Feroelectricitate
În fizică și știința materialelor, feroelectricitatea este o caracteristică a anumitor materiale care au o polarizare electrică spontană ce poate fi inversată prin aplicarea unui câmp electric extern.[1][2] Toate materialele feroelectrice sunt, de asemenea, piezoelectrice și piroelectrice, având proprietatea suplimentară că polarizarea lor electrică naturală este reversibilă. Termenul este folosit prin analogie cu feromagnetismul, în care un material prezintă un moment magnetic permanent. Feromagnetismul era deja cunoscut când feroelectricitatea a fost descoperită în 1920 în sarea Rochelle de către fizicianul american Joseph Valasek.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Werner Känzig (). „Ferroelectrics and Antiferroelectrics”. În Frederick Seitz; T. P. Das; David Turnbull; E. L. Hahn. Solid State Physics. 4. Academic Press. p. 5. ISBN 978-0-12-607704-9.
- ↑ M. Lines; A. Glass (). Principles and applications of ferroelectrics and related materials. Clarendon Press, Oxford. ISBN 978-0-19-851286-8.
- ↑ See J. Valasek (). „Piezoelectric and allied phenomena in Rochelle salt”. Physical Review. 15 (6): 537. Bibcode:1920PhRv...15..505.. doi:10.1103/PhysRev.15.505. and J. Valasek (). „Piezo-Electric and Allied Phenomena in Rochelle Salt”. Physical Review. 17 (4): 475. Bibcode:1921PhRv...17..475V. doi:10.1103/PhysRev.17.475. hdl:11299/179514
.
