Geneza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Facerea (Biblie))
Biblia ebraică
Portal Iudaism
Portal Creștinism

Geneza sau Facerea este prima carte a Pentateuhului (a celor Cinci Cărți ale lui Moise), deci și a Vechiului Testament și Tanakhului.

Titlu[modificare | modificare sursă]

În limba ebraică se numește בְּרֵאשִׁית (Bereșit, La început), după primul ei cuvânt. În Septuaginta (LXX), traducerea Bibliei ebraice în elenă, e denumită Γένεσις, (Ghenesis, sau în pronunția neo-greacă Iénesis) adică Facerea, sau originea sau nașterea), iar în traducerea latină (Vulgata), asemănător: Genesis sau Liber Genesis (cartea Facerii).

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Genezei ar fi fost alcătuită de redactorii ei pe baza a trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Gen. 2.4b-25 (a doua relatare a Creației), 3.1-24 (căderea în păcat), 4.1-16 (Cain și Abel), 6.1-4 (nefilim), 6-9 (cu P, potopul), 11.1-9 (Turnul Babel); 12.1-13.18 (plecarea lui Avram din Ur în Canaan), 16 (izgonirea lui Agar și Ismael), 18-19 (distrugerea Sodomei și Gomorei), 24 (căsătoria lui Isac cu Rebeca), 26 (Isac și Abimelek), 29 (nașterea copiilor lui Iacob), 34 (distrugerea cetății Sihem), 37-50 (cu E și P, narațiunea despre Iosif). Lui E îi sunt atribuite Gen. 20.1-18 (Avraam și Abimelek), 22.1-10, 22.16b-19 (jertfirea lui Isac), 32.22-32 (lupta lui Iacob cu El). Din P ar proveni Gen. 1.1-2.4 (prima relatare a Creației), 5.1-28, 5.30-32 (descendenții lui Set), 10 (lista națiunilor), 11.10-26 (descendenții lui Sem), 17 (legământul circumciziei) și 23 (cumpărarea de către Avraam a peșterii Macpela ca mormânt pentru soția sa Sarah).

Istoria Primară formează capitolele de la începutul Torei, cele cinci cărți care discută despre istoria și originile poporului Israel. Aceasta a primit ceva similar cu forma ei actuală în secolul V î.Hr.,[1] dar Geneza 1-11 prezintă prea puține legături cu restul Bibliei:[2] de exemplu, numele personajelor sale și geografia sa - Adam (om) și Eva (viață), Țara lui Nod („Plimbare”) ș.a.m.d. - sunt simbolice mai degrabă decât reale,[3] și aproape niciunul din persoanele, locurile și poveștile menționate acolo nu apar în alte părți.[3] Aceasta a făcut ca cercetătorii să presupună că Istoria Primară este o compunere târzie care a fost atașată la Geneză și la Pentateuh pentru a servi drept introducere.[4] Cât de târzie era este subiect de dezbateri: la o extremă sunt cei care o văd drept produs al perioadei elenistice, caz în care nu poate fi mai recentă decât primele decenii ale secolului IV î.Hr.;[5] iar la cealaltă susa iahvistă a fost datată de unii cercetători, în mod notabil de John Van Seters, la perioada exilică pre-persană (secolul VI î.Hr.) tocmai din cauză că Istoria Primară conține atât de multe influențe babiloniene sub formă de mituri.[6][7] Istoria Primară se bazează pe două „surse” distincte, sursa preoțească și ceea ce este uneori numită „ne-preoțească”; cu privire la Adam și Eva din Cartea Genezei termenii „ne-preoțească” și „iahvistă” pot fi priviți drept sinonime.[8]

Conținut[modificare | modificare sursă]

Moise, considerat autorul Genezei
Crearea lui Adam și a Evei

De obicei, cartea Genezei e împărțită în două secțiuni mari:

  1. Istoria începuturilor (1-11), conține texte preponderent mitologice[9][10]
  2. Istoria patriarhilor (12-50)

Istoria începuturilor[modificare | modificare sursă]

  1. Prima relatare a Creației (1.1-2.4a)
  2. A doua relatare a Creației (2.4b-25)
  3. Căderea în păcat (3)
  4. Cain și Abel (4)
  5. Descendenții lui Set (5)
  6. Potopul (6-9)
  7. Lista națiunilor (10)
  8. Turnul Babel (11.1-9)
  9. Descendenții lui Sem (11.10-26)
  10. Familia lui Avraam (11.27-32)

Istoria patriarhilor[modificare | modificare sursă]

  1. Avraam (12-25.11)
  2. Ismael (25.12-18)
  3. Isac (25.19-27)
  4. Iacov (28-35)
  5. Esau (36)
  6. Iosif (37-50)

Creația din neant[modificare | modificare sursă]

De remarcat că doctrina creării lumii din nimic (creatio ex nihilo) nu este o doctrină biblică,[11] ea apărând abia în secolul al II-lea e.n.,[12] deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică.[13]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Enns 2012, p. 5.
  2. ^ Sailhamer 2010, p. 301 and fn.35.
  3. ^ a b Blenkinsopp 2011, p. 2.
  4. ^ Sailhamer 2010, p. 301.
  5. ^ Gmirkin 2006, p. 240-241.
  6. ^ Gmirkin 2006, p. 6.
  7. ^ Vezi John Van Seters, Prologue to History: The Yahwist as Historian in Genesis (1992), pp.80, 155-156.
  8. ^ Carr 2000, p. 492.
  9. ^ Hahn, Scott; Mitch, Curtis; Walters, Dennis (). Ignatius Catholic Study Bible: Book of Genesis. Ignatius Press. p. 17. ISBN 978-1-58617-433-0. 
  10. ^ Brettler, Marc Zvi (). How to Read the Bible. Jewish Publication Society. p. 49. ISBN 978-0-8276-1001-9. 
  11. ^ I. Barbour, Issues in Science and Religion (reprint; New York: Harper & Row, 1971) 384.
  12. ^ G. May, Creatio ex Nihilo: The Doctrine of "Creation out of Nothing" in Early Christian Thought (Edinburgh: T & T Clark, 1994), p.24; publicată inițial ca Schöpfung aus dem Nichts (Berlin: Walter de Gruyter, 1978).
  13. ^ Paul Copan Is Creatio Ex Nihilo A Post-Biblical Invention? An Examination Of Gerhard May's Proposal Trinity Journal 17.1 (Spring 1996): 77–93.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Geneza
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Geneza