Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor
Anselmus-van-Hulle-Hommes-illustres MG 0432.tif
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
Decedat (20 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCripta Capucinilor din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (variolă) Modificați la Wikidata
PărințiFerdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Anna a Spaniei Modificați la Wikidata
Frați și suroriEleonora Maria Josefa de Austria
Arhiducesa Maria Anna Josepha de Austria
Mariana de Austria
Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Carol Iosif al Austriei[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Principe elector Modificați la Wikidata
Rege al Ungariei Modificați la Wikidata

Ferdinand al IV-lea (n. ,[1][2][3] Viena, Imperiul Habsburgic – d. ,[1][2][3] Viena, Imperiul Habsburgic) aparținând Casei de Habsburg, a fost din 1653 până în 1654 rege romano-german, din 1646 rege al Boemiei și din 1647 rege al Ungariei și Croației.[4]

Motto: Deo et populo (Pentru D-zeu și pentru popor)[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ferdinand a fost fiul cel mare al împăratului Ferdinand al III-lea (1608–1657) și al primei sale soții, Maria Anna a Spaniei (1606–1646).

Printre frații și surorile lui Ferdinand s-au numărat:[6]

Ferdinand a fost logodit cu Maria Tereza (1638–1683), fiica cea mare a regelui Filip al IV-lea al Spaniei. Această căsătorie fusese plănuită în același timp cu cea a surorii lui Ferdinand, Maria Anna, cu regele Filip al IV-lea. Astfel regele Spaniei urma să fie în același timp socrul și cumnatul lui Ferdinand.[5]

În octombrie 1652 cu ocazia vizitei mai multor principi electori la curtea din Praga a tatălui său, s-a convenit ca Ferdinand să fie ales rege romano-german, ceea ce s-a întâmplat pe 31 mai 1653. El a fost încoronat la Regensburg pe 18 iunie 1653 de Philipp de Schönborn, arhiepiscopul de Mainz.[4]

Un an mai târziu, pe 9 iulie 1654, Ferdinand a murit de variolă la Viena.[5] Deoarece a murit înaintea tatălui său, el nu a fost niciodată conducător al Sfântului Imperiu Roman și astfel caracterul și profilul său politic nu au fost înregistrate de istorie. La moartea lui Ferdinand imperiul a fost amenințat de o criză politică privind succesiunea lui Ferdinand al III-lea.[5] După moartea acestuia în 1657 Leopold, fratele mai mic al lui Ferdinand, a fost ales împărat romano-german și încoronat pe 31 iulie 1658 la Frankfurt.[7]

Consecințe[modificare | modificare sursă]

Când Ferdinand a murit, cadavrul său a fost autopsiat în aceeași seară, îmbălsămat și pus pe un catafalc pe care era expusă separat și inima sa. A doua zi la ora 21 inima lui a fost dusă la Biserica Augustinilor de lângă Hofburg, unde a fost înmormântată într-o ceremonie simplă în Capela Loreto[8] așa cum stabilise Ferdinand prin testament. Faptul că el o venera în mod deosebit pe Madona din Loreto explică dorința sa testamentară. După câteva zile de servicii funerare speciale, trupul lui Ferdinand a fost în sfârșit îngropat în Cripta capucinilor din Viena.

Astfel a început tradiția care a durat până în secolul al XIX-lea conform căreia inimile Habsburgilor au fost îngropate în Cripta Loreto din Biserica Augustinilor din Viena. Măruntaiele lui Ferdinand al IV-lea au fost îngropate în Cripta ducală din Catedrala Sf. Ștefan din Viena. El a fost una dintre cele 41 de persoane care au primit o „înmormântare separată” cu rămășițele împărțite între toate cele trei locuri de înmormântare tradiționale ale Habsburgilor: Cripta imperială, Cripta inimii și Cripta ducală.

Ferdinand al IV-lea (tablou nedatat de Frans Luycx)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ferdinand IV, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b c d Ferdinand IV, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b c d Habsburg, Ferdinand IV. (BLKÖ)[*][[Habsburg, Ferdinand IV. (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 6, p. 190))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 558.
  5. ^ a b c d Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3, p. 117.
  6. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, pp. 558-561.
  7. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, , p. 563.
  8. ^ „Wayback Machine”. web.archive.org. . Accesat în . 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5.
  • Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3.
  • Frank Huss: Der Wiener Kaiserhof. Eine Kulturgeschichte von Leopold I. bis Leopold II., Editura Katz Casimir, Gernsbach 2008, ISBN 9783938047293.
  • Frank Huss: Verhinderte Herrscher. Vierzig tragische Kronprinzen und ihre Schicksale., Editura König, Greiz 2012, ISBN 978-3-943210-07-1.