Fondul Bisericesc al Bucovinei
Fondul Bisericesc al Bucovinei a fost un fond din categoria fondurilor bisericești (în germană Religionsfonds) instituite în contextul iozefinismului din averile mănăstirilor care avea ca scop principal sustinerea financiară a institutiilor și proiectelor bisericesti și culturale din Bucovina (plata preoților de parohie, finanțarea construcției și renovării imobilelor bisericești etc.).
Istoric[modificare | modificare sursă]
Fondul religionar, creat la 29 aprilie 1786, prin „Decizie pentru regularea afacerilor preoțești, bisericești și școlare în Bucovina”, emisă de Consiliul Aulic de Război din Viena[1], în cadrul „Planului regulativ spiritual bucovinean”, cuprindea întreaga avere bisericească ortodoxă a provinciei, având drept scop întreținerea Bisericii în sens cât se poate de larg[2][3]
În 1870 controlul asupra „direcției c.c. a bunurilor fondului religionar greco-oriental” a fost trecut în competența Ministerului Agriculturii. Guvernatorul Bucovinei era concomitent și președintele din teritoriu al direcției. Patronul superior și ultimul organ decizional a rămas împăratul de la Viena. În 1910 fondul religionar deținea peste 250.000 hectare pădure (din totalul de 440.000 al Bucovinei), 17.000 hectare domenii latifundiare și imobile în valoare de peste o sută de milioane de coroane[4]. În comparație cu alte Biserici ortodoxe din monarhie, veniturile fondului garantau clerului ortodox al provinciei o salarizare și o școlarizare finanțată de către stat.
Fondul Bisericesc al Bucovinei s-a constituit din averile Episcopiei de Rădăuți și ale mănăstirilor Putna, Sucevița, Dragomirna, Voroneț, Moldovița, Solea, Horecea ș.a., prin înțelepciunea împăratului Iosif al II-lea. Daniile acestea provenind de la domnii și boierii Moldovei sunt și au rămas o avere curat românească.[5]
În 1918, la unirea Bucovinei cu România, Fondul Bisericesc al Bucovinei era compus din: pădure – 231.648 ha; terenuri agricole și neproductive – 8.037,5 ha; clădiri – 560; cariere de piatră și piatră de var – 47,75 ha; Stabilimente balneare, la Vatra Dornei și Băile Iacobeni; mine la Iacobeni și Vatra Dornei de unde se extrăgeau minereuri, iazuri ș.a.[6]
Desființarea Fondului Bisericesc[modificare | modificare sursă]
Fondul bisericesc a fost desființat prin Decretul nr. 273 din 1949, activitatea sa fiind preluată de întreprinderea pentru exploatarea și industrializarea lemnului și de Trustul pentru industrializarea lemnului. Prin decizia nr. 68081 din 19 august 1949 a Ministerului de Finanțe s-a constituit și și-a început activitatea comisia de lichidare a Fondului bisericesc. Aceasta a lucrat până la data de 31 martie 1950, dată când s-a încheiat orice activitate legată de Fondul bisericesc.[7]
Revendicarea averii Fondului Bisericesc al Bucovinei[modificare | modificare sursă]
În anul 2000, la inițiativa arhiepiscopului Pimen Zainea (membru fondator), a fost înființată asociația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care revendică cele 192.000 ha de pădure care au aparținut fondului bisericesc austriac.
Joi 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Justiție a pronunțat decizia irevocabilă în procesul prin care Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților revendica de la Direcția Silvică Romsilva 166.000 ha ce făcuseră parte din Fondul Bisericesc al Bucovinei. Terenul rămâne al statului român.[8]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Gh. Constantinescu, Averile bisericești din Bucovina, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuți, 1939, p. 9.
- ^ Aron Pumnul, Privire repede preste doue sute șese-decî și șepte de’n proprietaețile așă numite Moșiile mînaestiresci, de’n carile s’a format maerețul Fund Religiunariu ale Bisericiî dreptcredincîoase raesaeritene de’n Bucovina, Cernăuți, 1865
- ^ Isidor Onciul, „Der griechischorientalische Religionsfonds”, în Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild, Bukowina, Wien, 1899, p. 154-174.
- ^ Josef Opletal, Das forstliche Transportwesen im Dienstbereiche der k.k. Direktion der Güter des Bukowiner griechisch-orientalischen Religionsfonds in Czernowitz, hg. vom k.k. Ackerbauministerium, 2 vol., Wien, 1913.
- ^ Guzun Vadim, Emigrația belarusă, caucaziană, rusă și ucraineană în timpul celui de al Doilea Război Mondial, 396 pagini, Editura Filos, 2016
- ^ Gh. Constantinescu, Averile bisericești din Bucovina, Cernăuți, 1939, p. 92 – 98.
- ^ Senator Petru Juravlea - expunere de motive
- ^ Înfrângere majoră pentru Biserica Ortodoxă - Arhiepiscopia Sucevei în procesul pentru 166.000 de hectare de pădure. Terenul rămâne al statului român, decizia e irevocabilă
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Administrația Fondului Bisericesc. Averile bisericești din Bucovina, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuți 1938;
- Lazăr Gherman, Problema istorică a Bisericii din Bucovina, Tipografia profesională „Dimitrie C. Ionescu”, București 1914;
- Ion Nistor, Istoria fondului bisericesc din Bucovina, Institutul de Arte Grafice, Cernăuți 1921;
- Preot Sorin-Toader Clipa, Fondul bisericesc al Bucovinei și lichidarea lui (1948-1949), Editura Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2006 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Isidor Onciul, Der griechisch-orientalische Religionsfonds, în: Herzogtum Bukowina in Wort und Bild, Druck und Verlag der kaiserlich-königlichen Hof und Staatsduckerei. Alfred Hölder k. und k. Hof und Univesitätsbuchhändler, Wien 1899;
- Kurt Scharr, Der Griechisch-orientalische Religionsfonds in der Bukowina: Kulturkampf und Nationsbildung im Spiegel einer Institution. În: Andreas Kappeler (editor), Die Ukraine. Prozesse der Nationsbildung, pag. 255-267, Wien 2011.
- Petre Ciobanu, Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina (1783-1948). Prezentare generală Arhivat în , la Wayback Machine.