Forțele navale prezente în Bătălia de la Trafalgar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În acest articol este redat dispozitivul de luptă al flotei britanice comandată de vice-amiralul Horatio Nelson și al flotei franco-spaniole comandată de vice-amiralul Pierre-Charles Villeneuve, care au participat la batălia navală din 21 octombrie 1805 din largul Capului Trafalgar.

Flota britanică[modificare | modificare sursă]

Numeroase efective navale britanice au fost concentrate în zona Cadizului începând cu luna iunie 1805. Vice-amiralul Collingwood a sosit în fața portului spaniol la 8 iunie, la escadra sa unindu-se mai multe nave între timp, astfel că la 22 august avea navele Dreadnought 98, Tonnant 80, Achille 74, Bellerophon 74, Colossus 74, Mars 74, Minotaur 74 și Queen 98.

Vice-amiralul Calder i s-a alăturat lui Collingwood la 30 august cu navele sale, parte dintre ele participante la Bătălia de la Capul Finistere: Prince of Wales 98, Britannia 100, Neptune 98, Prince 98, Temeraire 98, Canopus 80, Donegal 80, Tigre 80, Spencer 74, Zealous 74, Conqueror 74, Defence 74, Orion 74, Revenge 74, Spartiate 74, Swiftsure 74, Polyphemus 64. La 14 octombrie Calder a plecat înapoi spre Anglia cu nava sa amiral, Prince of Wales 98, pentru a se justifica în fața Curții Marțiale de conduita în Bătălia de la Capul Finisterre, luând cu el ca martori mai mulți comandanți de nave.

La 29 septembrie vice-amiralul Nelson a sosit la bordul navei sale Victory 100 pentru a prelua comanda escadrei, fiind însoțit de navele Ajax 74 și Thunderer 74 venite din Anglia.

La 2 octombrie Nelson l-a trimis pentru aprovizionare la Gibraltar pe contra-amiralul Thomas Louis cu cinci nave de linie: Queen 98, Canopus 80, Tigre 80, Spencer 74, Zealous 74 și fregata Endymion 40. Aceste nave au fost deviate în Marea Mediterană pentru a oferi escortă unui convoi comercial spre Malta la 17 octombrie iar în timpul Bătăliei de la Trafalgar se aflau înapoi la Gibraltar, alăturându-se flotei lui Nelson abia după înfrângerea franco-spaniolilor. Nava de linie Superb 74 fusese trimisă înapoi în Anglia pentru reparații urgente după mai bine de patru ani de serviciu continuu pe mare, dar nu s-a întors la timp pentru a lua parte la bătălie.

Între 3 și 10 octombrie au mai sosit din Anglia navele Belleisle 74 și Defiance 74. Nava Leviathan 74 s-a alăturat flotei lui Nelson la 8 octombrie, sosind de la Gibraltar. Nava Royal Sovereign 100 a venit și ea singură din Anglia, Collingwood mutându-și pe ea steagul de amiral de pe Dreadnought 98 precedent. La 13 sau 14 octombrie au sosit în final din Anglia și navele Africa 64 și Agamemnon 64 [1], ridicând flota lui Nelson la efectivul de 27 nave de linie, 4 fregate, 1 goeletă și 1 cuter.

Nava de linie Africa ar fi trebuit să ocupe locul al patrulea în coada liniei de sub vânt, dar datorită vremii proaste și a pierderii unei semnalizări în timpul nopții, se afla detașată la nord de restul flotei britanice. Celelalte nave de linie britanice erau organizate în două escadre, prima dintre ele formând o linie în vânt pe flancul nordic iar cea de-a doua o linie sub vânt pe flancul sudic. Linia inamică naviga de la Nord spre Sud avânt avantajul vântului, sperând să coboare în atac asupra lui Nelson. Ordinea de bătaie a navelor britanice din tabel este cea din acel moment. Înainte de apropierea de inamic, britanicii formau câte o singură linie, cu observația că navele Britannia, Dreadnought și Prince au rămas inițial în urmă, dar după ce s-au apropiat îndeajuns pentru a deschide focul, navele au manevrat pentru a obține cele mai bune poziții de foc. Flota britanică era alcătuită din 33 nave de război, dintre care 27 erau nave de linie.[2] În timpul bătăliei fregatele care țineau Cadiz sub observație au acționat în spatele liniei, sprijinind flota, transmițând mesaje și remorcând nave, dar nu au luat parte activă la bătălie. Atunci când Collingwood a preluat comanda după moartea lui Nelson, el și-a transferat steagul pe fregata Euralyus, deoarece nava sa amiral orginială, Royal Sovereign, era serios avariată.

Cele 27 nave de linie britanice aveau în medie 15,3 ani vechime, printre ele aflându-se trei nave capturate de la francezi (Spartiate 74, Belleisle 74 și Tonnant 80).

Navele de război britanice erau clasificate în mai multe categorii după puterea de foc: cele de primul rang erau armate cu 100 de tunuri pe trei punți, cele de al doilea rang cu 90-98 tunuri pe trei punți, cele de rangul trei cu 64-80 tunuri pe două punți, rangul patru cu 50-60 tunuri pe două punți, rangul cinci cu 30-44 tunuri pe o punte iar cele de rangul șase aveau 20-28 tunuri pe o punte. În luptă ocupau loc în linia de bătaie doar navele din primele trei categorii, din această cauză fiind numite nave de linie, în timp ce navele din categoriile inferioare erau alcătuite în general din fregate. Navele de linie erau reprezentate de mai multe tipuri generice numită după armamentul nominal (100, 98, 74, 64), dar în realitate armamentul real era superior celui standard datorită adăugării de caronade pe punțile superioare pentru a secera oamenii de pe punțile inamice.


Flota britanică Royal Navy Ensign
Navă Tip Tunuri

nominal

Tunuri

efectiv

Origine Comandant [3] Echipaj Pierderi
Morți Răniți Total %
Atacă vârful liniei franco-spaniole
Africa 2 punți 64 68 1781 Deptford Regatul Unit Căpitan Henry Digby 498 8 44 52 10%
Prima linie (Escadra din vânt)
Victory 3 punți 100 105 1765 Chatham Regatul Unit Vice-amiral Horatio Nelson
Căpitan Thomas Hardy
821 57 102 159 19%
Téméraire 3 punți 98 102 1798 Chatham Regatul Unit Căpitan Eliab Harvey 718 47 76 123 17%
Neptune 3 punți 98 104 1797 Deptford Regatul Unit Căpitan Thomas Fremantle 741 10 34 44 6%
Leviathan 2 punți 74 82 1789 Chatham Regatul Unit Căpitan Henry William Bayntun 623 4 22 26 4%
Conqueror 2 punți 74 82 1800 Harwich Regatul Unit Căpitan Israel Pellew 573 3 9 12 2%
Britannia 3 punți 100 108 1762 PortsmouthRegatul Unit Contra-amiral William Carnegie, Earl of Northesk
Căpitan Charles Bullen
788 10 42 52 6%
Agamemnon 2 punți 64 68 1781 Bucklers Regatul Unit Căpitan Sir Edward Berry 498 2 8 10 2%
Ajax 2 punți 74 82 1798 RotherhitheRegatul Unit Locotenent John Pilford (pe post de căpitan) [4] 702 2 10 12 2%
Orion 2 punți 74 82 1787 Deptford Regatul Unit Căpitan Edward Codrington 541 1 23 24 4%
Minotaur 2 punți 74 82 1793 Woolwich Regatul Unit Căpitan Charles John Moore Mansfield 625 3 22 25 4%
Spartiate 2 punți 74 82 1793 Toulon Franța Căpitan Sir Francis Laforey 620 3 22 25 4%
A doua linie (Escadra de sub vânt)
Royal Sovereign 3 punți 100 112 1787 Plymouth Regatul Unit Vice-amiral Cuthbert Collingwood
Căpitan Edward Rotheram
826 47 94 141 17%
Belleisle 2 punți 74 90 1793 Rochefort Franța Căpitan William Hargood 728 33 94 127 17%
Mars 2 punți 74 82 1794 Deptford Regatul Unit Căpitan George Duff
Locotenet William Hennah
615 27 71 98 16%
Tonnant 2 punți 80 90 1791 Toulon Franța Căpitan Charles Tyler 688 26 50 76 11%
Bellerophon 2 punți 74 82 1786 Frindsbury Regatul Unit Căpitan John Cooke
Locotenent William Pryce Cumby
522 28 127 155 30%
Colossus 2 punți 74 82 1803 Deptford Regatul Unit Căpitan James Nicoll Morris 571 40 160 200 35%
Achille 2 punți 74 84 1798 Gravesend Regatul Unit Căpitan Richard King 619 13 59 72 12%
Revenge 2 punți 74 82 1805 Chatham Regatul Unit Căpitan Robert Moorsom 598 28 51 79 13%
Polyphemus 2 punți 64 68 1782 Sheerness Regatul Unit Căpitan Robert Redmill 484 2 4 6 1%
Swiftsure 2 punți 74 82 1804 Bucklers Regatul Unit Căpitan William Gordon Rutherfurd 570 9 8 17 3%
Dreadnought 3 punți 98 104 1801 PortsmouthRegatul Unit Căpitan John Conn 725 7 26 33 5%
Defiance 2 punți 74 82 1783 RotherhitheRegatul Unit Căpitan Philip Charles Durham 577 17 53 70 12%
Thunderer 2 punți 74 82 1783 RotherhitheRegatul Unit Locotenent John Stockham (pe post de căpitan) [5] 611 4 12 16 3%
Defence 2 punți 74 82 1763 Plymouth Regatul Unit Căpitan George Hope 599 7 29 36 6%
Prince 3 punți 98 104 1788 Woolwich Regatul Unit Căpitan Richard Grindall 735 0 0 0 0%
Nave auxiliare în spatele liniei
Euryalus fregată 36 Royal Navy Ensign 1803 Bucklers Regatul Unit Căpitan Henry Blackwood 262 0 0 0 0%
Naiad Fregată 38 Royal Navy Ensign 1797 Limehouse Regatul Unit Căpitan Thomas Dundas 333 0 0 0 0%
Phoebe Fregată 36 Royal Navy Ensign 1795 Deptford Regatul Unit Căpitan Thomas Bladen Capel 256 0 0 0 0%
Sirius Fregată 36 Royal Navy Ensign 1797 Deptford Regatul Unit Căpitan William Prowse 273 0 0 0 0%
Pickle Goeletă 8 Royal Navy Ensign 1799 Bermuda Regatul Unit Locotenent John Richards La Penotière 42 0 0 0 0%
Entreprenante Cuter 10 Royal Navy Ensign 1797 Socoa Franța Locotenent Robert Benjamin Young 41 0 0 0 0%

Flota franco-spaniolă[modificare | modificare sursă]

Datorită lipsei acute de personal, spaniolii au trebuit să lase în port navele de linie Glorioso 74, San Fulgencio 74 , Terrible 74 și Castilla 64, precum și fregata Magdalena 40, echipajele incomplete ale acestora trecând pe celelalte nave, îndeosebi pe Santa Ana 112 și Rayo 100.

În dimineața bătăliei flota franco-spaniolă naviga în linie de bătaie de la Nord spre Sud, organizată în patru escadre astfel:

  • A doua escadră se afla în avangardă sub comanda lui Alava și era alcătuită din 7 nave de linie, Pluton, Monarca, Fougueux, Santa Ana (nava-amiral a lui Alava), Indomptable, San Justo, Intrépide și fregata Rhin.
  • Prima escadră se afla în centru sub comanda lui Villeneuve și conținea 7 nave de linie, Redoutable, San Leandro, Neptune, Bucentaure (nava-amiral a lui Villeneuve), Santísima Trinidad, Héros, San Agustín, fregata Hortense și brigantina Furet.
  • A treia escadră se află în ariergardă sub comanda lui Dumanoir și era alcătuită din 7 nave de linie, Mont Blanc, San Francisco de Asis, Duguay-Trouin, Formidable (nava-amiral a lui Dumanoir), Rayo, Scipion, Neptuno și fregata Cornélie.
  • Escadra de observație se afla sub comanda lui Gravina și conținea 12 nave de linie, subîmpărțite în două divizii de câte 6 nave de linie:
    • prima divizie sub Gravina însuși, San Juan Nepomuceno, Berwick, Principe de Asturias (nava-amiral a lui Gravina), Achille, San Ildefonso, Argonaute, fregata Thémis și brigantina Argus.
    • cea de-a doua divizie sub Magon, Swiftsure, Argonauta, Algesiras (nava-amiral a lui Magon), Montañés, Aigle, Bahama și fregata Hermione.

După ce a virat spre Nord, ordinea de luptă a fost inversată, astfel că avangarda inițială se afla în ariergardă: a treia escadră sub Dumanoir deschidea linia, urmată de prima escadră sub Villeneuve în centru, apoi de a doua escadră sub Alava în ariergardă, cu escadra de observație a lui Gravina în continuarea ariergărzii. Datorită inversării ordinii de înaintare, dar și a lipsei de experiență a echipajelor, linia formată a fost neregulată, cu unele nave urcând mai mult în vânt mai aproape de Flota Britanică în timp ce altele au căzut mult sub vânt, rămânând în spatele liniei principale de bătălie și creând spații largi prin care navele britanice au putut pătrunde, printre acestea din urmă numărându-se Duguay Trouin, San Francisco de Asis, San Agustín, Neptune, San Leandro, Indomptable, Montañés, Argonauta și Achille. În timpul bătăliei întreaga formație liniară s-a spart în mici grupuri și nave individuale. Flota combinată consta în 40 nave de război, dintre care 33 nave de linie (18 franceze și 15 spaniole).[6]

Cele 18 nave de linie franceze aveau o vechime medie de 9,2 ani, acestea incluzând o navă de construcție spaniolă (Intrépido, transferat Franței în 1801 și rebotezat Intrépide) și două nave capturate de la britanici (Swiftsure 74 și Berwick 74).

Ca și în cazul marinei britanice, navele de război franceze erau împărțite după puterea de foc, deși rangurile numerotate nu mai erau uzuale în timpul Revoluției Franceze și al Primului Imperiu: navele de prim rang erau considerate toate acelea care aveau trei punți de tunuri, dar erau în general cunoscute după armanent (nave de 100, de 110 sau de 118 tunuri); vechiul rang al doilea corespundea navelor de 80 de tunuri dispuse pe două punți; rangul al treilea era reprezentat de navele cu 74 de tunuri și de cele cu 64 de tunuri; urmau fregatele care purtau numele calibrului tunurilor principale cu care erau înarmate (fregate de 12, de 18 și de 24 de livre). În bătălia de la Trafalgar nici o navă franceză de prim rang nu a fost prezentă, luând parte 4 nave de 80 de tunuri și 14 de 74, în spatele liniei asistând cinci fregate de 18. Urmând tendințele epocii, și navele franceze erau armate în plus cu mai multe obuziere similare caronadelor britanice, armamentul real depășindu-l pe cel nominal.

Cele 15 nave de linie spaniole aveau o medie de 24,2 ani vechime.

Marina spaniolă practica de asemenea clasificarea navelor de război în mai multe categorii, din primul rang făcând parte navele cu peste 100 de tunuri pe trei sau patru punți, din al doilea rang navele cu 80-100 de tunuri pe două sau trei punți, din al treilea rang navele cu 74 și cu 64 de tunuri pe două punți, din al patrulea rang cele cu 54 și 60 tunuri pe două punți, din al cincilea rang fregatele cu 34, 40 și cu 42 de tunuri pe o punte principală. La Trafalgar spaniolii au dispus de trei nave de primul rang – două de tipul de 112 tunuri (Santa Ana și Principe de Asturias) iar a treia de tipul de 136 tunuri (de fapt o modificare a tipului de 112 prin adăugarea unei a patra punți de tunuri pe Santisima Trinidad); trei nave de rangul al doilea – două de tipul 80 de tunuri pe două punți (Neptuno și Argonauta) și una de tipul de 100 tunuri (de fapt o modificare a tipului de 80 prin adăugarea unei a treia punți de tunuri pe Rayo); nouă nave de rangul al treilea – opt de tipul de 74 de tunuri și una de tipul de 64 de tunuri (San Leandro). Și navele de linie spaniole aveau montate mai multe tunuri decât armamentul nominal, în principal datorită caronadelor și obuzierelor suplimentare.

      Nave franceze
      Nave spaniole

Flota combinată franco-spaniolă
Navă Tip Tunuri

nominal

Tunuri

efectiv

Origine Comandant Echipaj Pierderi Soartă Morți în naufragiu
Morți Răniți Total %
A treia escadră (Dumanoir)
Neptuno 2 punți 80 101 1795 Ferrol

Spania

Brigadier Cayetano Valdés y Flores 797 37 47 84 11% Capturată 21 Oct
Recapturată 23 Oct
Scufundată 23 Oct
Puțini
Scipion 2 punți 74 78 1801 Lorient

Franța

Căpitan Charles Berrenger 817[7] 17 22 39 5% Scapă
Capturată 4 Nov
Rayo 3 punți 94 100 1748 HabanaSpania Comodor Don Enrique MacDonnell 830 4 14 18 2% Scapă
Capturată 23 Oct
(de HMS Donegal)
Scufundată 26 Oct
Mulți
Formidable 2 punți 80 86 1795 Toulon

Franța

Contra-amiral Pierre Dumanoir Le Pelley
Căpitan Jean-Marie Letellier
921 22 45 67 8% Scapă
Capturată 4 Nov
Duguay Trouin 2 punți 74 78 1800 RochefortFranța Căpitan Claude Touffet 750 20 24 44 6% Scapă
Capturată 4 Nov
Mont Blanc 2 punți 74 78 1791 RochefortFranța Căpitan Guillaume-Jean-Noël de Lavillegris 865 20 20 40 5% Scapă
Capturată 4 Nov
San Francisco de Asis 2 punți 74 86 1767 GuarnizoSpania Căpitan Don Luis de Florès 684 5 12 17 3% Scapă, naufragiază 23 Oct nici unul
Prima escadră (Villeneuve)
San Agustín 2 punți 74 84 1766 GuarnizoSpania Căpitan Don Felipe Jado Cagigal 730 181 201 382 54% Capturată 21 Oct
Abandonată și incendiată 28 Oct
Héros 2 punți 74 78 1801 RochefortFranța Comandor Jean-Baptiste-Joseph-René Poulain 750 12 24 36 5% Scapă
Nuestra Señora de la Santísima Trinidad 4 punți 136 144 1769 HabanaSpania Contra-amiral Báltasar Hidalgo de Cisneros
Căpitan Francisco Javier de Uriarte y Borja
1159 216 116 332 32% Capturată 21 Oct
Scufundată 23 Oct
Puțini
Bucentaure 2 punți 80 86 1804 Toulon

Franța

Vice-amiral Pierre-Charles de Villeneuve
Căpitan Jean-Jacques Magendie
943 197 85 282 32% Capturată 21 Oct
Recapturată 23 Oct
Naufragiată 23 Oct
400 pe Indomptable
Neptune 2 punți 80 86 1803 Toulon

Franța

Comandor Esprit-Tranquille Maistral 1008 15 39 54 6% Scapă
Redoutable 2 punți 74 78 1791 Brest

Franța

Căpitan Jean Jacques Etienne Lucas 750 300 222 522 81% Capturată 21 Oct
Scufundată 23 Oct
c172
San Leandro 2 punți 64 75 1787 Ferrol

Spania

Căpitan Don José Quevedo 607 8 22 30 5% Scapă
A doua escadră (Alava)
San Justo 2 punți 74 87 1779 CartagenaSpania Căpitan Don Francisco Javier Garstón 747 0 7 7 1% Scapă
Santa Ana 3 punți 112 126 1784 Ferrol

Spania

Vice-amiral Ignacio María de Álava y Navarrete
Căpitan Don José de Gardoqui
1102 95 137 232 20% Capturată 21 Oct
Recapturată 23 Oct
Indomptable 2 punți 80 86 1790 Brest

Franța

Căpitan Jean Joseph Hubert 1050 20 30 50 6% Scapă
Naufragiată 24 Oct
657
Fougueux 2 punți 74 78 1785 Lorient

Franța

Căpitan Louis Alexis Baudoin 750 60 75 135 18% Capturată 21 Oct
Naufragiată 22 Oct
502 (84% pierderi)
Intrépide 2 punți 74 78 1790

Ferrol

Spania

Căpitan Louis-Antoine-Cyprien Infernet 800 80 162 242 32% Capturată 21 Oct
Evacuată, sare în aer 24 Oct
Monarca 2 punți 74 86 1794 Ferrol

Spania

Căpitan Don Teodoro de Argumosa 672 101 154 255 38% Capturată 21 Oct
Incendiată 26 Oct
Pluton 2 punți 74 78 1805 Toulon

Franța

Comodor Julien Cosmao-Kerjulien 773 60 132 192 25% Scapă
Escadra de observație (Gravina)
Prima divizie (Magon)
Bahama 2 punți 74 84 1788 Habana

Spania

Brigadier Dionisio Alcalá Galiano 689 75 66 141 20% Capturată 21 Oct
Aigle 2 punți 74 78 1800 Rochefort

Franța

Căpitan Pierre-Paulin Gourrège 800 70 100 170 23% Capturată 21 Oct
Naufragiată 23 Oct
330
Montañés 2 punți 74 76 1794 Ferrol

Spania

Căpitan Francisco Alcedo y Bustamante 749 20 29 49 7% Scapă
Algésiras 2 punți 74 78 1804 Lorient

Franța

Contra-amiral Charles-René Magon de Médine
Căpitan Laurent Tourneur
800 77 142 219 29% Capturată 21 Oct
Recapturată 23 Oct
A doua divizie (Gravina)
Argonauta 2 punți 80 102 1796

Ferrol

Spania

Căpitan Don Antonio Pareja(R) 798 100 203 303 38% Capturată, sabordată 21 Oct
Swiftsure 2 punți 74 78 1784 Deptford

Regatul Unit

Căpitan Charles-Eusèbe Lhospitalier de la Villemadrin 797 68 123 191 25% Capturată 21 Oct
Argonaute 2 punți 74 78 1798 Lorient

Franța

Căpitan Jacques Épron-Desjardins 750 55 132 187 25% Scapă
San Ildefonso 2 punți 74 80 1785 Cartagena

Spania

Căpitan Don Jose Ramón de Vargas y Varáez 718 34 148 182 25% Capturată 21 Oct
Achille 2 punți 74 78 1803

RochefortFranța

Căpitan Louis-Gabriel Deniéport 755 480 ? 480 64% Capitulează, sare în aer 21 Oct
Principe de Asturias 3 punți 112 122 1794 Habana

Spania

Amiral Don Federico Carlos Gravina
Contra-amiral Don Antonio de Escaño
Brigadier Rafael de Hore
1141 54 109 163 15% Scapă
Berwick 2 punți 74 78 1775 Portsmouth

Regatul Unit

Căpitan Jean-Gilles Filhol de Camas 814 75 125 200 26% Capturată 21 Oct
Scufundată 22 Oct
622
San Juan Nepomuceno 2 punți 74 86 1766 Guarnizo

Spania

Brigadier Don Cosmé Damián Churruca y Elorza 702 103 151 254 37% Capturată 21 Oct
Nave auxiliare în spatele liniei
Cornélie Fregată de 18 40 46 1796 BrestFranța Căpitan André-Jules-François de Martinenq 300 0 0 0 0% Scapă
Hermione Fregată de 18 40 46 1804 Lorient Franța Căpitan Jean-Michel Mahé 300 0 0 0 0% Scapă
Hortense Fregată de 18 40 46 1803 Toulon Franța Căpitan Louis-Charles-Auguste Delamarre de Lamellerie 326 0 0 0 0% Scapă
Rhin Fregată de 18 40 46 1802 Toulon Franța Căpitan Michel Chesneau 318 0 0 0 0% Scapă
Thémis Fregată de 18 40 46 1801 RochefortFranța Căpitan Nicolas-Joseph-Pierre Jugan 282 0 0 0 0% Scapă
Furet Brigantină 18 18 1801 Toulon Franța Locotenent Pierre-Antoine-Toussaint Dumay 130 0 0 0 0% Scapă
Argus Brigantină 16 16 1800 Le Havre Franța Locotenent Yves-Francois Taillard 110 0 0 0 0% Scapă

Comparația forțelor combatante[modificare | modificare sursă]

În general navele de linie franceze aveau cel mai bun model și erau construite cel mai bine, în timp ce navele britanice erau considerate inferioare celor spaniole și celor franceze, având de asemenea tunuri de calibre inferioare. În privința echipajelor, navele britanice aveau îmbarcați în jur de 2.500 soldați de marină dintr-un total de aproximativ 17.000 membri de echipaj, navele franceze aveau 4.000 soldați din 14.000 total oameni la bord, în timp ce navele spaniole aveau 5.000 de soldați de marină și de uscat din 11.000 echipaje în total. Se poate observa că navele spaniole aveau cel mai mare procent de soldați la bord, folosiți pentru a acoperi lipsa marinarilor profesioniști, dar și denotând strategia concentrată pe abordaj direct al navelor inamice.

Datorită mulților ani în care navele de linie spaniole și cele franceze fuseseră blocate neîntrerupt în porturi de către Marina Britanică, echipajele duceau mare lipsă de marinari calificați, care nu aveau experiența navigării în larg. În cazul Spaniei, falimentul practic al vistieriei regale lăsase echipajele și soldații neplătiți de luni de zile, afectând moralul și capacitatea combativă a acestora.

Pe de altă parte, Revoluția Franceză efectuase epurări serioase în rândul ofițerilor de marină (în mare majoritate de origine nobilă), lăsând la comanda navelor și a flotelor căpitani și amirali în general de origini umile și fără lunga experiență a campaniilor navale din războaiele precedente, cu slabe abilități tactice compensate de legătura strânsă cu echipajul pe care îl puteau mobiliza și motiva cu succes. Prin urmare, francezii au luptat cu entuziasm patriotic animați de fervoarea revoluționară, în ciuda lipsei de instruire marină și a resurselor materiale de luptă.

Începând cu deceniul 1790-1800 flotele puterilor beligerante au tins spre creșterea armamentului navelor de linie și al fregatelor prin adăugarea de caronade (la englezi) și de obuziere (la spanioli și francezi) pe puntea de comandă și pe teugă, eficiente arme antipersonal pe distanțe scurte. Exagerarea numărului de caronade și obuziere suplimentare a ajuns să afecteze stabilitatea navelor, evidentă mai ales pe vreme cu valuri mari, așa cum a fost după Bătălia de la Trafalgar. Inițial, aceste caronade și obuziere au fost montate în mod suplimentar armamentului standard al fiecărei nave de război.

În Marea Britanie s-au și dat ordonanțe în acest sens care prevedeau montarea de 8 până la 10 caronade (de obicei 2 de calibrul 32 livre și 6 de 24 sau 18 livre, deși puteau fi întâlnite și de calibrul 42 și chiar 68 livre) pe teugă și puntea de comandă a fiecărei nave de linie, însă în practică numărul limitat de caronade nu a fost îndeajuns pentru împlinirea acestei reguli, unele nave de linie la Trafalgar probabil neavând nici o caronadă la bord (cum probabil a fost cazul navei Defence). De asemenea, preferințele căpitanilor și itinerariul navelor puteau influența foarte mult numărul de caronade îmbarcate. În unele cazuri caronadele nu au fost doar adăugate suplimentar la armamentul principal, ba ele chiar au înlocuit parțial sau integral tunurile clasice de pe puntea de comandă, teugă și pupă (cum a fost în cazul navelor Belleisle, Mars, Tonnant, ș.a.). Armamentul exact pe care fiecare navă britanică l-a avut la Trafalgar este cunoscut doar pentru o parte dintre nave, pentru altele se știe cel din anii precedenți [8].

Armamentul real al navelor de linie participante la Bătălia de la Trafalgar este superior armamentului nominal, pe baza căruia navele erau catalogate. Clark Russell și Jacques oferă o listă sumară cu această informație [9], bazată în principal pe opera lui James, dar aceasta pare mai precisă pentru navele britanice (explicată și prin accessul mai ușor al autorilor britanici la propriile arhive) decât pentru navele spaniole sau franceze (la care acești autori britanici nu au avut acces la acea vreme).

Metalurgia britanică făcuse progrese importante anterior anului 1805, astfel că un tun britanic de calibrul 24 era cu 20-25% mai ușor decât cel francez de același calibru, dar cu aceiași rezistență. Avantajele tunurilor mai ușoare erau evidente: puneau mai puțină presiune pe carena navei, aveau nevoie de mai puțini servanți, erau manevrate, încărcate și țintite mai rapid. Astfel că tunarii britanici puteau trage de două ori mai rapid decât spaniolii sau francezii. [10]

Obuzierele franceze și spaniole erau răspunsul la caronadele britanice, dar nicidecum la fel de eficiente precum originalele. Prin urmare, aliații foloseau după posibilități caronadele capturate de la britanici, la Trafalgar spaniolii având 17 astfel de piese de artilerie de origine insulară.

Navele de linie spaniole aveau montate în mod suplimentar și pedreros, deși probabil și cele franceze sau britanice încă le mai foloseau în mod neoficial. Acestea erau tunuri ușoare cu pivot care trăgeau inițial cu ghiulele de piatră și erau încărcate pe la culată, de unde le-a rămas numele în spaniolă și în franceză (pierrier, iar în engleză swivel), dar care pe la 1800 foloseau proiectile de metal și erau încărcate pe la gură, fiind folosite în principal ca arme antipersonal. Aceste pedreros ca și obuzierele de 4 livre erau destinate a fi folosite pe șalupe în situația unui desant sau alte operațiuni de luptă în ape mici, dar probabil ele au fost montate pe punțile deschise și folosite în luptă. Unele surse spaniole nu iau în considerare aceste pedreros atunci când este numărat armamentul efectiv al navelor de linie, astfel că următoarele nave despre care se știe câte pedreros au avut la bord în Bătălia de la Trafalgar pot fi menționate având în total un număr diferit de tunuri:
Santísima Trinidad 136 (144 incluzând obuzierele de 4 livre)
Santa Ana 122 (126 incluzând pedreros)
Príncipe de Asturias 118 (122 incluzând pedreros)
Rayo 96 (100 incluzând obuzierele de 4 livre)
Argonauta 98 (102 incluzând pedreros)
Neptuno 93 (101 incluzând pedreros)
San Francisco de Asís 82 (86 incluzând pedreros)
San Agustín 80 (84 incluzând obuzierele de 4 livre)
San Justo 83 (87 incluzând obuzierele de 4 livre)
Monarca 80 (86 incluzând obuzierele de 4 livre)
Bahama 78 (84 incluzând pedreros)
San Juan Nepomuceno 82 (86 incluzând pedreros)
San Leandro 71 (75 incluzând pedreros)
Doar Montañes și San Ildefonso nu duceau la bord aceste pedreros și obuziere de 4 livre. Deoarece lupta a fost purtată la mică distanță, strategia dusă a fost concentrarea focului asupra echipajelor (deoarece navele de linie erau construite atât de rezistent, tunurile din acea vreme nu le puteau scufunda în decursul a unei bătălii navale de câteva ore, decât în situații excepționale) și bătălia a fost decisă prin abordaj, lista de mai jos include pedreros în numărul total de tunuri aflate la bordul fiecărei nave de linie combatantă.

Comparația puterii de foc pe tipuri de artilerie[11]
Tunuri lungi Obuziere Caronade Total
Francezi 15.498 kg 1.410 kg - 16.907 kg
Spanioli 12.035 kg 2.760 kg 222 kg 15.017 kg
Total aliați 27.533 kg 4.170 kg 222 kg 31.925 kg
Britanici 20.301 kg - 4.478 kg 24.779 kg

După cum poate fi observat în rezumatul puterii de foc împărțite pe tipurile de artilerie, numai navele de linie franceze aveau un număr total de tunuri lungi corespunzând armamentului nominal, la care erau adăugate un număr relativ redus de obuziere suplimentare pe punțile deschise (obuzierele reprezentând puțin peste 8% din totalul gurilor de foc montate la bord). În cazul navelor de linie spaniole mai mult decât în cazul celor britanice se observă că numărul tunurilor lungi era mai mic decât armamentul nominal, preferându-se nu numai adăugarea suplimentară de obuziere și caronade dar și înlocuirea unei părți a artileriei clasice cu aceste piese de artilerie de scurtă distanță, astfel că acest tip de artilerie reprezenta peste 18% din armamentul efectiv la bordul navelor britanice, respectiv aproape 20% în cazul celor spaniole. Având în vedere marea eficacitate a caronadelor britanice față de obuzierele franceze și spaniole în lupta de la scurtă distanță, putem spune că britanicii aveau o inferioritate numerică a puterii de foc a artileriei mult mai redusă decât pare la prima vedere.

De remarcat cazul extrem ale navei britanice Belleisle, cu un armament nominal de 74 de tunuri, care avea doar 60 de tunuri lungi și nu mai puțin de 30 de caronade de diverse calibre, făcând-o în fapt nava de linie britanică cu cea mai mare putere de foc, depășind navele amiral cu 100 de tunuri, precum Victory. Acest lucru poate fi explicat parțial datorită construcției franceze a navei Belleisle, ale cărei dimensiuni erau aproape aceleași cu ale unei nave britanice de prim rang (conform detaliilor din tabelul de mai jos). Și cazul navei de linie spaniole Santísima Trinidad este excepțional: construită în 1767-1769 la Havana ca prima navă spaniolă cu trei punți (după o lungă perioadă perioadă de peste 70 de ani în care doar o singură astfel de navă mai fusese construită în Spania), fusese armată inițial cu 116 tunuri și s-a dovedit de slabe calități manevriere. Încercând să fie corectate aceste defecte de construcție, nava a fost reconstruită în 1795-1796 la Cádiz cu dimensiuni mărite și cu o a patra punte continuă de tunuri, armamentul urcând la 130 de tunuri. Cu toate că aceste modificări nu au îmbunătățit deloc manevrabilitatea, viteza și stabilitatea navei (lucru dovedit în Bătălia de la Capul San Vicente din 1797 când aproape că a fost capturată de britanici), în 1803 armamentul a fost mărit din noul la 136 de tunuri nominal, iar in 1805 la Trafalgar ducea nu mai puțin de 144 guri de foc (detaliate în tabelul de mai jos), lucru care tot nu a salvat-o de la capturarea de către britanici (și scufundarea în furtuna de după bătălie).

Artileria era definită de calibrul ghiulelor pe care le putea proiecta, marinele la acea vreme ajungând la un mare grad de standardizare cu doar un număr redus de tipuri diferite de tunuri. Navele de linie de la Trafalgar foloseau doar 5 calibre diferite de tunuri lungi, cu o variație puțin mai mare de calibre pentru obuziere și caronade. Deoarece livra folosită în Marea Britanie era mai mică decât cea din Spania, care era mai mică decât cea din Franța, puterea de foc a fost calculată și transformată în kilograme pentru a ușura comparația între fiecare navă de linie.

Armamentul flotei britanice[modificare | modificare sursă]

Navă Tunuri nominal Tunuri efectiv Tunuri lungi Caronade Tunuri lungi, calibru (livre) Caronade
calibru (livre)
Putere de foc (kg)
32 24 18 12 9 68 32 24 18 12
Africa 64 68[8] 58 10 - 26 26 - 6 - 10 - - - 665,0
Victory 100 110[12] 100 10 30 28 - 42 - 2 2 - 6 - 1.108,6
Temeraire 98 106[12] 92 14 28 - 64 - - - 12 - 2 - 1.119,5
Neptune 98 106[12] 98 8 28 - 60 10 - - 2 - 6 - 1.028,8
Leviathan 74 82[12] 74 8 28 - 28 - 18 - 2 - 6 - 786,5
Conqueror 74 82[13] 64 18 28 - 36 - - - 12 - 6 - 923,5
Britannia 100 110[12] 92 18 28 28 - 36 - - 12 - 6 - 1.130,4
Agammemnon 64 66[8] 54 12 - 26 26 - 2 - - 12 - - 634,1
Ajax 74 82[12] 74 8 28 28 - - 18 - 2 - 6 - 862,7
Orion 74 82[12] 74 8 28 - 28 - 18 - 2 - 6 - 786,5
Minotaur 74 82[12] 74 8 28 - 28 - 18 - 2 - 6 - 786,5
Spartiate 74 82[14] 74 8 28 - 34 - - - 20 - - - 974,3
Royal Sovereign 100 112[12] 100 12 28 28 - 44 - - 6 4 2 - 1.097,7
Belleisle 74 90[15] 60 30 28 30 - 2 - - 26 4 - - 1.164,8
Mars 74 82[12] 76 6 28 30 - - 18 - - 6 - - 871,8
Tonnant 80 90[15] 64 26 30 - 34 - - - 20 - 6 - 1.052,4
Bellerophon 74 84[12] 74 10 28 - 28 - 18 - - - - 10 763,0
Colossus 74 82[16] 62 20 28 34 - - - - 12 2 6 - 1.021,5
Achille 74 82[12] 60 22 28 30 - 2 - - 16 - 6 - 1.025,1
Revenge 74 84[17] 66 18 28 - 30 6 2 - 12 - 6 - 915,4
Polyphemus 64 68[8] 54 14 - 26 26 - 2 - - 14 - - 655,9
Swiftsure 74 80[18] 62 18 28 - 34 - - - 12 - 6 - 907,2
Dreadnought 98 106[12] 98 8 28 - 60 10 - - 2 - 6 - 1.028,8
Defiance 74 82[12] 74 8 28 - 28 - 18 - 2 - 6 - 786,5
Thunderer 74 82[12] 74 8 28 - 28 - 18 - 2 - 6 - 786,5
Defence 74 82[12] 60 22 28 - 32 - - - 16 - 6 - 948,9
Prince 98 106[12] 98 8 28 - 30 40 - - 2 - 6 - 947,1
Total 2.148 2.370 1.998 372 676 314 660 192 156 2 206 42 112 10 24.779,3

Armamentul flotei franco-spaniole[modificare | modificare sursă]

Navă Tunuri nominal Tunuri efectiv Tunuri lungi Caronade și obuziere Tunuri lungi, calibru (livre) Obuziere, calibru (livre) Caronade, calibru (livre) Pedreros calibru (livre)
4
Putere de foc (kg)
36 24 18 12 8 48 36 32 30 24 4 32 28 10
Scipión 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Formidable 80 86[19] 80 6 30 32 - 18 - - 6 - - - - - - - - 1.116,1
Duguay-Trouin 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Mont-Blanc 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Héros 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Bucentaure 80 86[19] 80 6 30 32 - 18 - - 6 - - - - - - - - 1.116,1
Neptune 80 86[19] 80 6 30 32 - 18 - - 6 - - - - - - - - 1.116,1
Redoutable 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Indomptable 80 86[19] 80 6 30 32 - 18 - - 6 - - - - - - - - 1.116,1
Fougueux 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Intrépide 74 78[19] 74 4 28 - 28 - 18 - 4 - - - - - - - - 881,1
Pluton 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Aigle 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Algéciras 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Swiftsure 74 78[19] 74 4 28 - 28 - 18 - 4 - - - - - - - - 881,1
Argonaute 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Achille 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Berwick 74 78[19] 74 4 28 - 30 - 16 - 4 - - - - - - - - 890,9
Neptuno 80 101[20] 74 19 30 32 - 12 - - 10 - - 8 - - - 1 8 1.189,6
Rayo 100 100[21] 92 8 30 32 - - 30 - - - - - 4 - 4 - - 1.019,4
San Francisco de Asís 74 86[22] 66 16 - 28 30 - 8 - - - 10 6 - - - - 4 1.189,6
San Agustín 74 84[23] 64 20 28 - 30 - 6 - - - 10 6 4 - - - - 945,8
Santísima Trinidad 130 144[24] 124 20 32 34 - 36 22 - - - - 16 4 - - - - 1.369,0
San Leandro 64 75[25] 64 7 - 26 28 - 10 - - 1 - - - 6 - - 4 666,1
San Justo 74 87[26] 76 11 - 28 30 - 18 - - 1 - - 4 - 6 - - 723,1
Santa Ana 112 126[27] 104 18 30 32 - 32 10 10 - 2 - 6 - - - - 4 1.387,4
Monarca 74 86[28] 64 22 - 28 30 - 6 - - - 10 6 6 - - - - 794,9
Bahama 74 84[29] 68 10 - 28 30 - 10 - - - 6 4 - - - - 6 732,3
Montañés 74 76[30] 66 10 28 - 30 - 8 - - - 10 - - - - - - 879,5
Argonauta 80 102[31] 78 20 30 32 16 - - - - - 12 8 - - - - 4 1.243,8
San Ildefonso 74 80[32] 64 16 - 58 - - 6 - - - 10 6 - - - - - 866,6
Príncipe de Asturias 112 122[33] 98 20 30 32 - 30 6 14 - - - 6 - - - - 4 1.420,5
San Juan Nepomuceno 74 86[34] 66 16 28 - 30 - 8 - 10 - - 6 - - - - 4 980,7
Total 2.632 2.875 2.524 313 778 518 668 182 378 24 100 4 68 78 22 6 10 1 38 31.924,5

Pentru a înțelege mai bine forțele combatante sunt redate mai jos principalele dimensiuni fizice ale fiecărei nave de linie participante la Bătălia de la Trafalgar. În epoca ambarcațiunilor cu vele, principalele dimensiuni relevante ale unei nave de linie erau lungimea carenei (redată în tabelele de mai jos în coloana Lungime, diferențiată de lungimea totală a navei care includea bompresul și alte manevre fixe; Length în limba engleză, Longeur în limba franceză, Eslora în limba spaniolă), lungimea chilei (coloana Chilă, principalul element de rezistență al unei nave de linie; Keel în limba engleză, Quille în limba franceză, Quilla în limba spaniolă), lățimea maximă a corpului navei (coloana Traversă, măsurată la linia de plutire; Beam în limba engleză, Largeur sau Maître-bau în limba franceză, Manga în limba spaniolă), înălțimea corpului navei de la santină la puntea superioară (coloana Înălțime, nu includea și suprastructurile obișnuite în acea vreme – teuga și pupa; Depth în limba engleză, Creux în limba franceză, Puntal în limba spaniolă), pescajul maxim (coloana Pescaj, este adâncimea maximă la care corpul navei se putea afunda sub linia de plutire, de obicei pescajul măsurat la pupa navei, care era mai mic decât cel măsurat la prova, nava fiind lestată astfel încât carena să se afunde mai mult la pupa pentru a da mai mult flux de apă cârmei și a facilita manevrarea; Draught în limba engleză, Tirant d'eau în limba franceză, Calado în limba spaniolă), volumul intern (coloana Tonaj, o măsură veche calculată după formule specifice fiecărei țări menită inițial să calculeze capacitatea de marfă a unei nave comerciale pentru a fi taxată, preluată și modificată ulterior pentru ambarcațiunile de război), deplasamentul (coloana Deplasament, care măsoară efectiv greutatea apei dislocate de opera vie a unei nave de linie, permițând comparația directă între greutatea reală a fiecărei unități) la care au fost adăugate coloanele anterioare despre armamentul nominal, cel efectiv și puterea de foc. Lungimea, Chila, Traversa, Înălțimea și Pescajul sunt convertite în metri din valorile exprimate local, picioare și țoli (feet și inch pentru britanici, pies și pulgadas pentru spanioli; francezii încă foloseau vechile unități de pied și pouce în același timp cu noul sistem metric introdus de ei). Tonajul este dat ca referință pentru a vedea discrepanța dintre formulele empirice folosite de vechii constructori britanici, francezi și spanioli, dar menționat mereu în documentele vremii ca și în lucrări moderne. Matematicienii și constructorii navali francezi începuseră deja dinainte de Revoluția Franceză să calculeze deplasamentul real al navelor de război, conștienți de irelevanța vechiului tonaj imperial, astfel că în documentele contemporane puteau fi întâlnite ambele valori. Calcularea aproximativă a deplasamentului navelor de linie britanice și spaniole a fost bazată pe calculele și principiile exprimate de Jan Glete în lucrarea sa Navies and Nations: Warships, Navies and State Building in Europe and America, 1500-1860 (Almqvist & Wiksell International, Stockholm Studies in History - No 48, 1993), cu scopul de a permite aducerea tonajelor regionale la un numitor comun care să permită comparații directe deoarece unitățile de măsură și formulele de tonaj ale vremii difereau de la țară la țară: picioarele franceze erau mai lungi decât cele britanice, care erau mai lungi decât cele spaniole, iar tonajul conform formulei tradiționale britanice era mai mic decât cel al francezilor care era mai mic decât cel al spaniolilor.

Putem observa că în privința fiecărui tip de navă de linie folosit în acea vreme, navele franceze cu același armament nominal erau mai mari decât cele spaniole, care erau mai mari decât cele britanice. Se ajunge ca o navă de linie franceză cu 80 de tunuri să fie efectiv mai lungă decât una britanică cu 100 de tunuri, deși construită mai îngust pentru o viteză mai mare, fapt ce explică de ce englezii au putut supra încărca cu tunuri suplimentare navele franceze capturate anterior și incluse în linia de bătaie (Spartiate, Belleisle, Tonnant). Mărimea și rezistența multor nave de linie spaniole au permis de asemenea adăugarea unui număr suplimentar de tunuri.

Modelul navelor de linie franceze era considerat cel mai avansat, navele de tipul 74 de tunuri din clasa Téméraire capturate de britanici anterior fiind nu numai recondiționate și incluse în serviciul activ din flota britanică dar fiind și copiate de multe ori pentru a crea noi modele perfecționate. Și navele franceze de tipurile 80 și 118 de tunuri capturate de britanici au fost incluse în serviciu activ și au oferit inspirație pentru noile modele britanice construite ulterior. Britanicii recunoșteau și calitățile excepționale ale celor mai noi modele de nave de linie spaniole capturate anterior în luptă (precum cele de tipul 74 de tunuri și 112 de tunuri construite).

Dimensiunile navelor de linie britanice[modificare | modificare sursă]

Navă Rang An lansare Vechime (ani) Lungime (metri) Chilă (metri) Traversă (metri) Înălțime (metri) Pescaj (metri) Tonaj Deplasament (tone) Tunuri nominal Tunuri efectiv Putere de foc (kg)
Africa 3 1781 24 48,62 39,93 13,51 5,49 6,38 1.379[35] 2.300 64 68 665,0
Victory 1 1765 40 56,08 46,50 15,80 6,55 7,32 2.162[36] 3.600 100 110 1.108,6
Téméraire 2 1790 15 56,39 46,50 15,54 6,55 7,16 2.110[37] 3.500 98 106 1.119,5
Neptune 2 1797 8 56,39 46,50 15,54 6,55 7,16 2.110[38] 3.500 98 106 1.028,8
Leviathan 3 1779 26 52,50 42,81 14,55 6,32 7,14 1.703[39] 2.800 74 82 786,5
Conqueror 3 1801 4 53,64 43,97 14,94 6,32 7,47 1.842[40] 3.000 74 82 923,5
Britannia 1 1762 43 54,25 44,06 15,54 6,55 7,32 2.065[41] 3.500 100 110 1.130,4
Agamemnon 3 1781 24 48,86 40,13 13,51 5,49 5,26 1.377[42] 2.300 64 66 634,1
Ajax 3 1795 10 55,60 43,20 15,01 6,48 6,88 1.931[43] 3.200 74 82 862,7
Orion 3 1787 18 51,82 42,80 14,20 6,25 5,79 1.632[44] 2.700 74 82 786,5
Minotaur 3 1782 23 52,50 42,81 14,55 6,34 7,16 1.703[45] 2.800 74 82 786.5
Spartiate 3 1797 8 55,65 45,82 15,05 6,58 7,55 1.949[46] 3.000 74 82 974,3
Royal Sovereign 1 1786 19 56,69 46,48 15,85 6,78 7,47 2.193[47] 3.600 100 112 1.097,7
Belleisle 3 1794 11 56,21 45,55 14,86 7,01 7,49 1.889[48] 3.000 74 90 1.164,8
Mars 3 1794 11 53,64 43,97 14,94 6,10 7,47 1.842[49] 3.000 74 82 871,8
Tonnant 3 1789 16 59,18 48,77 15,78 7,09 6,96 2.281[50] 3.800 80 90 1.052,4
Bellerophon 3 1786 19 51,21 42,10 14,25 6,02 7,09 1.604[51] 2.700 74 84 763,0
Colossus 3 1803 2 54,86 45,20 14,88 6,40 7,24 1.881[52] 3.100 74 82 1.021,5
Achille 3 1798 7 55,52 45,66 14,94 6,65 6,32 1.916[53] 3.300 74 82 1.025,1
Revenge 3 1805 0 55,47 45,80 14,94 6,32 7,37 1.982[54] 3.200 74 84 915,4
Polyphemus 3 1782 23 48,62 39,93 13,51 5,79 6,35 1.370[55] 2.300 64 68 655.9
Swiftsure 3 1804 1 52,73 43,28 14,48 6,32 7,16 1.704[56] 2.900 74 80 907,2
Dreadnought 3 1801 4 56,39 46,50 15,54 6,55 7,16 2.110[57] 3.500 98 106 1028,8
Defiance 3 1783 22 51,36 42,14 14,27 6,02 5,56 1.613[58] 2.800 74 82 786,5
Thunderer 3 1783 22 51,82 42,71 14,33 6,07 5,59 1.659[59] 2.800 74 82 786,5
Defence 3 1763 42 51,21 42,10 14,25 6,02 7,19 1.604[60] 2.700 74 82 948,9
Prince 2 1788 17 59,28 49,83 14,94 6,40 7,16 2.088[61] 3.300 98 106 947,1

Dimensiunile navelor de linie franco-spaniole[modificare | modificare sursă]

Navă Rang An lansare Vechime (ani) Lungime (metri) Chilă (metri) Traversă (metri) Înălțime (metri) Pescaj (metri) Tonaj Deplasament (tone) Tunuri nominal Tunuri efectiv Putere de foc (kg)
Scipión 3 1798 7 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Formidable 2 1795 10 59,28 53,68 15,27 7,63 7,80 2.016[63] 3.800 80 86 1.116,1
Duguay-Trouin 3 1798 7 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Mont-Blanc 3 1791 14 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Héros 3 1801 4 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Bucentaure 2 1804 1 59,28 53,68 15,27 7,63 7,92 2.016[64] 3.800 80 86 1.116,1
Neptune 2 1804 1 59,28 53,68 15,27 7,63 7,80 2.016[64] 3.800 80 86 1.116,1
Redoutable 3 1791 14 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Indomptable 2 1789 16 59,28 53,68 15,27 7,63 7,63 2.016[63] 3.800 80 86 1.116,1
Fougueux 3 1785 20 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Intrépide 3 1800 5 52,92 47,50 14,48 6,96 6,78 1.640[65] 2.800 74 78 881,1
Pluton 3 1804 1 54,90 49,65 14,33 6,90 6,72 1.552[62] 2.900 74 78 890,9
Aigle 3 1800 5 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Algéciras 3 1804 1 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Swiftsure 3 1787 18 52,13 47,58 14,02 6,61 7,09 1.612[66] 2.700 74 78 881,1
Argonaute 3 1798 7 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Achille 3 1803 2 55,87 50,35 14,46 7,15 7,47 1.665[62] 3.000 74 78 890,9
Berwick 3 1795 10 52,62 48,08 14,29 6,61 6,66 1.623[66] 2.800 74 78 881,1
Neptuno 2 1795 10 55,72 49,87 15,04 7,31 7,31 2.362[67] 3.300 80 101 1.189,6
Rayo 2 1749 56 55,16 45,97 15,88 7,87 7,80 2.076[68] 3.500 96 100 1.019,4
San Francisco de Asís 3 1767 38 54,70 48,20 14,21 7,10 6,69 1.781[69] 2.800 74 86 798,6
San Agustín 3 1768 38 51,54 48,20 12,68 5,94 7,01 1.640[70] 2.800 74 84 945,8
Santísima Trinidad 1 1769 36 61,43 52,38 16,16 8,01 8,36 3.190[71] 5.000 136 144 1.369,9
San Leandro 3 1787 18 50,57 44,30 13,79 6,66 6,90 1.466[72] 2.400 64 75 666,1
San Justo 3 1779 26 53,07 46,25 14,63 7,06 6,87 1.672[73] 2.900 74 87 723,1
Santa Ana 1 1784 21 58,51 51,77 16,16 7,52 7,82 2.308[74] 4.500 112 126 1.387,4
Monarca 3 1794 11 52,93 47,41 14,49 6,97 7,66 1.640[75] 2.800 74 86 794,9
Bahama 3 1780 25 52,93 45,97 14,21 6,69 6,69 1.696[76] 2.800 74 84 732,3
Montañés 3 1794 11 52,93 47,22 14,21 7,10 7,31 1.499[77] 2.800 74 76 879,5
Argonauta 2 1798 7 55,72 49,87 15,04 7,31 7,29 2.165[78] 3.300 80 102 1.243,8
San Ildefonso 3 1785 20 52,93 47,41 14,49 6,97 7,06 1.619[79] 2.900 74 80 866,6
Príncipe de Asturias 1 1794 11 58,51 51,26 16,16 8,29 7,66 2.453[80] 4.500 112 122 1.20,5
San Juan Nepomuceno 3 1766 39 54,70 48,20 14,30 7,06 6,80 1.630[81] 3.000 74 86 980,7

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lo que pasó antes de la Batalla de Trafalgar [1]
  2. ^ „The Battle of Trafalgar 1805”. Royal Navy. Accesat în . 
  3. ^ Numele marcate cu au fost ucise în luptă, (R) au fost rănițe în luptă
  4. ^ În locul căpitanului William Brown, plecat în Anglia ca martor în curtea marțială a vice-amiralului Calder, care trebuia să își justifice conduita din Bătălia de la Capul Finisterre, petrecută cu 3 luni mai devreme
  5. ^ În locul căpitanului William Lechmere, plecat în Anglia ca martor în curtea marțială a vice-amiralului Calder, care trebuia să își justifice conduita din Bătălia de la Capul Finisterre, petrecută cu 3 luni mai devreme
  6. ^ The Battle of Trafalgar 1805, Royal Navy 
  7. ^ Echipajele efective ale navelor franceze au fost luate din acest document https://www.histoire-de-fregates.com/trafalgar/les-documents?id=98 care reproduce datele oficiale din "La campaña de Trafalgar (1804-1805): corpus documental conservado en los archivos españoles", José Ignacio González-Aller Hierro, 2004, Ministerio de Defensa, vol.2, pag.1382
  8. ^ a b c d Cole, pag. 89-93
  9. ^ Clark, pag. 328-329
  10. ^ Monaque, pag.133
  11. ^ Monaque, pag.138
  12. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q În absența documentelor contemporane bătăliei referitoare la această navă, este menționat armamentul standard conform Ordonanței din 1802 care prevedea numărul și calibrul caronadelor, bazat pe Rif Winfield, British Warships in the Age of Sail, 1793-1817: Design, Construction, Careers and Fates, Greenhill Books, 2005
  13. ^ British Third Rate ship of the line 'Conqueror' (1801), threedecks.org 
  14. ^ Adkin, pag.322
  15. ^ a b James, vol.5, pag.307
  16. ^ British Colossus Class, threedecks.org 
  17. ^ British Third Rate ship of the line 'Revenge' (1805), threedecks.org 
  18. ^ British Third Rate ship of the line 'Swiftsure' (1804), threedecks.org 
  19. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r În absența documentelor contemporane bătăliei care să certifice armamentul efectiv la bord, este menționat armamentul standard al celor două tipuri de nave de linie franceze prezente, cel de 74 de tunuri și cel de 80, bazat pe Rif Winfield, French Warships in the Age of Sail, 1786-1862: Design, Construction, Careers and Fates, Naval Institute Press, 2015
  20. ^ Historia del navío de línea Neptuno (3), www.todoababor.es 
  21. ^ babor, Todo a (), Navío Rayo (1749) (în spaniolă), Todo a babor 
  22. ^ babor, Todo a (), Navío San Francisco de Asís (2º) (1767) (în spaniolă), Todo a babor 
  23. ^ babor, Todo a (), Navío San Agustín (1768) (în spaniolă), Todo a babor 
  24. ^ Historia del navío de línea Santísima Trinidad, www.todoababor.es 
  25. ^ babor, Todo a (), Navío San Leandro (2º) (1787) (în spaniolă), Todo a babor 
  26. ^ Historia del navío de línea San Justo, www.todoababor.es 
  27. ^ Historia del navío de línea Santa Ana (2), www.todoababor.es 
  28. ^ Historia del navío de línea Monarca (2), www.todoababor.es 
  29. ^ babor, Todo a (), Navío Bahama (1780) (în spaniolă), Todo a babor 
  30. ^ babor, Todo a (), Navío Montañés (1794) (în spaniolă), Todo a babor 
  31. ^ Historia del navío de línea Argonauta, www.todoababor.es 
  32. ^ Historia del navío de línea San Ildefonso, www.todoababor.es 
  33. ^ Historia del navío de línea Príncipe de Asturias (2), www.todoababor.es 
  34. ^ babor, Todo a (), Navío San Juan Nepomuceno (1766) (în spaniolă), Todo a babor 
  35. ^ Goodwin, pag.118-122
  36. ^ Goodwin, pag.21-32
  37. ^ Goodwin, pag.41-46
  38. ^ Goodwin, pag.38-41
  39. ^ Goodwin, pag.86-90
  40. ^ Goodwin, pag.75-78
  41. ^ Goodwin, pag.12-15
  42. ^ Goodwin, pag.122-130
  43. ^ Goodwin, pag.58-61
  44. ^ Goodwin, pag.98-102
  45. ^ Goodwin, pag.94-98
  46. ^ Goodwin, pag.106-109
  47. ^ Goodwin, pag.16-21
  48. ^ Goodwin, pag.62-65
  49. ^ Goodwin, pag.90-94
  50. ^ Goodwin, pag.50-54
  51. ^ Goodwin, pag.66-71
  52. ^ Goodwin, pag.72-74
  53. ^ Goodwin, pag.55-58
  54. ^ Goodwin, pag.102-105
  55. ^ Goodwin, pag.131-133
  56. ^ Goodwin, pag.109-112
  57. ^ Goodwin, pag.34-38
  58. ^ Goodwin, pag.83-86
  59. ^ Goodwin, pag.112-115
  60. ^ Goodwin, pag.78-82
  61. ^ Goodwin, pag.46-50
  62. ^ a b c d e f g h i j k Dimensiunile standard al navei de linie tip 74 clasa Téméraire, Rif Winfield, French Warships in the Age of Sail, 1786-1862: Design, Construction, Careers and Fates, Naval Institute Press, 2015, pag.111-112
  63. ^ a b Dimensiunile standard al navei de linie tip 80 clasa Tonnant, Rif Winfield, French Warships in the Age of Sail, 1786-1862: Design, Construction, Careers and Fates, Naval Institute Press, 2015, pag.74-75
  64. ^ a b Dimensiunile standard al navei de linie tip 80 clasa Bucentuare, Rif Winfield, French Warships in the Age of Sail, 1786-1862: Design, Construction, Careers and Fates, Naval Institute Press, 2015, pag.75-76
  65. ^ Rif Winfield, French Warships in the Age of Sail, 1786-1862: Design, Construction, Careers and Fates, Naval Institute Press, 2015, pag.119-120
  66. ^ a b Rif Winfield, French Warships in the Age of Sail, 1786-1862: Design, Construction, Careers and Fates, Naval Institute Press, 2015, pag.118-119
  67. ^ Tavero, pag.179-180
  68. ^ Tavero, pag.26
  69. ^ Tavero, pag.68-69
  70. ^ Tavero, pag.76-77
  71. ^ Tavero, pag.44
  72. ^ Tavero, pag.122-123
  73. ^ Tavero, pag.85
  74. ^ Tavero, pag.139-140
  75. ^ Tavero, pag.132-133
  76. ^ Tavero, pag.94
  77. ^ Tavero, pag.161
  78. ^ Tavero, pag.173
  79. ^ Tavero, pag.114
  80. ^ Tavero, pag.148
  81. ^ Tavero, pag.59

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Adkin, Mark The Trafalgar Companion, Aurum Press, 2005
  • Clark Russell, William Horatio Nelson and the Naval Supremacy of England, G.P. Putnam's Sons, 1907 online
  • Colburn, Henry Colburn's United Service Magazine and Naval and Military Journal, Partea 1, H.Hurst, 1850 online
  • Cole, Gareth Arming the Royal Navy, 1793–1815: The Office of Ordnance and the State, Routledge, 2012 online
  • Goodwin, Peter The Ships of Trafalgar. The British, French and Spanish Fleets October 1805, Naval Institute Press, 2005
  • James, William The Naval History of Great Britain: From the Declaration of War by France in 1793, to the Accession of George IV, Vol. 4, Richard Bentley, 1837 online
  • James, William The Naval History of Great Britain: From the Declaration of War by France in 1793, to the Accession of George IV, Vol. 5, Richard Bentley, 1823 online
  • Mejías Tavero, Juan Carlos Los navios españoles de la Batalla de Trafalgar. Del astillero a la mar, Agualarga Grupo Cultural, 2004
  • Monaque, Amiral Rémi Trafalgar, 21 octobre 1805, Tallandier, 2005