Sari la conținut

Filip I, Landgraf de Hessa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Filip I
Landgraf de Hessa

Filip I (portret anonim, sec. al XVI-lea)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Marburg, Hessa, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani) Modificați la Wikidata
Kassel, Landgrafschaft Hessen⁠(d) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMartinskirche[*][[Martinskirche (Kassel)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiWilliam II, Landgrave of Hesse[*][[William II, Landgrave of Hesse (German Landgrave)|​]]
Anna von Mecklenburg[*][[Anna von Mecklenburg (Mecklenburgian royal)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriElisabeth von Hessen[*][[Elisabeth von Hessen (Saxon princess)|​]]
Anna zu Solms-Laubach-Lich[*]​
Friedrich Magnus I.[*][[Friedrich Magnus I. (Ruling Count of Solms-Laubach)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuChristina von Sachsen[*][[Christina von Sachsen (German noblewoman (1506-1549))|​]] (din )[1][2]
Margarethe von der Saale[*][[Margarethe von der Saale (German Lady-in-waiting)|​]] (din )[2] Modificați la Wikidata
CopiiAnna of Hesse[*][[Anna of Hesse (Countess Palatine of Zweibrücken)|​]]
Wilhelm IV.[*][[Wilhelm IV. (Astronomer, Landgrave of Hesse-Kassel (1532-1592))|​]]
Barbara von Hessen[*][[Barbara von Hessen (16th-century German noblewoman)|​]]
Ludwig IV.[*][[Ludwig IV. (German noble (1537-1604))|​]]
Elisabeth von Hessen[*][[Elisabeth von Hessen (Electress Palatine by marriage)|​]][1]
Philip II, Landgrave of Hesse-Rheinfels[*][[Philip II, Landgrave of Hesse-Rheinfels (German noble)|​]]
Christine von Hessen[*][[Christine von Hessen (Duchess Consort of Schleswig-Holstein-Gottorp)|​]][1]
George I, Landgrave of Hesse-Darmstadt[*][[George I, Landgrave of Hesse-Darmstadt (Landgrave of Hesse-Darmstadt from 1547 to 1596)|​]]
Agnes of Hesse[*][[Agnes of Hesse (German noblewoman, by marriage Electress consort of Saxony)|​]]
Margarethe von Diez[*][[Margarethe von Diez ((1544-1608))|​]][3]
...încă 9 Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriLandgraf[4]
Familie nobiliarăHaus Hessen[*][[Haus Hessen (European noble house originating from Hesse, Germany)|​]]
Landgraf de Hesse
Domnie1509-1567
SuccesorWilhelm IV
Louis IV
Filip II
Georg I
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Filip cel Generos (în germană Philipp der Großmütige; n. , Marburg, Hessa, Germania – d. , Kassel, Landgrafschaft Hessen⁠(d)) a fost landgraf de Hessa între 1509 și 1567. A fost principala căpetenie a protestanților și unul din cei mai importanți conducători germani protestanți ai timpului.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Filip a fost fiul langdrafului Wilhelm al II-lea de Hessa și a celei de-a doua soții a sa, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă deoarece el era minor însă a murit și ea în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost declarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor.

Educația lui a fost incompletă iar formarea sa morală și religioasă au fost neglijate. Cu toate acestea, el s-a dezvoltat rapid ca om de stat și în curând a început să ia măsuri pentru a-și spori autoritatea personală.

Prima întâlnire a lui Filip de Hessa cu Martin Luther a avut loc în 1521, la vârsta de 17 ani, la Dieta de la Worms. El a fost atras de personalitatea lui Luther, deși la început era prea puțin interesat de partea religioasă a adunării. Filip a îmbrățișat protestantismul în 1524 după o întâlnire personală cu teologul Philipp Melanchthon.
Filip nu s-a lăsat atras în liga antiluterană a lui Georg, ducele Saxoniei în 1525. Prin alianța sa cu principele elector al Saxoniei, Johann, încheiată la Gotha pe 27 februarie 1526 el a dovedit că a făcut pași importanți pentru organizarea unei alianțe protectoare a tuturor prinților protestanți. Încă din primăvara lui 1526 el a căutat să împiedice alegerea arhiducelui Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman ca rege romano-german. La Dieta de la Speyer din același an Filip a susținut în mod deschis cauza protestantă, făcând posibil ca predicatorii protestanți să-și propage punctele lor de vedere fără a ține cont în mod deschis de uzanțele ecleziastice romano-catolice obișnuite, ca și urmașii săi.

Demersurile episcopilor Diecezei de Würzburg și arhiepiscopilor electori din Mainz împotriva progresului Reformei protestante, combinarea mai multor circumstanțe, inclusiv zvonuri de război, l-au convins pe Filip I de Hessa de existența unui secret în liga principilor catolici. Suspiciunile i-au fost confirmate de un aventurier angajat în diverse misiuni importante de Georg de Saxonia. Martin Luther și cancelarul l-au împins pe Filip I de Hessa să ia măsuri.

Căsătorii și copii

[modificare | modificare sursă]

În 1523 s-a căsătorit cu neatractiva și bolnăvicioasa Christine de Saxonia, care era de asemenea și o mare băutoare. Filip a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit „în mod constant într-o stare de adulter și desfrânare”,[5] deși Luther nu considera că bigamia ar fi adulter, ba chiar o considera ca fiind preferabilă divorțului.[6][7] Luther considera poligamia ca fiind inoportună, dar permisă conform Bibliei; el considera că nu are căderea să revoce permisiunea acordată în Vechiul Testament.[7]

În mod foarte discret, Luther susținea poligamia, bazându-se pe Biblie; în schimb prietenul său Melanchthon o susținea în mod fățiș.[17] În cele din urmă, poziția lor a devenit notorie când s-a aflat de bigamia landgrafului de Hessa, care fusese sfătuit de ei, ceea ce a stârnit un enorm scandal în Germania.[18]

Melanchthon nu avea cum să nege acordul său, din moment ce a fost martor ocular la căsătoria landgrafului cu a doua nevastă.[16] Martin Bucer, la fel.[16] Dar oprobriul istoricilor a căzut pe Luther, pentru că se făcuse nevăzut în această chestiune.[16]

Luther, Bucer și Melanchthon nu susțineau poligamia pentru creștinii de rând, ci doar pentru a îndeplini interesul politic.[15]

Landgraful și-a propus să se căsătorească cu fiica uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful nu avea nici un fel de scrupule în această chestiune, Margarethe nu a fost dispusă să facă pasul cu excepția cazului în care are aprobarea teologilor și aprobarea Electorului de Saxonia, Johann Frederic I, și a ducelui Maurice de Saxonia. Filip a câștigat cu ușurință consimțământul primei sale soții pentru căsătorie.

"Sfatul secret al unui confesor" a fost câștigat de la Luther și Melanchton (la 10 decembrie 1539), nici unul dintre ei neștiind că soția bigamă fusese deja aleasă. La 4 martie 1540, Filip și Margarethe au fost uniți. Câteva săptămâni mai târziu întreaga chestiune a fost dezvăluită de către sora lui Filip, Elisabeta, iar scandalul a provocat o reacție dureroasă în toată Germania. Unii dintre aliatii lui Filip au refuzat să servească sub el, și Luther, sub motivul că era vorba de sfaturile date în confesional, a refuzat să recunoască partea lui în căsătorie.

Filip a avut zece copii cu Christine de Saxonia:

  1. Agnes (31 mai 1527 – 4 noiembrie 1555); s-a căsătorit la 9 ianuarie 1527 cu principele elector Maurice de Saxonia; la 26 mai 1555, la Weimar, s-a recăsătorit cu Ducele Johann Frederic al II-lea, Duce de Saxonia.
  2. Anna (26 octombrie 1529 – 10 iulie 1591); s-a căsătorit la 24 februarie 1544 cu contele palatin Wolfgang de Zweibrücken.
  3. Wilhelm al IV-lea de Hessa-Kassel (24 iunie 1532 – 25 august 1592).
  4. Philip Louis (29 iunie 1534 – 31 august 1535).
  5. Barbara (8 aprilie 1536 – 8 iunie 1597); s-a căsătorit la 10 septembrie 1555 cu Georg I, Duce de Württemberg; la 11 noiembrie 1567 s-a recăsătorit cu contele Daniel de Waldeck.
  6. Ludovic al IV-lea de Hessa-Marburg (27 mai 1537 – 9 octombrie 1604).
  7. Elisabeta (13 februarie 1539 – 14 martie 1582); s-a căsătorit la 8 iulie 1560 cu Louis al VI-lea, Elector Palatin.
  8. Filip al II-lea de Hessa-Rheinfels (22 aprilie 1541 – 20 noiembrie 1583).
  9. Christine (29 iunie 1543 – 13 mai 1604); s-a căsătorit la 17 decembrie 1564 cu Ducele Adolf de Holstein-Gottorp.
  10. Georg I de Hessa-Darmstadt (10 septembrie 1547 – 7 februarie 1596).

Din căsătoria cu Margarethe von der Saale au rezultat următorii copii:

  1. Filip, conte zu Dietz (12 martie 1541 – 10 iunie 1569).
  2. Hermann, conte zu Dietz (12 februarie 1542 – ca. 1568).
  3. Christopher Ernst, conte zu Dietz (16 iulie 1543 – 20 aprilie 1603).
  4. Margretha, contesă zu Dietz (14 octombrie 1544 – 1608); s-a căsătorit la 3 octombrie 1567 cu contele Hans Bernhard de Eberstein. S-a recăsătorit la 10 august 1577 cu contele Stephan Heinrich de Everstein.
  5. Albrecht, conte zu Dietz (10 martie 1546 – 3 octombrie 1569).
  6. Philipp Konrad, conte zu Dietz (29 septembrie 1547 – 25 mai 1569),
  7. Moritz, conte zu Dietz (8 iunie 1553 – 23 ianuarie 1575).
  8. Ernst, conte zu Dietz (12 august 1554 – 1570).
  9. Anna, a murit în copilărie în 1558.

La moartea sa, teritoriile sale au fost divizate (Hessa a devenit Hessa-Kassel, Hessa-Marburg, Hessa-Rheinfels și Hessa-Darmstadt) între cei patru fii cu prima soție: Wilhelm al IV-lea de Hessa-Kassel, Louis al IV-lea de Hessa-Marburg, Filip al II-lea de Hessa-Rheinfels și Georg I de Hessa-Darmstadt.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 „Filip I, Landgraf de Hessa”. Kindred Britain[*]. Wikidata Q75653886.
  2. 1 2 „Filip I, Landgraf de Hessa”. The Peerage[*]. Accesat în .
  3. ↑ Leo van de Pas (). „Filip I, Landgraf de Hessa” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.
  4. ↑ „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
  5. ↑ Luther, Martin (). The Life of Luther Written by Himself. London: G. Bell. p. 251. Accesat în .
  6. 1 2 Francisco, Adam S. (). Thomas, David; Khalidi, Tarif; Reinink, Gerrit Jan; Swanson, Mark, ed. Martin Luther and Islam: A Study in Sixteenth-Century Polemics and Apologetics. The History of Christian-Muslim Relations. 8. Brill. p. 137 fn. 27. ISBN 978-90-04-16043-9. Accesat în . 27 For further explanation, see Von Ehesachen, WA 30/3:225.24–29 (LW 46:291); In Genesin Enarrationum, WA 42:582.8–10 (LW 3:46). Continuing with his thought on polygamy, Luther also instructed his students that they should not be of the opinion 'that much license was given to sexual lust among the Jews, since polygamy was not only permitted but even commanded' (WA 42:582.8–10 [LW 3:47]). Nor should they think that polygamous heathen cultures were necessarily morally deficient. [...] His involvement with the latter (Philip of Hesse) reveals the most about his attitude towards bigamy and divorce. For the complicated story, see Heinrich Boehmer, Luther in the Light of Recent Research, trans. E.S.G. Potter (Grand Rapids: Zondervan, 1930), 213–224. To summarise, Luther begrudgingly approved of the Landgrave's marriage to Duke George of Saxony's ugly daughter Margaret von der Sale for two reasons, although he thought that the prince was 'out of his mind' for wanted to take on another wife (WA TR 4:655.13–15 [LW 54:388]): first, since bigamy and polygamy had many 'well-known examples in the Scriptures' and, secondly, since divorce was to be avoided at all cost Luther gave his quiet approval to the marriage (WA TR 4:625.24–628.15 [LW 54:382]).
  7. 1 2 Luther 1904, p. 252. : „As for me, I avow that I cannot set myself in opposition to men marrying several wives, or assert that such a course is repugnant to the holy Scripture”
  8. ↑ Grisar, Hartmann; Dessoulavy, Charles Louis; Lamond, E.M. () [1913]. „Chapter XXI. 1. Luther and Henry VIII of England. Bigamy instead of Divorce”. The Life of Luther (Vol. 1-6). DigiCat. p. unpaginated. Accesat în . His plain hint at bigamy as a way out of the difficulty was intened as a counsel ("suasimus"). Hence we can understand why he was anxious that his opinion should not be made too public. [...] Melanchton, too, had intervened in the affair, and had gone considerably further than Luther in recommending recourse to bigamy and in answering possible objections to polygamy.
  9. ↑ Verres, J. (). Luther: An Historical Portrait. Burns & Oates. p. 313-314. Accesat în .
  10. ↑ The First [- Second] Part of a Treatise Concerning Policy, and Religion. Wherein the Infirmitie of Humane Wit is Amply Declared, with the Necessitie of Gods Grace, and True Religion for the Perfection of Policy; and by the Way Some Political Matters are Treated ... with a Confutation of the Arguments of Atheists, Against the Prouidence of God ... Written by Thomas Fitzherbert ...: Wherein the necesity, fruite, and dignity of christian religion, in commonwelth, is euidently showed, with the absurdity of false religions, and the danger, and dammage, that ensueth therefor to all states .. by Iohn Heigham. . p. 442-443. Accesat în .
  11. ↑ Luebke, David M.; Lindemann, Mary (). Mixed Matches: Transgressive Unions in Germany from the Reformation to the Enlightenment. Spektrum: Publications of the German Studies Association. Berghahn Books. p. 25-26. ISBN 978-1-78238-410-6. Accesat în . He was not guided by theological principle. Rather, Luther's advice on bigamy embodies that most common of human frailties, in which one condemns one's enemies and forgives one's friends.
  12. ↑ Brecht, Arnold () [1959]. Political Theory: The Foundations of Twentieth-Century Political Thought. Princeton University Press. p. 560. ISBN 978-0-691-62290-3. Accesat în . Luther and Melanchthon considered bigamy not against nature since it was permitted in the Old Testament (Kelsen, op.cit., p. 27).
  13. ↑ Ryrie, Alec (). Protestants: The Radicals Who Made the Modern World. HarperCollins Publishers. ISBN 978-0-00-818213-7. Accesat în . Melanchthon had at one point suggested bigamy as a solution to King Henry VIII's marital crisis.
  14. ↑ Frank, Günter; Treu, Martin; Meerhoff, Kees (). Melanchthon und Europa: Westeuropa. Thorbecke. p. 234. ISBN 978-3-7995-4807-6. Accesat în . Melanchthon, as is well known, declared the rather disastrous opinion that Henry's marriage to Catherine of Aragon was valid, but that for the sake of producing an heir, bigamy was permissible
  15. 1 2 Tinsley, Barbara Sher (). Pierre Bayle's Reformation: Conscience and Criticism on the Eve of the Enlightenment. Susquehanna University Press. p. 66. ISBN 978-1-57591-043-7. Accesat în .
  16. 1 2 3 4 Hendrix, Scott H. (). Martin Luther: Visionary Reformer. Yale University Press. pp. 259–260. ISBN 978-0-300-16669-9. Accesat în .
  17. ↑ [6][8][9][10][11][12][13][14][15][16]
  18. ↑ Maas, Korey D. (). „The Authority of Scripture in Reformation Anglicanism: Then and Now”. În Bagley, Ellie Gebarowski; Gebarowski-Shafer, Ellie; Null, Ashley; Ryrie, Alec. Contesting Orthodoxies in the History of Christianity: Essays in Honour of Diarmaid MacCulloch. Studies in modern British religious history. Boydell Press. p. 70. ISBN 978-1-78327-627-1. Accesat în . Strange as it may seem, however, especially in view of the very public scandal of Landgrave Philipp's bigamy, Lutheran theologians for a century and a half were almost certainly not aware of Luther's opinion.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Filip_I,_Landgraf_de_Hessa&oldid=17306089