înhumat în cimitirul evreiesc Har Hamenuhot din oraș. Barkai a fost căsătorit cu Rachel Ben Yehuda, de care a divortat. Li s-au născut un fiu și o fiică. Ulterior,partenera lui de viață a fost Esther Yerushalem.

Contribuțiile la arheologie

Morminte din perioada Primului Templu

În 1968–71, Barkay și David Ussishkin au studiat necropola Silwan din timpul Regatului Iuda din Epoca Fierului, care conținea 50 de morminte săpate în stâncă ale unor înalți oficiali guvernamentali din regatul Iuda Barkay a excavat, de asemenea, mormintele din epoca fierului de pe terenul lui École Biblique la începutul anilor 1970.

Suluri cu binecuvântare preoțească

Articol principal: Tăblițele de la Ketef Hinnom

Cele mai faimoase descoperiri ale lui Barkay au fost două mici suluri subțiri de argint, amulete, care conțineau binecuvântarea preoțească sau aaronică din Cartea Numeri (versetul biblic Numeri 6:24-26) și pe care le-a descoperit în 1979 într-un mormânt din perioada Primului Templu la Ketef Hinnom. Aceste amulete conțin cea mai veche inscripție biblică descoperită până în prezent, datând din secolul al VII-lea î.Hr. și sunt până în prezent singura dovadă arheologică că pasaje din Biblia ebraică așa cum le cunoaștem au fost în circulație în perioada Primului Templu. Descoperirea sa publicată a sulurilor de argint de la Ketef Hinnom, susținea Barkay, a infirmat datarea târzie a binecuvântării preoțesti, un punct de vedere care fusese susținut încă de la Julius Wellhausen.

Săpăturile de la Muntele Templului

Barkay cu Moshe Ya'alon la laboratorul Proiectului de cernere de pe Muntele Templului, prezentând încercări de reconstituire a podelei Templului din Ierusalim

În anul 2000, Barkay, Eilat Mazar și alte persoane proeminente din Israel au fondat Comitetul pentru Prevenirea Distrugerii Antichităților de pe Muntele Templului ca răspuns la o deformare proeminentă descoperită în anul 2000 în colțul de sud-vest al Muntelui Templului

În 2005, împreună cu arheologul Tzahi Zweig Dvira, Barkay a înființat Proiectul de Cernere a Muntelui Templului, un proiect finanțat de Fundația Ir David și dedicat recuperării artefactelor arheologice din 400 de camioane de pământ scoase de pe Muntele Templului de către Waqful din Ierusalim și mișcarea islamică israeliană în perioada 1996–2001. Construcția a inclus atunci fondarea Moscheii subterane Al-Marwani într-o structură antică cunoscută încă din Evul Mediu sub numele de Grajdurile lui Solomon, inclusiv excavarea unei gropi uriașe ca intrare în acea structură și coborârea nivelului platformei în zona de la nord de intrare.

Omagii și premii

• 1996 - Premiul Ierusalim pentru întreaga activitate
• 2014 Premiul Irwin Moskowitz pentru sionism
• 2018 Cetățean de onoare al Ierusalimului

Legături externe

• Proiectul de cernere de pe Muntele Templului
• Interviu luat de Pat Robertson cu Gabriel Barkey pentru CBN News 28 sept 2008
• Yahweh's Name found in artefact dated 600 BCE John Noble Wilford Solving a Riddle Written in Silver New York Time 28 septembrie 2004 Rezolvarea unei enigme scrise în argint
• film video cu o conferință a lui Gabriel Barkay in cadrul Jerusalem Perspective 26 july 2018 Was Jesus buried in the Garden Tomb?
• A Baby, a Cradle and a Torah that survived the Holocaust - on Temple Mount Sifting project site 25 aprilie 2017