Furtună de foc

| Parte seriei despre natură |
| Meteo |
|---|
|
Glosare |
|
|
O furtună de foc este un incendiu care atinge o intensitate atât de mare încât creează și menține propriul sistem de vânturi. Este cel mai adesea un fenomen natural, creat în timpul unor incendii de vegetație și de pădure de proporții. Deși termenul a fost folosit pentru a descrie anumite incendii de proporții[1], caracteristica definitorie a fenomenului este un incendiu cu proprii săi curenți de aer cu forța unei furtuni îndreptate din toate punctele cardinale către centrul furtunii, unde aerul este încălzit și apoi se ridică[2][3].
Furtuni de foc au avut loc și în orașe, de obicei din cauza explozivilor folosiți în mod intenționat, cum ar fi în cazul bombardamentelor aeriene din Londrei, Hamburgului, Dresdei și Tokyoului, precum și bombardamentului atomic al Hiroshimei.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Scawthorn, Charles, ed. (). Fire following earthquake. Technical Council on Lifeline Earthquake Engineering monograph. Reston, VA: American Society of Civil Engineers. p. 68. ISBN 978-0-7844-0739-4.
- ↑ Alexander Mckee's Dresden 1945: The Devil's Tinderbox
- ↑ „Problems of Fire in Nuclear Warfare (1961)” (PDF). Dtic.mil. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
O furtună de foc se caracterizează prin vânturi puternice până la vijelie care suflă spre focar în toate direcțiile din jurul perimetrului focului și rezultă din coloana ascendentă de gaze fierbinți deasupra unui incendiu intens și de amploare, care atrage aerul rece din periferie. Aceste vânturi suflă resturile aprinse în zona incendiată și tind să răcească combustibilul neaprins din exterior, astfel încât aprinderea prin căldura radiată este mai dificilă, limitând astfel răspândirea focului.