Română: Portretul lui Grigore Pleșoianu (n. 30 ianuarie, 1808, Cerneți - d. 30 ianuarie 1857) a fost un traducător și profesor român. A fost fiul lui Paraschiv Pleșoianu, provenit dintr-o familie de boieri olteni, și al Elisabetei (n. Greceanu). A studiat la Colegiul Sfântul Sava din București unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade-Rădulescu. Grigore Pleșoianu împreună cu Stanciu Căpățâneanu, a pus bazele Școlii Centrale din Craiova. A fost profesor al acestei școli în perioada 1826 - 1836, după care s-a stabilit la Cerneți unde a îndeplinit funcția de inginer hotarnic. A colaborat cu Curierul Românesc și a avut o bogată activitate publicistică. A scris: Abecedar greco-român (1825); Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor după D. Fournier (1828); Cele dintâi cunoștințe (1828) - închinată domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica; Aneta și Luben după Jean-François Marmontel (1829); Limba franțuzească și ortografia ei (1830); Gramatica franțezo - română (1830); Frumoase dialoguri franțeze - române (1830); Engalpion de aur sau Deslușirea înțelesului icoanei lui Chevit Tebeanul (1833); Abețedar franțezo - român (1833); Calendarul pe anul 1834; Copilul pierdut și Licuriciul - traducere din franceză după Christoph von Schmid (1838); Columb - traducere din franceză după Christoph von Schmid (1839); Canarul - traducere din franceză după Christoph von Schmid (1840).^[1]