Felix C

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Felix C
Felix C-256 computer 1.jpg
ProducătorI.C.E. Felix
TipCalculatoare medii (mainframe)
An lansare1970
Scos din fabricație1978
Procesorsimilar Sigma 9
VarianteFelix C-256, Felix C-32, Felix C-512, Felix C-515, Felix C-1024, Felix C-5000, Felix C-8000, Felix C-8010
Memorie RAM32–1024 Ki
Tastaturăterminal TTY
Perifericemonitor
cititor de cartele
imprimantă
discuri magnetice (DIAM/DIMAS)
benzi magnetice
modem
terminale video DAF 1001 (din 1978)
Sistem de operareSO SIRIS pentru Felix C- si respectiv SO HELIOS pentru Felix C-8000

Calculatoarele electronice din familia Felix, fabricate în serie mare, cu nivel tehnologic ridicat, performanțe superioare și fiabilitate sporită au intrat în număr mare, prin dotarea centralizată, în centrele de calcul din țară iar o parte dintre ele fiind exportate. Calculatoarele Felix au fost exploatate cu succes, aproximativ 10 ani, pentru rezolvarea cerințelor unităților industriale, în ceea ce privește conducerea producției și a celorlalte aplicații, cât și a altor unități economice și centrale. Depășind performanțele calculatoarelor fabricate în țări socialiste, grupate într-o asociere „Sistemul unitar de mașini electronice de calcul - SUMEC”, calculatorului românesc i-a fost obstrucționată intrarea în această familie. Familia de calculatoare Felix C-nnn (unde n reprezinta numărul de KB de memorie RAM disponibila si putea fi: 32, 128, 256, 1024) este conceputa după modelele franțuzești IRIS (de unde și numele SIRIS dat sistemului de operare) ale Compagnie internationale pour l'informatique.

Formatul instrucțiunilor este fix, pe 32 de biți cu următoarea structura: I (1 bit) specifică dacă este o instrucțiune indirecta sau nu, B (3 biți) specifică registrul de bază folosit în relocarea adresei (de la R8 până la R15, uzual se folosește registrul 14), Q (4 biți) specifică regitrul curent de lucru, X (1 bit) specifica dacă instrucțiunea este una indexată sau nu, F (7 biți) reprezintă codul operației, D (16 biți) reprezintă deplasamentul sau adresa de memorie folosită (ce va fi relocată prin intermediul registrului specificat în câmpul B). Mașina pune la dispoziție un set de 16 regiștri generali care sunt tratați identic, în sensul ca nu există un acumulator special proiectat. Setul de instrucțiuni este complex (mașină CISC).

Consola și unitățile de bandă magnetică

Arhitectura mașinii este de tip cablat (engleză hardwired control). Unitatea aritmetică și logică (ALU) poate executa operații cu numere întregi cu și fără semn, cu numere în virgulă mobilă simplă și dublă precizie și cu numere în format BCD (Binary Coded Decimal). Memoria a fost implementată utilizând ferite. Cablajul fizic al sistemului este realizat în tehnologie wrapping. Comunicarea cu sistemele periferice se face prin intermediul unei unități specializate numită USM (Unitate de Schimburi Multiple) care permite execuția unor instrucțiuni complexe (are propriul ISA) și implementează și mecanismul de DMA. USM admite conectarea de periferice clasice, frecvent utilizate la vremea respectiva: cititoare de cartele perforate, cititoare de benzi perforate, unități de bandă magnetică, unități de disc (mici de tip DIAM și mari de tip DIMAS), imprimante cu lanț. Consola de operare a sistemului este cablată fizic, constând dintr-un echipament dedicat de tip mașină de scris cu banda cu tuș.

Sistemul de operare SIRIS permite multiprogramarea în maximum trei partiții de memorie fixe, definite la încărcarea acestuia. Sistemul de operare este controlat prin intermediul unui limbaj de tip JCL (Job Control Language) foarte asemănător cu limbajul utilizat de alte mașini (de exemplu cele din seria IBM 360). Sistemul de operare include și un sistem de fișiere, numit SGF (Sistem de Gestiune a Fișierelor) care permite utilizarea formatelor de fișiere folosite în mod uzual de limbajul COBOL.