Francisc Panet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Francisc Panet
Francisc Panet.jpg
Luptătorul antifascist Francisc Panet
Date personale
Născut1907
Târgu Mureș, Austro-Ungaria
Decedat7 noiembrie 1941, (34 de ani)
închisoarea Jilava, România
Căsătorit cuLili Gottlieb
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer chimist, politician comunist
Activitate
Cauza decesuluiexecuție de către un pluton de execuție  Modificați la Wikidata
EducațieDeutsche Technische Hochschule din Brno
Cunoscut pentruapartenența sa la Grupul Panet
Partid politicPartidul Comunist Român, Partidul Comunist Cehoslovac

Francisc Panet sau Paneth (n. 1907, Târgu Mureș — d. 7 noiembrie 1941, Jilava) a fost un inginer chimist și activist comunist român, executat pentru sabotaj de către autoritățile române în cel de-al Doilea Război Mondial. El a fost membru activ în Partidul Comunist Român și în Partidul Comunist Cehoslovac.

Formare profesională[modificare | modificare sursă]

Panet s-a născut într-o familie înstărită din Târgu Mureș (pe atunci în Austro-Ungaria). În articolul „5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost condamnați la moarte și executați”, publicat în ziarul "Viața", anul I, nr. 223, 11 noiembrie 1941, p. 6, se afirma că el era de origine evreiască.[1] A aderat la organizația locală a Partidului Comunist în anii '20. În anii '30 s-a căsătorit cu Lili Gottlieb (n. 1911), absolventă a Facultății de litere și filozofie din București.

La începutul anilor '30 ai secolului al XX-lea, a studiat la Deutsche Technische Hochschule din Brno (pe atunci în Cehoslovacia), unde a întâlnit alți doi activiști comuniști români, Valter Roman și Gabriel Mureșan. După cele spuse de cei doi, Panet a purtat o corespondență în acei ani cu Albert Einstein, vizitându-l chiar la Berlin în 1932.

Panet a fost un inginer chimist, cu preocupări teoretice. În articolul "Albert Einstein - Francisc Panet", publicat de Valter Roman în volumul "Evocări" (Ed. Eminescu, București, 1980), se arată că „Francisc Panet a avut o înclinare deosebită pentru cercetarea științifică, pentru știința fundamentală. Își petrecea multe ore, peste programul obligatoriu, în laboratoarele bine dotate ale Politehnicii din Brno, precum și multe nopți, cu studierea unor probleme teoretice. Îl preocupau în mod cu totul deosebit problemele privind efectul fotoelectric, problema particulelor elementare, pornind de la fotonul lui Einstein, legătura dintre fizică și chimie ș.a." [2]

Grupul Panet[modificare | modificare sursă]

În iunie 1941, a avut loc atacarea Uniunii Sovietice de către forțele armate ale Axei. Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea României la războiul antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic.

În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea unui grup de acțiune care să se ocupe cu plasarea acestora la diferite obiective care lucrau pentru front. Un prim grup a fost organizat la București, fiind compus din 5 persoane: ing. Francisc Paneth, Lili Gottlieb Paneth, dr. Adalbert Kornhauser, Ada Marinescu și Elisabeta Naghi (Erzsébet Nagy).

Panet a primit din partea PCR sarcina de a improviza un laborator pentru prepararea de explozibil care să fie folosit în acțiunile de sabotaj desfășurate împotriva trupelor germane staționate în România. El a organizat un laborator în baia casei sale din Splaiul Independenței nr.8. Colaboratorii săi i-au procurat materiile prime (clorat de potasiu, dextrină, acid sulfuric, nitril de amil, nitroglicerină etc.), precum și aparatura (aparate de distilare, refrigerent, biuretă, tuburi de sticlă ș.a.). În acest laborator au fost preparate încărcături explozive care au fost folosite la efectuarea de acte de sabotaj.

Deși locul unde se afla laboratorul era ținut secret, nefiind cunoscut nici de unii membri ai grupului, iar predarea pachetelor cu explozibil se făcea pe străzi, organele Poliției și Siguranței Statului au început să urmărească o serie de persoane bănuite de complicitate, printre care s-au aflat și membrii grupului. Prin urmărirea acestora s-a ajuns la Francisc Panet. La 31 octombrie, a avut loc o descindere în casa acestuia, în urma căreia s-a descoperit laboratorul clandestin, în care s-au găsit 140 de încărcături explozive. Soții Panet au fost arestați de Siguranța Statului (serviciul de informații al României) și întreaga cantitate de explozibil a fost confiscată. Ulterior, au fost arestați și ceilalți membri ai grupului. Membrii grupului și-au recunoscut faptele, ei fiind deferiți Curții marțiale a Capitalei.

La 5 noiembrie 1941, cei cinci membri ai grupului Panet au fost aduși la închisoarea Jilava, unde au fost condamnați în aceeași zi, după o judecată sumară de două ore efectuată de Secția a III-a a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, la moarte pentru activarea în Partidul Comunist (pe atunci organizație clandestină) și pentru "acțiuni subversive la adresa securității statului". Avocații apărării, Petre Pandrea și Ion C. Raiciu, au făcut cerere de grațiere, dar aceasta a fost respinsă. Președintele completului de judecată a fost colonelul Alexandru Petrescu.[3]

La 7 noiembrie, ei au fost executați de un pluton de execuție într-o pădure de lângă Jilava. După cele spuse de un sergent care a participat la execuție, citat de militantul comunist Vasile Vaida (coleg de detenție), cei cinci condamnați au fost legați de copaci, iar Francisc Panet a început să cânte "Internaționala" înainte de a fi executat.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Articolul „5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost condamnați la moarte și executați”, publicat în ziarul "Viața", anul I, nr. 223, 11 noiembrie 1941, p. 6
  2. ^ Valter Roman - "Albert Einstein — Francisc Panet", în "Evocări" (Ed. Eminescu, București, 1980), p. 13-26
  3. ^ Lavinia Betea - "Răsplata complicității" (articol publicat în "Jurnalul Național" din 12 septembrie 2005)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • * - „5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost condamnați la moarte și executați”, în ziarul "Viața", anul I, nr. 223, 11 noiembrie 1941, p. 6
  • Valter Roman - "Albert Einstein - Francisc Panet", în "Evocări" (Ed. Eminescu, București, 1980), p. 13-26
  • Dr. S. Cutișteanu - "Noiembrie 1941. Jertfa celor cinci comuniști", în "Magazin Istoric", an XV, nr. 11 (176), noiembrie 1981, p. 14-15
  • Nicolae Balint - "Întâlnire cu Einstein", în Ziarul de Mureș din 19 septembrie 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]