Fringilla
| Fringilla | |
|---|---|
 | |
| Cinteză (Fringilla coelebs) | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Passeriformes |
| Familie: | Fringillidae |
| Subfamilie: | Fringillinae |
| Gen: | Fringilla Linnaeus, 1758 |
| Specia tip | |
| Fringilla coelebs Linnaeus, 1758 | |
| Specii | |
|
8, vezi text | |
Modifică text  | |
Fringilla este un gen de cinteze din Lumea Veche. Este singurul gen din subfamilia Fringillinae, diferind de subfamilia soră Carduelinae prin faptul că nu își hrănește puii cu semințe, ci mai degrabă cu insecte.
Generalități
[modificare | modificare sursă]Cinteza eurasiatică se găsește în principal în habitatele forestiere, în Europa și Asia de Vest; celelalte specii tratate anterior ca subspecii ale acesteia se găsesc în Africa de Nord și Macaronezia; cințelele albastre sunt endemice insulare; iar cinteza se reproduce în taigaua nordică și tundra sudică a Eurasiei.[1]
Cele opt specii au dimensiuni în mare parte similare, 14–18 centimetri lungime, cinteza nordică fiind cea mai mică, iar cinteza albastră de Tenerife cea mai mare; toate au o formă similară.[2][1] Au un zbor săltând, cu momente alternante de bătăi din aripi și planare pe aripile închise.[3] Nu sunt la fel de specializate ca alte cinteze, mâncând atât insecte, cât și semințe. În timpul reproducerii, își hrănesc puii cu insecte, mai degrabă decât cu semințe, spre deosebire de alte cinteze.[1]
Taxonomie
[modificare | modificare sursă]Genul Fringilla a fost descris în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae.[4] Numele genului Fringilla înseamnă în latină „cinteză”.[5] Linnaeus a inclus 30 de specii în gen, iar dintre acestea, cinteza eurasiatică (Fringilla coelebs) este considerată specie tip.[6]
Specii
[modificare | modificare sursă]La începutul secolului al XX-lea, se considera că genul includea doar trei specii, celelalte specii incluse de Linnaeus fiind transferate la alte genuri. În 2016, s-a propus ca subspecia extrem de rară de cințeză albastră din Gran Canaria, F. teydea polatzeki, să fie tratată ca o specie separată, acceptând astfel o a patra specie, F. polatzeki.F. polatzeki.[7][8]
Un studiu genetic, morfologic și comportamental major din 2021 a împărțit apoi fosta cinteză comună (Fringilla coelebs sensu lato) în cinci specii,[9] astfel încât se consideră că genul conține opt specii:[10]
| Imagine | Denumire științifică | Nume comun | Distribuție |
|---|---|---|---|
.jpg) | Fringilla coelebs | Cinteză eurasiatică | Europa, prin Asia până în vestul Siberiei; migrând spre sud iarna, în nordul Africii și nordul Indiei |
_male_Morocco.jpg) | Fringilla spodiogenys | Cinteză africană | Africa de nord-vest; nemigratori |
.jpg) | Fringilla moreletti | Cinteză albastră de Azore | Azore; nemigratoare |
 | Fringilla maderensis | Cinteză albastră de Madeira | Madeira; nemigratoare |
 | Fringilla canariensis | Cinteză albastră de Insulele Canae | Insulele Canare; nemigratoare |
,_M._A._Peña_2.jpg) | Fringilla polatzeki | Cinteză albastră de Gran Canaria | Gran Canaria în Insulele Canare; nemigratoare |
 | Fringilla teydea | Cinteză albastră de Tenerife | Tenerife în Insulele Canare; nemigratoare |
 | Fringilla montifringilla | Cinteză nordică | Europa de Nord-Est și Asia de Nord, migrând spre vest și sud iarna spre Europa de Vest, Africa de Nord, India de Nord, Pakistanul de Nord, China și Japonia |
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Newton, Ian (). Finches. New Naturalist 55. New York: Taplinger. pp. 19–30. ISBN 0-8008-2720-1.
- ↑ Shirihai, Hadoram; Svensson, Lars (). Handbook of Western Palearctic birds. volume 2: Passerines: flycatchers to buntings. London Oxford New York New Delhi Sydney: Helm. pp. 353–363. ISBN 978-1-4729-3737-7.
- ↑ Clement, Peter; Harris, Alan; Davis, John (). Finches and Sparrows. Princeton, New Jersey: Princeton University Press. ISBN 0-691-03424-9.
- ↑ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 179.
- ↑ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London, United Kingdom: Christopher Helm. p. 164. ISBN 978-1-4081-2501-4.
- ↑ Paynter, Raymond A. Jr, ed. (). Check-List of Birds of the World. 14. Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 203.
- ↑ Sangster, G.; Rodríguez-Godoy, F.; Roselaar, C.S.; Robb, M.S.; Luksenburg, J.A. (). „Integrative taxonomy reveals Europe's rarest songbird species, the Gran Canaria blue chaffinch Fringilla polatzeki”. Journal of Avian Biology. 47 (2): 159–166. doi:10.1111/jav.00825.
- ↑ „The Rarest Songbird in Europe”. Wildlife Articles. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Recuerda, María; Illera, Juan Carlos; Blanco, Guillermo; Zardoya, Rafael; Milá, Borja (). „Sequential colonization of oceanic archipelagos led to a species-level radiation in the common chaffinch complex (Aves: Fringilla coelebs)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 164. Bibcode:2021MolPE.16407291R. doi:10.1016/j.ympev.2021.107291
. hdl:10261/250227 . PMID 34384903. - ↑ „Finches, euphonias, longspurs, Thrush-tanager”. IOC World Bird List – Version 14.2. . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Fringilla la Wikimedia Commons- Internet Bird Collection: Finches, Crossbills, and Allies
