Sari la conținut

Femeile din Albania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 

Prima asociație a femeilor din Albania a fost fondată în anul 1909.[1] Femeile albaneze din regiunea Gheg din Nordul Albaniei au trăit într-o societate conservatoare[2] și patriarhală. Într-o societate atât de tradițională ca cea din comunitățile Gheg, care credeau în „predominanța bărbaților”, femeile erau supuse în ciuda trecerii la democrație și adoptarea unei economii de piață libere în Albania, după perioada de comunism a Partidului Muncitoresc Albanez.[3] Cultura tradițională a regiunii albaneze Gheg a fost fondată pe baza legilor Kanun, un cod de conduită tradițional al acestei regiuni, vechi de 500 de ani, în care rolul principal al femeilor era acela de a avea grijă de copii și de casă.

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Dreptul de a purta arme

[modificare | modificare sursă]

Conform unei rubrici a Lumii Literare din 1878, femeile albaneze aveau dreptul de a purta arme.[4]

Statutul social tradițional din regiunea Gheg

[modificare | modificare sursă]

Edith Durham menționează, în 1928, că femeile albaneze din zona rurală erau mai conservatoare în menținerea tradițiilor, ca și răzbunarea, fiind asemănătoare cu femeile din Grecia Antică.[5]

Femeie în vârstă purtând costumul tradițional din nordul Albaniei

Înainte de Al Doilea Război Mondial, o practică obișnuită a femeilor din regiunea Gheg era cea de a trăi în concubinaj cu bărbații care trăiau în regiunile montane.[6]

În societatea patriarhală a regiunii albaneze Gheg, a da naștere fetelor nu era foarte preferat.[7] Din cauza faptului că dorința de a da naștere unui băiat avea o mare importanță, un obicei frecvent era cel în care femeile gravide erau salutate cu fraza "të lindtë një djalë", care se traduce prin "Să fie băiat".[necesită citare]

Statutul social tradițional din regiunea Laberia

[modificare | modificare sursă]

Laberii din regiunea Sud-Vestică Laberia⁠(d) erau o societate patriarhală.[necesită citare]

Jurământul virgnității din regiunea Gheg

[modificare | modificare sursă]
Femeie care a făcut „jurământul virginității” în Rapsha, Hoti, Albania otomană la începutul secolului XX

În trecut, în unitățile familiale care nu aveau patriarhi, femeile albaneze care nu erau căsătorite puteau prelua rolul bărbatului de cap al familiei prin „jurământul virginității”. Prin acesta, li se oferea rolul care le permitea să trăiască precum un bărbat, să poarte arme, să dețină proprietăți, să aibă libertatea de a merge oriunde, să se îmbrace precum un bărbat, să își schimbe numele într-unul de bărbat dacă doreau, să își impună autonomia, să evite căsătoriile aranjate și să fie în preajma bărbaților în timp ce sunt tratate ca unul.[8]

Pregătirea mesei

[modificare | modificare sursă]

Femeile din zona centrală a Albaniei, în special cele din Elbasan și regiunile vecine, sunt cunoscute pentru prepararea desertului ballakume, niște biscuiți tradiționali, în perioada festivalului de primăvară Dita e Verës⁠(d), care are loc pe data de 14 martie. Pe de altă parte, femeile albaneze musulmane, în special cele din secta islamică Bektashi, prepară budinca ashura din ingrediente precum grâu măcinat, zahăr, fructe uscate, nuci măcinate și scorțișoară. Aceasta este preparată după cea de-a zecea zi după matem, care este o perioadă de post.[9]

Drepturile femeilor în politica albaneză

[modificare | modificare sursă]
Urani Rumbo (1895-1936) a fost o feministă, profesoară și dramaturgă albaneză, care a promovat educația femeilor

În secolul al XIX-lea, Sami Frashëri a fost primul care a vorbit despre educația femeilor, susținând că societatea ar fi îmbunătățită dacă ar avea femei cu școală care să-și educe copiii. La finalul acestui secol, câteva femei din elita urbană, școlite în Europa de Vest, au văzut nevoia de educație în rândul femeilor din Albania. În 1891 a fost înființat primul liceu de fete în Corcea de către Sevasti Qiriazi⁠(d) și Parashqevi Qiriazi⁠(d), iar în 1909 ele au fondat prima organizație a femeilor din Albania, Steaua Dimineții (Yll’i Mëngesit), cu scopul de a îmbunătăți drepturile femeilor prin îmbunătățirea educației acestora.

Mișcarea feministă din Albania a fost întreruptă de Primul Război Mondial, dar aceasta a fost reluată după război, când Albania a devenit Republică Populară Socialistă. Surorile Qiriazi au înființat organizația Perlindja în Corcea, care a publicat ziarul Mbleta. În 1920, Marie Çoba a înființat organizația locală a femeilor Gruaja Shqiptare în Shkodra, iar mai apoi au urmat multe alte organizații locale cu același nume în Corcea, Vlora și Tirana.[10]

În 1920, Urani Rumbo⁠(d), împreună cu alții, au înființat Lindhja e Gruas (Uniunea Femeilor) în Gjirokastra, una dintre cele mai importante organizații feministe care promovează dreptul femeilor din Albania la emancipare și dreptul la educație. Au publicat o declarație în ziarul Drita⁠(d), în care protestau împotriva discriminării femeilor și a condițiilor sociale. În 1923, Rumbo a făcut parte și dintr-o campanie de a permite fetelor să meargă la liceul „de băieți” din Gjirokastra.[11] Mișcarea feministă albaneză a fost susținută de către femeile din elita urbană, care au fost inspirate de promovarea feminismului în Turcia perioadei lui Kemal Atatürk.[12]

În perioada domniei lui Zog I (1928-1939), drepturile femeilor au fost protejate de stat prin organizația natională de stat Gruaja Shqiptare. Aceasta promova o politică progresivă și asigura femeilor dreptul la educație și la o viața profesională și interdicția izolării femeilor în haremuri sau după perdea. Mai asigura, de asemenea, și drepturi egale la moștenire, divorț, și interzicea căsătoriile aranjate și forțate, precum și poligamia.[13] Cu toate acestea, această politică progresivă viza, în practică, doar elita cosmopolită a orașelor și nu a avut un mare efect asupra vieții majorităților femeilor din Albania.[14]

Drepturile limitate la vot pentru femei au fost acordate în 1920, iar drepturile totale au fost acordate în 1945.[15] Sub regimul comunist al Republicii Populare Socialiste din Albania a fost promovată o ideologie oficială de drepturi privind egalitatea de gen[16] de către Uniunea Femeilor din Albania. După căderea comunismului, la primele alegeri democratice, numărul femeilor din parlament a scăzut, de la 75, câte erau în parlamentul Albaniei Comuniste, la 9.[17] Într-o perioadă tumultuoasă, după 1991, poziția femeilor s-a înrăutățit.[18][19] Are loc o reînvigorare religioasă a albanezilor care, în majoritatea cazurilor musulmanilor, înseamnă că femeile sunt reduse la rolul de mame și gospodine.[20] În 2013, femeile au reprezentat 22.9% din parlament.

Căsătoria, fertilitatea și viața de familie

[modificare | modificare sursă]

Format:Women in EuropeRata feritilității totale este de 1.5 (potrivit estimărilor din 2015),[21] care este sub rata de înlocuire de 2.1. Rata de contracepție este destul de ridicată: 69.3% (2008/2009).[22] Majoritatea femeilor albaneze își întemeiază o familie în jurul vârstei de 20-25 de ani: în 2011, vârsta medie a primei căsătorii era de 23.6 pentru femei și 29.3 pentru bărbați.[23]

În unele zone rurale din Albania, căsătoriile încă sunt aranjate, iar societatea este foarte patriarhală și tradițională, influențată de codul de legi tradițional kanun.[24] Urbanizarea Albaniei scăzută în comparație cu alte țări europene: 57.4% din populația totală (2015).[25] Deși căsătoriile forțate nu sunt, în general, acceptate de către societate, acestea sunt un „fenomen des întâlnit în țară, în special în zonele rurale și izolate”. Fetele și femeile din aceste zone sunt „foarte des obligate să se căsătorească, din cauza mentalității patriarhale și a sărăciei”.[26]

În Albania, avortul a fost complet legalizat în 7 decembrie 1995.[27] Acesta se poate face, la cerere, până în cea de-a doisprezecea săptămână de sarcină.[28] Femeile trebuie să urmeze consiliere cu o săptămână înaintea procedurii, iar spitalele care efectuează avorturile nu au voie să facă publice informații despre femeile care beneficiază de acestea.[29]

În timpul guvernării lui Enver Hodja, în Albania comunistă a existat o politică de creștere a natalității,[30] cea ce a dus la multe avorturi ilegale sau induse. În consecință, Albania a avut a doua cea mai mare rată de mortalitate maternă din întreaga Europă și s-a estimat că 50% din toate sarcinile au încetat prin avort.[31]

Locuri de muncă

[modificare | modificare sursă]

În perioada comunismului, un număr mare de femei au intrat pe piața muncii. Perioada de tranziție în Albania a fost marcată de schimbări economice rapide și instabilitate. Piața muncii s-a confruntat cu multe dintre problemele care sunt obișnuite majorității economiilor de tranziție, precum pierderea locurilor de muncă din multe sectoare, care nu erau compensate suficient de apariția noilor sectoare. În 2011, rata de ocupare a fost de 51.8% pentru tinerele femei, în comparație cu cea a tinerilor bărbați, care era de 65.6%.[32]

Educație

[modificare | modificare sursă]
Bessa Myftiu, profesoară, romancieră și jurnalistă albaneză

Încă din anul 1946, aproximativ 85% din populație era analfabetă, în mare din cauza faptului că școlile în care se vorbea limba albaneză erau practic inexistente înainte ca țara să devină independentă, în 1912. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, conducătorii Imperiului Otoman au interzis folosirea limbii albaneze în școli.[33] Regimul comunist a oferit o mare importanță educației, ceea ce a inclus alfabetizarea populației, dar și promovarea ideologiei socialiste în școli.[34] În 2015, rata alfabetizării femeilor era doar cu puțin sub cea a bărbaților: 96.9% pentru femei, în comparație cu cea de 98.4% pentru bărbați.[35]

Violența împotriva femeilor

[modificare | modificare sursă]

În ultimii ani, Albania a luat măsuri pentru a adresa problema violenței împotriva femeilor. Acestea au inclus adoptarea Legii nr. 9669/2006 (Legea privind măsurile împotriva violenței în relațiile de familie)[36] și ratificarea Convenției de la Istanbul.[37]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ De Haan, Francisca; Daskalova, Krasimira; Loutfi, Anna (). Biographical Dictionary of Women's Movements and Feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 20th Centuries. Central European University Press⁠(d). p. 454. ISBN 978-963-7326-39-4 – via Google Books. ...founders (1909) of the first Albanian women's association, Yll'i mengjezit (Morning Star)
  2. ↑ Bilefsky, Dan (). „Albanian Custom Fades: Woman as Family Man”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ Elsie, Robert. „Albania”. Advameg, Inc. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. ↑ The Literary World: Choice Readings from the Best New Books, with Critical Revisions (în engleză). James Clarke & Company. . Accesat în – via Google Books.
  5. ↑ McHardy, Fiona; Marshall, Eireann (). Women's Influence on Classical Civilization (în engleză). Psychology Press⁠(d). ISBN 978-0-415-30958-5. Accesat în – via Google Books.
  6. ↑ Elsie, Robert. „Albania”. Advameg, Inc. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ Elsie, Robert. „Albania”. Advameg, Inc. Arhivat din original la . Accesat în .
  8. ↑ Bilefsky, Dan (). „Albanian Custom Fades: Woman as Family Man”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ Elsie, Robert. „Albania”. Advameg, Inc. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. ↑ Musaj, Fatmira; Nicholson, Beryl (). „Women Activists In Albania Following Independence And World War I”. Women's Movements and Female Activists, 1918-1923: 179–196. doi:10.1163/ej.9789004191723.i-432.49. ISBN 9789004182769. Accesat în .
  11. ↑ De Haan, Francisca; Daskalova, Krasimira; Loutfi, Anna (). Biographical dictionary of women's movements and feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 20th centuries. G - Reference, Information and Interdisciplinary Subjects Series. Central European University Press⁠(d). pp. 475–77. ISBN 963-7326-39-1.
  12. ↑ Musaj, Fatmira; Nicholson, Beryl (). „Women Activists In Albania Following Independence And World War I”. Women's Movements and Female Activists, 1918-1923: 179–196. doi:10.1163/ej.9789004191723.i-432.49. ISBN 9789004182769. Accesat în .
  13. ↑ „G”. Biographical dictionary of women's movements and feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 20th centuries. Reference, Information and Interdisciplinary Subjects Series. Central European University Press⁠(d). ianuarie 2006. ISBN 963-7326-39-1.
  14. ↑ „G”. Biographical dictionary of women's movements and feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 20th centuries. Reference, Information and Interdisciplinary Subjects Series. Central European University Press⁠(d). ianuarie 2006. ISBN 963-7326-39-1.
  15. ↑ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  16. ↑ Human Rights in Post-communist Albania. Human Rights Watch. . p. 164. ISBN 978-1-56432-160-2.
  17. ↑ Joseph, Suad; Naǧmābādī, Afsāna (). Encyclopedia of Women and Islamic Cultures: Family, Law and Politics. BRILL. p. 553. ISBN 978-90-04-12818-7. Arhivat din original la – via Google Books. In Albania, there were 73 women out of the 250 deputies in the last communist parliament while in the first post-communist parliament the number of women fell to 9.
  18. ↑ Rueschemeyer, Marilyn (). Women in the Politics of Postcommunist Eastern Europe. Routledge. p. 280. ISBN 9780765602961.
  19. ↑ Brown, Amy Benson; Poremski, Karen M. (). Roads to Reconciliation: Conflict and Dialogue in the Twenty-first Century: Conflict and Dialogue in the Twenty-first Century. Routledge. p. 280. doi:10.4324/9781315701073. ISBN 9781315701073. Arhivat din original la – via Google Books.
  20. ↑ Vickers, Miranda; Pettifer, James (). Albania: From Anarchy to a Balkan Identity. C. Hurst & Co. Publishers. p. 138. ISBN 978-1-85065-290-8. Arhivat din original la – via Google Books. The religious revival among Muslim Albanians also affected women, as conservative family values gained ground and some women were forced back into the conventional roles of homemaker and mother.
  21. ↑ „The World Factbook”. cia.gov. Arhivat din original la . Accesat în .
  22. ↑ „The World Factbook”. cia.gov. Arhivat din original la . Accesat în .
  23. ↑ „Select variable and values - UNECE Statistical Database”. W3.unece.org. . Accesat în .
  24. ↑ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  25. ↑ „The World Factbook”. cia.gov. Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ „IRB: Albania: Forced marriages of women, including those who are already married; state protection and resources provided to women who try to avoid a marriage imposed on them (2010-June 2015) [ALB105216.E] | ecoi.net - European Country of Origin Information Network”. ecoi.net. . Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ Aborti – vrasje e fëmijës së palindur (in Albanian) Arhivat în , la Wayback Machine. Nr. 8045, data 07.
  28. ↑ „Albania – ABORTION POLICY – United Nations”. United Nations. Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ „Albania – ABORTION POLICY – United Nations”. United Nations. Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ „Albania – ABORTION POLICY – United Nations”. United Nations. Arhivat din original la . Accesat în .
  31. ↑ „Albania – ABORTION POLICY – United Nations”. United Nations. Arhivat din original la . Accesat în .
  32. ↑ „Youth Employment and Migration : Country Brief : Albania” (PDF). Ilo.org. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  33. ↑ „Albanian "Letërsia e gjuhës së ndaluar"” [The Literature of the Prohibited Language] (PDF) (în albaneză). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  34. ↑ S.T. Dhamko.
  35. ↑ „The World Factbook”. cia.gov. Arhivat din original la . Accesat în .
  36. ↑ „LAW No. 9669 of 18.12.2006 : "ON MEASURES AGAINST VIOLENCE IN FAMILY RELATIONS"”. Osce.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  37. ↑ Bureau des Traités. „Liste complète”. Coe.int. Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Această pagină necesită categorisire.
Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Femeile_din_Albania&oldid=17808416