Fernand Cormon
_(cropped).jpg){kind=small}
Fernand Cormon (n. , Paris, Franța – d. , Paris, Seine, Franța) a fost un pictor francez născut la Paris. A devenit elevul lui Alexandre Cabanel, Eugène Fromentin și Jean-François Portaels(d) și unul dintre cei mai importanți pictori istorici ai Franței moderne.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tatăl său a fost dramaturgul Eugène Cormon(d), iar mama lui a fost Charlotte Furais, actriță.[11]
La o vârstă fragedă, el a atras atenția pentru senzaționalismul perceput în arta sa, deși pentru o vreme, a prezentat cu o deosebită încântare scenele de vărsare de sânge, cum ar fi Crima din Seraglio (1868) și Moartea lui Ravara, regele Lanka aflate la Muzeul Toulouse. Musée d'Orsay deține pictura Cain fugind de blestemul lui Iehova; iar pentru primăria arondismentului IV al Parisului a executat în grisaille o serie de panouri: Nașterea, Moartea, Căsătoria, Războiul etc. O înmormântare a căpeteniilor și o serie de picturi mari pentru Muzeul de istorie naturală din Paris, cu teme din epoca de piatră, i-au ocupat câțiva ani. A fost numit în Legiunea de Onoare în 1880. Ulterior s-a dedicat și realizării de portrete.
Fiind bine acceptat la Salonul(d) anual, a condus și o școală de artă, Atelierul Cormon în anii 1880, unde a încercat să-și ghideze studenții să creeze picturi care să fie acceptate de juriul Salonului. Printre studenții săi cu care nu a reușit în această direcție s-au numărat, de exemplu: Henri de Toulouse-Lautrec, Louis Anquetin, Eugène Boch(d), Paul Tampier, Émile Bernard(d) și Vincent van Gogh. Alți studenți au fost Alphonse Osbert, Marius Borgeaud, Theodor Pallady, Chaïm Soutine(d) și pictorul australian John Russell.
În ciuda momentului său de glorie ca profesor de Beaux-Arts, el a fost aproape uitat până în 1924, când a fost lovit de un taxi în fața studioului său și abia se mai amintește astăzi de el ca profesor al elevilor mai iluștri decât el.[12]
Picturi alese
[modificare | modificare sursă].jpg)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Fernand Cormon” (în engleză). KulturNav. Wikidata Q16323066. Accesat în .
- ↑ „Fernand Cormon” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ Jean-Pierre Delarge (). Fernand ( Fernand-Anne Pistre, dit ) CORMON (în franceză). Paris: Le Delarge[*]. ISBN 2-7000-3055-9. LCCN 2001377249. OCLC 301671921. OL 12518095M. Wikidata Q20056651.
- ↑ „Cormon, Fernand”. Grove Art Online. . doi:10.1093/GAO/9781884446054.ARTICLE.T019504. Wikidata Q103899188.
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Fernand Cormon” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Fernand Cormon” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
- ↑ Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Fernand Cormon (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573.
- ↑ „Fernand Cormon” (în engleză). KulturNav. . Wikidata Q16323066. Accesat în .
- ↑ „Fernand Cormon” (în engleză). Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q73268604. Accesat în .
- ↑ „Fernand Cormon” (în engleză). Union List of Artist Names. Wikidata Q2494649. Accesat în .
- ↑ „Eugène CORMON”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ David Sweetman(d) (1999), Explosive Acts, (published in the UK as Toulouse-Lautrec and the fin-de-siècle), New York: Simon and Schuster, p. 94
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Atelier Cormon ~1885 (notă de exemplu [de la stânga; inscripții mentale] Toulouse-Lautrec, Tampier, Anquetin; ultimul rând, al doilea după sculptură, É. Bernard.
| Control de autoritate |
|  |
|---|