Clorofluorocarbură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Freon)
Jump to navigation Jump to search
Structura CFC indică substituția atomilor de hidrogen cu atomi de clor și fluor; în imagine, moleculele de freon-11 (sus) și freon-12 (jos).

Clorofluorocarburile (CFC) sunt compuși halogenați derivați din hidrocarburi în care atomii de hidrogen au fost înlocuiți cu atomi de clor și fluor. Sunt un tip de fluorocarburi. O denumire tehnică mai des întâlnită a CFC este aceea de freon, un exemplu concret fiind freonul-12 (diclorodifluorometanul, CCl2F2). Există și derivați ai CFC care conțin brom, precum halotanul (C2HBrClF3).

Deoarece CFC contribuie la distrugerea stratului de ozon din atmosfera superioară, fabricarea acestor compuși a fost reglementată de Protocolul de la Montreal, așadar mai nou sunt înlocuite cu alți produși, precum hidrofluorocarburile (HFC). [1][2][3]

Structură[modificare | modificare sursă]

Analog alcanilor simpli, atomii de carbon din moleculele de CFC au o geometrie tetraedrică. Deoarece atomii de clor și de fluor au mărimi și sarcini efective diferite față de hidrogen și față de ei, clorofluorocarburile derivate de la metan au o simetrie aproape perfect tetraedrică.[4]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Majoritatea clorofluorocarburilor nu sunt reactive din punct de vedere chimic și sunt stabile la temperaturi înalte. Totuși, fiind atât de nereactive și inerte, se pot propaga în stratosferă unde, din cauza unor reacții fotochimice, produc descompunerea și distrugerea stratului de ozon:[5]

CCl3F → CCl2F. + Cl.

Atomul de clor, notat Cl., reacționează foarte diferit față de molecula diatomică de diclor (Cl2). Radicalul Cl. are o durată de viață lungă în atmosfera superioară, unde catalizează transformarea ozonului în oxigen diatomic O2 printr-o serie de reacții înlănțuite:

Cl· + O
3
→ ClO + O
2
ClO + O
3
→ Cl· + 2 O
2

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Clorofluorocarburile sunt folosite ca și propulsori în aerosoli, ca agenți frigorifici (refrigerenți) și solvenți.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Climate Change." The White House. 6 August 2014.
  2. ^ Mironov, O. G. (). „Hydrocarbon pollution of the sea and its influence on marine organisms”. Helgoländer Wissenschaftliche Meeresuntersuchungen. 17: 335–339. Bibcode:1968HWM....17..335M. doi:10.1007/BF01611234. 
  3. ^ Ozone layer treaty could tackle super polluting HFCs. rtcc.org. 15 July 2014
  4. ^ Siegemund, Günter et al. (2002) "Fluorine Compounds, Organic" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a11_349
  5. ^ „Depletion of the Ozone Layer - Chemistry (Chimia distrugerii stratului de ozon)”, chem.libretexts.org, accesat în  

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de chlorofluorocarbon