Frumoasa (sit SCI)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frumoasa
Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Situl la Câinenii Mici, județul Vâlcea
Situl la Câinenii Mici, județul Vâlcea
Harta locului unde se află Frumoasa Sit de Importanță Comunitară (SCI)
alt=Harta locului unde se află Frumoasa Sit de Importanță Comunitară (SCI)
Localizarea sitului pe harta țării
PozițiaJudețul Alba
Județul Hunedoara
Județul Sibiu
Județul Vâlcea
 România
Cel mai apropiat orașTălmaciu
Coordonate45°35′32″N 23°48′52″E () / 45.59222°N 23.81444°E[1]
Suprafață137.359 ha
BioregiuneAlpină
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSCI0085

Frumoasa este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul Transilvaniei (la interferența cu ținutul istoric al Olteniei), pe teritoriile administrative ale județelor Alba, Hunedoara, Sibiu și Vâlcea[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală ocupă teritoriul sudic al județului Alba (Cugir, Pianu, Șugag), sud-estic al județului Hunedoara (Beriu, Orăștioara de Sus, Petroșani, Petrila), sud-vestic al județului Sibiu (Cisnădie, Boița, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Poplaca, Rășinari, Râu Sadului, Sadu, Săliște, Tălmaciu, Tilișca) și cel nordic al județului Vâlcea (Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa)[3]. Aceasta este străbătută de Transalpina (DN67C) și mărginită în extremitatea estică de drumul național DN7 (care leagă municipiul Râmnicu Vâlcea de Sibiu).

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 137.359 hectare[5].

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe) încadrată în bioregiunea alpină a grupei montane Șureanu-Parâng-Lotrului, ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor. Acesta include rezervațiile naturale: Iezărele Cindrelului, Masa Jidovului, La Grumaji, Șuvara Sașilor, Stânca Grunzii, Jnepenișul Stricatul, Sterpu-Dealul Negru, Cristești și Parcul Natural Cindrel.

Geologie și geomorfologie[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere geomorfologic situl cuprinde trei masive importante ale Carpaților Meridionali (Munții Cindrel, Munții Lotrului și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief ce alternează între abrupturi stâncoase în Munții Parâng și culmi domoale în Munții Cindrel (Ouăjoara - Foltea - Strâmba Mare, Șerbota - Gungurezu - Oașa Mare, Niculești - Bătrâna - Măgura Cisnădiei); vârfuri (Cindrel 2.245 m, Șteflești 2.242 m), circuri glaciare, platouri (Șerbota - Frumoasa - Cindrel), depresiuni de netezire (Garnovita, Borăscu) și văi.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima grupări montane Șureanu-Parâng-Lotrului este una temperat-continentală, caracterizată prin valori medii anuale cuprinse între 3-4 °C în vârfurile cele mai înalte, pe culmi și creste; și 4-7 °C în depresiuni și luncile văilor. Temperatura medie a lunii iulie se încadrază între 11 și 14 °C iar cea a lunii ianuarie este de 6-7 °C. Vânturile predominante sunt cele nord-vestice. Cantitatea multimedie anuală de precipitații (ploi, grindină, ninsori) este cuprinsă între 500 mm în depresiuni, atingând 1000 mm pe vârfuri[6].

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Apele de suprafață ale sitului aparțin marilor bazine hidrografice ale râurilor:

Sebeș (până la vărsarea în lacul Oașa acesta fiind cunoscut sub denumirea de Valea Frumoasei) cu afluenții: Tărtărău, Curpătu, Sălănele, Smida, Valea Mare;

Lacul Oașa

Sadu cu afluenții: Cânaia, Șerbănei, Rozdești, Dușa Mijlocie, Dușa Mică, Bătrâna Mare, Bătrâna Mică, Valea Groșilor, Valea Cândii, Valea Șesului, Valea Pinului, Valea Vârjoghii, Valea Bonții, Ciupari, Valea Hotarelor, Cârligele, Pârâul Rece, Valea Casei, Conțu, Valea Vălcii, Negovanu, Valea Pitarului, Valea Doamnei, Sădurel, Valea lui Ivan, Drăgăneasa, Valea lui Roman, Puntea, Mancu, Prejba, Pop, Obrești, Râul Lacului, Valea Plaiului, Juvertul, Mesteacănu, Varul, Priboiul.

Cibin cu cele două brațe (râul Mare și Râul Mic); Cugir (cu afluenții Râul Mic, râul Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului.

Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic).

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul grupării montane Șureanu-Parâng-Lotrului.

Habitate[modificare | modificare sursă]

Aria protejată dispune de 16 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea); Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri dacice de fag de tip Symphyto-Fagion; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării active și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase[7].

Faună[modificare | modificare sursă]

La baza desemnării sitului se află o gamă diversă de specii faunistice, dintre care unele protejate prin Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8] sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Urs brun (Ursus arctos)

Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctos)[9], cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus)[10], mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes vulpes), râs eurasiatic (Lynx lynx)[11], vidră de râu (Lutra lutra)[12], veveriță (Sciurus carolinensis), iepure de câmp (Lepus europaeus);

Păsări protejate la nivel european prin Directiva CE nr. 147 (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice)[13]: cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia)[14], potârniche de tundră (Aegolius funereus), ciuvică (Glaucidium passerinum), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare cu spate alb ( Dendrocopos leucotos), muscar (Ficedula parva), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), huhurez mare (Strix uralensis) sau cocoșul de munte (Tetrao urogallus); specii de păsări aflate la baza desemnării în anul 2007[15] a sitului Frumoasa (130.980 ha) ca arie de protecție specială avifaunistică[16].

Reptile și amfibieni: vipera cu corn (Vipera ammodytes), vipera comună (Vipera berus), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele de apă (Natrix tessellata ), șarpele orb (Anguis fragilis), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șopârla de câmp (Lacerta agilis), salamandra de foc (Salamandra salamandra), tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[17], tritonul de munte (Triturus alpestris), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina veriegata)[18], broasca râioasă brună (Bufo bufo)[19] și brotacul-verde-de-copac (Hyla arborea)[20];

Pești din speciile: zglăvoacă (Cottus gobio), mreană vânătă (Barbus meridionalis petenyi), chișcar (Eudontomyzon danfordi);

Nevertebrate protejate semnalate în arealul sitului: gândacul auriu (Buprestis splendens), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), croitorul alpin (Rosalia alpina), un gândac din specia Pseudogaurotina excellens, cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) și două libelule: Cordulegaster heros (calul-dracului) și Ophiogomphus cecilia;

Situl asigură condiții de viețuirea pentru cinci specii rare de fluturi: Lycaena dispar (fluturele purpuriu), Parnassius mnemosyne (apolonul negru), Nymphalis vaualbum (fluturele țestos), Callimorpha quadripunctaria (fluturele tigru), Euphydryas aurinia (fluturele auriu)[21].

Floră[modificare | modificare sursă]

Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), zâmbru (Pinus cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus mugo) sau ienupăr (Juniperus communis), păducel (Crataegus monogyna), soc (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina, afin (Vaccinum myrtillus L.), afin-vânăt (Vaccinium uliginosum).

Căldărușă (Aquilegia vulgaris)

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care șase specii protejate prin aceeași Directivă 92/43/CE din 21 mai 1992, a Consiliului European (anexa I-a)[8]; astfel: clopoțelul de munte (Campanula serrata) și iarba-gâtului (Tozzia carpathica), precum și patru specii rare de mușchi (Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride și Meesia longiseta[22]).

Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte (Rhododendron kotschyi), usturoi siberian (Allium sibirium L.), ghințură (Gentiana punctata), veronică (Veronica baumgartenii), căldărușă (Aquilegia vulgaris și Aquilegia nigricans), angelică (Angelica archangelica), clopoței de munte (Campanula alpina), bulbuc de munte (Trollius europaeus), chimionul țapului (Laserpitium krapfii), volovatic (Swertia punctata), capul-călugărului (Leontondon croceus), șopârliță (Veronica bellidioides), orhidee (Dactylorhiza cordigera), cupă (Gentiana kochiana), omag (Aconitum lycoctonum ssp. moldavicum), ghiocel (Galanthus nivalis), talpa-ursului (Heracleum palmatum), limba cucului (Botrychium matricariifolium), bulbucul de baltă (Caltha palustris)[23], arnică (Arnica montana), stupitu-cucului (Cardamine amara), ruginare (Andromeda polifolia), garoafă (Dianthus glacialis ssp. gelidus), gălbenuș (Crepis conyzifolia), iarba câmpului (Agrostis vinealis), rogoz (cu specii de: Carex capillaris, Carex nigra, Carex diandra, Carex limosa)[24].

Ciuperci[modificare | modificare sursă]

Hrib (Boletus edulis)

Pe suprafața teritorială a sitului vegetează o gamă diversă de ciuperci; dintre care: vinețică (Russula virescens), ciupercă de pădure (Agarius silvatica), roșcovul de brad (Lactarius deliciosus)[25], iuțari (Lactarius piperatus)[26], creasta cocoșului (Ramaria botrytis), gălbiori (Cantharellus cibarius), ghebe (Armillaria mellea), hrib (Boletus edulis), buza caprei (Boletus subtomentosus), hrib pucios (Boletus aereus)[27], ciupercă de bălegar (Agaricus campestris), ciupercă de câmp (Agaricus arvensis), crăițe (Amanita caesarea), păstrăv de fag (Pleurotus ostreatus), piciorul-căprioarei (Macrolepiota procera), oiță[28] (Russula virescens), hulubiță (Russula aurea sin. aurata), laba ursului (Ramaria aurea sin. Clavaria aurea), buretele cu perucă (Coprinus comatus), pâinișoară (Russula alutacea), zbârciog țuguiat (Morchella conica), trufă neagră franceză (Tuber melanosporum), zbârciog galben (Morchella esculenta); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006)[29].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

În județul Alba:

În județul Hunedoara:

În județul Sibiu:

Biserica ”Sf. Nicolae” din Câinenii Mici

În județul Vâlcea:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Păucă Ana, Roman Ștefania, Flora alpină și montană, Editura Științifică, București 1959
  • Mihăilescu V., Carpații sud-estici de pe teritoriul României, Editura Științifică, București, 1963.
  • Niculescu Gh., Relieful glaciar din Munții Șureanu și Munții Cindrel, Institutul de Geologie și Geografie al Academiei Române, București, 1969.
  • Ion S. Gruiescu, Cornelia Grumăzescu, Județul Hunedoara, Editura Academiei RSR, București, 1970.
  • Mutihac V., Ionesi L., Geologia României, Editura Tehnică, București, 1974.
  • Ioan Mârza, Județul Hunedoara, Monografie, Editura Sport Turism, București, 1980.
  • Ploaie Gh., Valea Lotrului, Editura Sport-Turism, București, 1983.
  • Ploaie Gh., Munții Latoriței, Editura Sport-Turism, București, 1987.
  • Popescu N. C., D. Călin, Munții Cozia, Editura Sport-Turism, București, 1987.
  • Doniță N., A. Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Mihăilescu S., Iovu-Adrian Biriș, Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București, 2005.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Frumoasa - Sit de importanță comunitară (coordonate); accesat la 4 septembrie 2014
  2. ^ Protectedplanet.net - Frumoasa Site of Community Importance (Habitats Directive) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 4 septembrie 2014
  3. ^ Monitorul juridic.ro - Localizarea siturilor Natura 2000 în România; accesat la 4 septembrie 2014
  4. ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 4 septembrie 2014
  5. ^ Natura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Frumoasa Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 4 septembrie 2014
  6. ^ Insse.ro - INSSE - Geografie, meteorologie și mediu înconjurător; accesat la 9 septembrie 2014
  7. ^ Eunis2008.eea.europa.eu - Tipuri de habitate naturale de interes comunitar în situl Frumoasa Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 5 septembrie 2014
  8. ^ a b Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 6 septembrie 2014
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Ursus arctos; accesat la 6 septembrie 2014
  10. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Canis lupus; accesat la 6 septembrie 2014
  11. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lynx lynx; accesat la 6 septembrie 2014
  12. ^ Iucnredlist.ord - The IUCN Red List of Threatened Species - Lutra lutra; accesat la 6 septembrie 2014
  13. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor, accesat la 10 septembrie 2014
  14. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Bonasa bonasia; accesat la 10 septembrie 2014
  15. ^ Hotărâre nr. 1284 din 24 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 739 din 31 octombrie 2007, accesat la 10 septembrie 2014
  16. ^ Natura2000.mmediu.ro Frumoasa - arie de protecție specială avifaunistică Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 10 septembrie 2014
  17. ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus cristatus; accesat la 7 septembrie 2014
  18. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 7 septembrie 2014
  19. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bufo bufo; accesat la 6 septembrie 2014
  20. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Hyla arborea; accesat la 6 septembrie 2014
  21. ^ Natura2000.eea.europa.eu - Frumoasa (sit de importanță comunitară) - floră și faună protejată; accesat la 11 septembrie 2014
  22. ^ Catalogueoflife - Meesia longiseta Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 6 septembrie 2014
  23. ^ Caltha palustris este o specie din flora spontană cunoscută în unele zone ale țării sub denumirea populară de calcea calului
  24. ^ Eunis.eea.europa.eu - Flora sitului Frumoasa[nefuncțională]; accesat la 6 septembrie 2014
  25. ^ Roșcova este cunoscută sub mai multe denumiri (regionalisme): pita pădurii, bureți dulci
  26. ^ Ciuperca din specia Lactarius piperatus este cunoscută și sub denumirile populare de bureți usturoi, bureți lăptoși, bureți iuți
  27. ^ Hribul pucios este cunoscut sub mai multe denumiri: hrib negru, pitarca, pitoancă
  28. ^ Specia Russula virescens mai este cunoscută și sub denumirile de oiță, vinețică pestriță sau hulubiță verde
  29. ^ - Specii de ciuperci comestibile din flora spontană a României Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 7 septembrie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Videoreportaje