Sari la conținut

Eugenie Hacman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eugenie Hacman
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vaslăuți, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Cisleithania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
cleric[*]​
episcop ortodox[*]​
Orthodox theologian[*][[Orthodox theologian |​]]
episcop Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba română Modificați la Wikidata
Membru al Senatului imperial (Austria)[*]​ Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Deputat în Dieta Bucovinei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
PremiiKomtur des Franz-Joseph-Ordens[*][[Komtur des Franz-Joseph-Ordens |​]]
Pocesni hromadeanî Cernivțiv[*][[Pocesni hromadeanî Cernivțiv (title of honor conferred by the City of Chernivtsi, capital city of Chernivtsi Oblast in Western Ukraine and historical center of the Bukovina)|​]]
Partid politicPartidul Constituțional[*]​ 
Ruska Besida[*]​  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Viena
Venerație
Venerat înBiserica Ortodoxă a Ucrainei
Canonizat11 mai 2026, Kiev, Ucraina, Biserica Ortodoxă a Ucrainei
PatronajeBucovina
Controversestilul autoritar și relația sa cu românii
Sfinți
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eugenie Hacman (n. 1793, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austriac — d. 31 martie / 12 aprilie 1873, Viena) a fost un cleric ortodox român, episcop al Bucovinei (1835–1873) și apoi arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (ianuarie – martie 1873). A îndeplinit de asemenea și funcții politice, fiind ales mareșal al Ducatului Bucovinei și în Senatul Imperial, precum și adevărat consilier secret imperial. A fost unchiul lui Maximilian Hacman, rector al Universității din Cernăuți în perioada Regatului României.[2]

Mitropolia ortodoxă și fosta reședință a arhiepiscopului din Cernăuți, a cărei construcție a început în timpul mitropolitului Eugenie Hacman.

Pe 11 mai 2026, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei l-a canonizat, cu titulatura de Sfântul Eugenie al Bucovinei.[3]

Biografie

[modificare | modificare sursă]
Arhiepiscopul Eugenie Hacman
Statuia mitropolitului Eugenie Hacman, dezvelită după anul 2000 în dreptul Catedralei din Cernăuți

Eugenie (sau Evghenie) Hacman s-a născut în anul 1793, în satul Vaslăuți ținutul Cernăuți, într-o familie de țărani români originară din părțile Hotinului. Numele său este moștenit de la un strămoș, care a fost hatman. Devenit patronimic, a fost schimbat, în Bucovina, în Hackman sau Hacman. Prenumele său dat la naștere a fost Iftimie, prenume întâlnit mai curând la români decât la celelalte popoare din regiune.[4] Conform surselor ucrainene, însă, numele său de familie la naștere era, de fapt, Goreak sau Horeak.[5] După absolvirea studiilor secundare, a urmat cursurile Școlii clericale din Cernăuți și apoi pe cele ale Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din Viena, pe care le-a absolvit în 1823. În perioada studenției, i-a predat limba română prințului Ferdinand al Austriei.[6]

După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism în anul 1823, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah, la Mănăstirea Dragomirna. Având studii înalte, este numit catihet (profesor de religie) la Școala trivială, apoi profesor pentru studiul biblic la Institutul Teologic din Cernăuți (1827-1835).

În anul 1835, după ce Ferdinand a devenit împăratul Austriei, Eugenie Hacman a fost numit de împărat și apoi hirotonit episcop ortodox al Bucovinei. În perioada păstoririi sale, a militat pentru dezvoltarea învățământului primar și a școlilor confesionale. A introdus din proprie inițiativă limba română ca limbă de învățământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuți, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. În anul 1837 a obținut aprobarea de reînființare a unor școli primare românești, iar în 1848 a înființat o Școală normală la Cernăuți, cu limba de predare română, dar în 1869 acestea devin școli de stat cu limba de predare germană. În anul 1860 s-a înființat un liceu la Suceava.

În afară de susținerea învățământului în limba română, episcopul Eugenie Hacman a contribuit la dezvoltarea eparhiei bucovinene. El a sprijinit construirea de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Catedrala Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuți (1844-1864) și Palatul mitropolitan din Cernăuți (1864-1882). Ca deputat în parlamentul de la Viena, Hacman a militat activ pentru deschiderea unei Universități la Cernăuți. El le-a promis autorităților austriece că Facultatea de Teologie va fi finanțată din Fondul Bisericesc al Bucovinei, din care va mai fi finanțată și construcția și funcționarea căminelor întregii Universități (atât pentru studenții de la teologie, cât și pentru cei de la facultățile laice). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administrația eparhială și pe ruteni în dauna românilor, episcopul și-a pierdut atașamentul unei părți din cler. Această atitudine a sa a afectat, de multe ori, în interesele românilor din Bucovina. Pentru a avea sprijinul rutenilor, el a sprijinit organizația culturală a acestora, Ruska Besida (în ucraineană Руська бесіда), apărută la inițiativa sa, ca o reacția la Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Episcopul Eugenie a făcut constant donații pentru oamenii nevoiași din Bucovina.

Vechea reședință episcopală din Cernăuți, unde a stat Eugenie Hacman

În ciuda realizărilor sale importante, modul autoritar, chiar despotic de a-și conduce eparhia l-a făcut pe Eugenie Hacman o figură controversată în epocă.[7][8] În timpul revoluției din 1848, mai mulți preoți bucovineni, conduși de Ioan Calinciuc și Teoctist Blajevici, au încercat chiar să îl schimbe pe Eugenie Hacman de la conducerea Episcopiei, acuzându-l de despotism, de simonie și că aduce femei în reședința eparhială.[9] El nu voia să le permită mirenilor să participe la problemele administrative eparhiale, susținând că ar fi "împotriva canoanelor ortodoxe". Tot Eugenie Hacman a răspândit zvonuri conform cărora preoții români ar avea simpatii pentru Carol de Hohenzollern și că ar aștepta o invazie a Bucovinei din Principatele Unite Române.[10] El a mai interzis preoților să meargă la teatrul românesc și i-a criticat pe cei care "tulbură și amăgesc poporul prin nesocotite idealuri naționale".[11] Decizia sa de a favoriza slujbele în limba ruteană[12] la Catedrala mitropolitană din Cernăuți a dus la proteste și demonstrații ale românilor în 1866 și 1867.[13] În timpul mișcărilor de separare a Bucovinei de Regatul Galiției și Lodomeriei din 1848, Eugenie Hacman s-a aflat printre semnatarii memoriului autonomist (redactat de frații Hurmuzachi și înaintat de Iordachi Wassilko de Serecki). El a susținut această mișcare deoarece dorea scoaterea învățământului bucovinean de sub supravegherea consistorului romano-catolic din Lemberg și trecerea acestuia sub supravegherea consistorului ortodox din Cernăuți. Ulterior, când liderii români bucovineni au propus unirea Bucovinei cu Marele Principat al Transilvaniei, pentru a se forma un mare principat românesc în cadrul Monarhiei Habsburgice, Hacman s-a opus public și vehement. Din aceste motive, el a fost poreclit de populația română drept Eugenie Schismatul.[7]

George Sion a scris următoarele despre atmosfera din Seminarul Teologic din Cernăuți, în perioada conducerii lui Eugenie Hacman:

„Dar paralisia sau regresul culturii românești provine mai cu seamă de la apatia sau lipsa de energie și de lipsa de educație a corpului didactic de acolo.

Într-adevăr se observa că profesorii, deși în majoritatea sunt Români, totuși cu atât de puțină mândrie națională sau sunt atât de circumspecți și fricoși de a se afișa că sunt Români, încât adeseori evită a vorbi românește chiar în familiile lor; […] De aceea

foarte des se observă că profesorii și studenții români în convorbirile lor familiale, vorbesc mai mult limba germană, ca și cum s-ar teme sau s-ar rușina a vorbi limba strămoșilor lor.[14]”

În 1863, a fost ales președinte al Reuniunii Române pentru Leptură. Totuși, nu s-a implicat activ în Reuniune, liderul de facto fiind vicepreședintele Reuniunii, Gheorghe de Hurmuzachi.[15]

De altfel, Eugenie Hacman a fost mai bine privit în rândul rutenilor decât în rândul românilor. În ziarul ucrainean Slov, publicat la Liov, este prezentat astfel, în numărul 94 din 1864:

„Русчина не пропадає, а помало підноситься. А якщо єпископ Євгеній (Гакман) поживе, чого йому всі русини від серця бажають, то Буковинська Русь піде горою. Вже й тепер на зборах наших більше щирий язик почуєш, ніж румунський..., чого раніше не бувало. Православні богослови вже здають іспити і по-руски і проти цього ніякої опозиції...

Traducere: Rutenia nu dispare, ci, dimpotrivă, se ridică puțin. Și dacă episcopul Eugenie (Hacman) va trăi — ceea ce întregul popor rus îi dorește din toată inima — atunci Rutenia bucovineană va înflori. Chiar și acum, la întâlnirile noastre, veți auzi o limbă mai sinceră decât limba română… lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată. Teologii ortodocși deja susțin examene în limba rusă și nu există nicio împotrivire față de aceasta.”

Un alt moment controversat al activității sale reprezintă implicarea sa în strângerea de fonduri pentru construirea Catedralei din Sibiu. Deși inițial a promis că se va implica, el a strâns o sumă modestă, și anume 94 de florini și 33 de creițari. Andrei Șaguna a considerat jignitoare această sumă, având în vedere bogăția eparhiei din Bucovina, care administra Fondul Bisericesc al Bucovinei. Suma a venit din donații de la studenții seminariști și de la un protosinghel pe nume Iliuț.[16] Șaguna i-a trimis o scrisoare episcopului Hacman în care i-a zis următoarele:

„Cătră preasfințitul episcop Eugen Hakman al Bucovinei

Prin nota Locotenenții ces. reg. a Ardealului dela 13 Martie 1859 Nr. 4909/782 se pomenește scaunul acesta episcopesc, de tot pe neașteptate, cu o sumuliță de 3 Îl. 62 cr. v. a. ca o colectă din partea Bucovinei pe seama zidindei noastre biserici catedrale de aicea. Precât a fost de neașteptat lucrul acesta, pe atât a fost și de supărător pentru subscrisul, carele tocmai pentru aceea s'a și văzut nevoit a rescrie Locotenenței c. r, de aicea, ca să încunoșștiințeze pe guvernul Bucovinei, de unde se. trimiseră banii pomeniți, că această sumă nii se poate nici decum privi de un rezultat al unei colecte, carea sar fi săvârșit cu seriozitatea și cu râvna cuviincioasă și că aceea cu atâta mai puțin se poate privi ca o roadă de milostenie din partea preoțimei și creștinilor nostri din eparhia bucovineană; că subscrisul știe prea bine, că Maiestatea Sa c. r. apostolică nu guvernului: Bucovinei, dar subscrisului episcop se îndură a:i da voie de a strânge milă pe seama zidindei biserici catedrale de pe la creștinii de religia noastră din întreaga monarhie austriacă, despre care preaînaltă bunăvoință apoi numai se puse în cunoștință și pomenitului guvern prin emisul În ministeriu c. r. de culte și învățământ din 12 Iulie 1858-Nr. 11,141/192, că scaunul acest episcopesc ar fi așteptat, că dacă lăudatul guvern fără să fie primit vre-o pro- vocare de aicia, numai din îndemnul propriu a mijlocit vre-o colectă spre acest ” sfârșit, apoi să o fi săvârșit încai aceasta întrun chip și cu un rezultat ca acela, carele să fie corespuns sfințeniei întreprinderii despomenite precum și intenției celei înalte a Maiestății Sale. c. r. apostolice Preaînalte, carele însuș a dăruit pentru scopul acesta una miie de galbeni, ce e îndeobște cunoscut; și că în sfârșit subscrisul episcop Sa fost-și pus în conțelegerea cuviincioasă cu Preacinstitul Consistoriu al Bucovinei din partea sa, despre chipul în care să se mijlocească și în eparhia de acolo o colectă pe seama catedralei despomenite. Aceste aflând cu cale a le aduce și la cunoștința Preastinției Voastre, Vă rog totodată ca să binevoiți a și rescrie la hârtia mea din 23-lea August 1858 Nr. 252, și a-mi da'deslușșirile trebuincioase, ce avui onoare a le cere prin hârtia pomenită și cari privesc la trimiterea unor preoți de aicia pentru adunarea milei. Pe lângă care asigurându-Vă despre deosebita mea cinstire, rămân al Prea- sfinției Voastre frate în Christos». - : Sibiiu, 23 Martie 1859.

Andreiu m. p.[16]”

Șaguna nu a primit răspuns la această scrisoare.[16]

Mitropolit al Bucovinei și Dalmației

[modificare | modificare sursă]

Deși românii din Imperiul Austro-Ungar doreau înființarea unei singure mitropolii pentru toți românii ortodocși din imperiu, episcopul Eugenie Hacman s-a opus revendicărilor naționale românești, luptând cu disperare pentru înființarea unei Mitropolii a Bucovinei și visând să ajungă în scaunul de mitropolit. În anul 1861 clerul din Bucovina a decretat ridicarea episcopiei la rang de mitropolie.

Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Cernăuți, reședința Mitropolitului Bucovinei, opera arhitectului Josef Hlavka

Totuși, fruntașii bucovineni (printre care și Eudoxiu Hurmuzachi) au făcut parte din delegația românilor din toate eparhiile române de pe teritoriul Austro-Ungariei venită în anul 1862 cu o petiție în fața împăratului. Ca urmare a acestui demers, împăratul Franz Iosif I și-a dat acordul pentru înființarea unei mitropolii greco-ortodoxă, independentă de cea sârbească. Episcopul Ardealului, Andrei Șaguna, a cerut încorporarea în viitoarea mitropolie și a românilor din Bucovina, în ciuda opoziției episcopului Hacman, care dorea separarea. Demersul lui Șaguna a fost susținut și de sufraganul său, Procopie Ivașcovici.

„S-ar putea obiecta din partea puținilor oponenți că episcopia bucovineană ar trebui să aibă o metropolie separată și din considerațiune că o parte a credincioșilor de acolo sunt de naționalitate rutenă. Această obiecțiune perde din puterea sa prin aceea că partea rutenă a credincioșilor ortodocși din Bucovina față de creștinii de naționalitate română abia face a patra parte. (...) Mitropolia cu reședința în Sibiu, are să cuprindă șase eparhii, în afara celor existente – a Transilvaniei, a Aradului și Bucovinei și încă trei care se vor înființa, anume două în Banata (Caransebeș și Timișoara) și un pe teritoriul arhidiecesei cu reședința în Ciuș.”
—Andrei Șaguna

În replică, Episcopul Eugenie Hacman a declarat:

„Noi, bucovinenii, nu sîntem cu toții români, ci o parte a confraților noștri religionari sînt ruteni. De am voi să alegem între Carlowitz și Alba Iulia nu ne-am putea învoi între noi; unii s-ar trage incolo, alții încoace.[17]”

La data de 12/24 decembrie 1864 Curtea Imperială de la Viena a decretat înființarea Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania și Ungaria, cu sediul la Sibiu, dar fără Eparhia Bucovinei.

La data de 23 ianuarie 1873 Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rangul de mitropolie, încorporând și două episcopii slave din Dalmația, iar episcopul Eugenie a fost numit arhiepiscop de Cernăuți și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Totuși, el nu și-a văzut visul împlinit, deoarece a murit subit la Viena la data de 31 martie / 12 aprilie 1873, neapucând să fie instalat în scaunul mitropolitan. Conform martorilor, ultimele sale cuvinte au fost de grijă vizavi de enoriașii săi și de oamenii săraci. Trupul său neînsuflețit a fost adus în Bucovina, fiind înmormântat în Catedrala Mitropolitană din Cernăuți, ctitorită de el. Printre numeroșii participanți la înmormântarea sa s-au numărat ministrul austro-ungar de interne, Josef Anton Lasser Freiherr von Zollheim, ministrul Educației și Culturii, Karl Ritter von Stremayr, și ministrul Comerțului, Anton Freiherr von Banhans. La înmormântare, profesorii de teologie și asesorii consistorali au refuzat să țină cuvântări funebre.[18] A lăsat moștenire fonduri pentru construirea unui azil de bătrâni în Cernăuți și a unei biserici parohiale în satul său natal.

Hacman a fost și primul mareșal al Ducatului Bucovinei de la 1862 la 1864. Succesorul său în această funcție a fost Eudoxiu Hurmuzachi. Episcopul a fost purtător al Crucii de Comandor al Ordinului Franz Joseph și cetățean de onoare al orașelor Cernăuți și Siret. După el a fost denumită o stradă pe timpul monarhiei austriece: „Bischof-Hakman-Gasse“ în capitala Bucovinei.

Datorită atitudinii sale pro-rutene, este prezentat în istoriografia oficială ucraineană ca fiind ucrainean de origine.[19][20][21][22] De altfel, inclusiv necrologul său din ziarul Albina a fost unul dur:

„Nume străin a purtat, străinilor le-a servit, în străinătate a și murit, precum merita. Sărman pământ, țărână nefericită, tu să păstrezi rămășițele omului care ți-a făcut atâtea nedreptăți și-a fost nedemn de pământul tău, blândă Bucovină.[23]”

Presupusa sa origine ucraineană este contestată de istoricii români, care susțin că era un "român sadea".[7]

Canonizare

[modificare | modificare sursă]
Placă memorială cu Mitropolitul Eugenie Hacman la Cernăuți, realizată de Artemii Prîseajniuk

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, s-a încercat, de mai multe ori, canonizarea Mitropolitului Eugenie Hacman.[24][21]

Prima încercare datează din 1880, când protopopul rutean Vasile Prodan i-a trimis o scrisoare Mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici (care fusese în trecut marginalizat de Hacman pentru atitudinea sa pro-românească),[7] în care se solicita canonizarea sa. Mitropolitul a creat o comisie de analiză a acestei propuneri.[19]

În 1889, șeful organizației rutene Ruska Besida (la fondarea căreia contribuise și Mitropolitul Eugenie), Omelian Popowicz, i-a trimis o altă scrisoare Mitropolitului Silvestru care, în istoriografia oficială ucraineană, este considerat un "rutean românizat", dar și un "înfocat șovin român ucrainofob", pentru că s-a luptat pentru drepturile românilor.[19]

Procesul de canonizare a fost reluat în 1903, de către Mitropolitul Vladimir de Repta.[19] Procesul nu a fost însă finalizat.[19]

În prezent, seminarul teologic ortodox din Cernăuți îi poartă numele.[25] Încercările de canonizare a sa au fost reîncepute de Biserica Ortodoxă a Ucrainei în 2024.[26]

Pe 11 mai 2026, Sinodul BOaU l-a canonizat, oficial, pe Eugenie Hacman. În presa românească, acest eveniment a fost privit cu reticență. Site-ul de limba română din regiunea Cernăuți, Bucpress, a publicat un articol scris de Alexandru Vasilachi în care erau prezentate controversele și acțiunile antiromânești ale mitropolitului, concluzionând: "Bisericile ortodoxe din Ucraina îl prezintă ca un lider spiritual, luminător și apărător al credinței ortodoxe – calificative pe care comunitatea românească nu le-a împărtășit niciodată".[27] Pe de altă parte, istoricul ucrainean Andriy Boyda, care îl consideră pe Hacman ucrainean (supranumindu-l Șeptițchi al Bucovinei), a lăudat gestul, susținând că "a protejat ucrainenii de abuzurile românilor" și că, datorită lui, ucrainenii bucovineni nu au fost asimilați de români.[28]

Icoană cu Eugenie Hacman

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei, Ed. Princeps Edit, Iași, 2004, p. 468.
  1. 1 2 https://www.parlament.gv.at/WWER/PARL/J1848/Hakman.shtml. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ↑ https://muzeulbucovinei.ro/portal-mnb/uploads/2025/12/anuarul-muzeului-national-al-bucovinei-1.pdf
  3. ↑ „BOaC a luat o decizie istorică: creatorul simbolului arhitectural al orașului Cernăuți a fost canonizat (foto)”, Glavcom.ua/amp/country/society/ptsu-ukhvalila-istorichne-rishennja-kanonizovano-tvortsja-arkhitekturnoho-simvolu-chernivtsiv-1119038.html, accesat în
  4. ↑ „Митрополит Гакман, до 140-ї річниці від смерті митрополита Буковини та Далмації. Державний архів Чернівецької області” (în ucraineană). cv.archives.gov.ua. Accesat în .
  5. ↑ Vyksa-eparhia.ru/wp-content/uploads/2025/01/chast-1.-kratkie-svedeniya-o-mitropolite-evgenii.-pismo-arhiepiskopa-kishenevskogo-dimitriya-sulima-episkopu-evgeniyu-gakmanu.pdf (PDF) https://vyksa-eparhia.ru/wp-content/uploads/2025/01/chast-1.-kratkie-svedeniya-o-mitropolite-evgenii.-pismo-arhiepiskopa-kishenevskogo-dimitriya-sulima-episkopu-evgeniyu-gakmanu.pdf, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ↑ https://chernivtsi-sob.church.ua/istoriya/
  7. 1 2 3 4 Bjmures.ro (PDF) https://bjmures.ro/wp-content/uploads/2022/01/S00112.pdf, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
  9. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Revista-arhivelor/dl.asp?filename=004_Revista-arhivelor_IV_2_1941_314-334.pdf
  10. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
  11. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
  12. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/Institutul-Bucovina/OLARU_Miscarea-nationala-romanilor-Bucovina-XIX-XX_2002.pdf
  13. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
  14. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
  15. ↑ https://bibliotecacernauti.com/images/carte_pdf/Carti_si_reviste_SB/Mesager-bucovinean--2009-2013-nr.-1-20-Societatea-pentru-Cultura-i-Literatura-Romn-n-Bucovina---150-ani.pdf
  16. 1 2 3 Restitutio.bcub.ro (PDF) https://restitutio.bcub.ro/storage/item/2024/Feb/biserica-catedrala-dela-mitropolia-ortodoxa-romana-in-sibiu/10DXERT9QKHBf946RLCDUHPQ1DV2LvRZgdEqTSuJ.pdf, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Restitutio.bcub.ro_2026-01-21" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  17. ↑ https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf
  18. ↑ „Politica confesională habsburgică în Bucovina. Partea a patra”, Cotidianul Crai nou, , accesat în
  19. 1 2 3 4 5 „Вшанування митрополита Євгена (Гакмана): Історія незакінченої канонізації”, Православний духовний центр апостола Івана Богослова, accesat în
  20. ↑ http://kyiv-pravosl.info/2022/06/14/vshanuvannya-mytropolyta-evhena-hakmana-istoriya-nezakinchenoji-kanonizatsiji/#more-8668
  21. 1 2 „ISTORIA CANONIZĂRII NEFINITATE. PARTEA A II-A: DESCOPERIREA MITROPOLITULUI RELIGIOS EVHEN HAKMAN ÎN 1914 ȘI 1976”, Kyiv-pravosl.info/2022/08/07/istoriya-nezakichenoji-kanonizatsiji-chastyna-ii-vynajdennya-moschiv-mytropolyta-evhena-hakmana-v-1914-ta-1976-rokah/, accesat în
  22. ↑ Оксана Палійчук (), Митрополит Євген Гакман - великий наставник, YouTube
  23. ↑ https://bjmures.ro/wp-content/uploads/2022/01/S00112.pdf
  24. ↑ http://kyiv-pravosl.info/2022/06/14/vshanuvannya-mytropolyta-evhena-hakmana-istoriya-nezakinchenoji-kanonizatsiji/#more-8668
  25. ↑ „Patronul seminarului este Seminarul Teologic din Cernăuți.”, Seminaria.pp.ua/?page_id=94, accesat în
  26. ↑ rorebert@gmail.com (), В ЧНУ відбувся круглий стіл «Євген Гакман – відомий український святитель і незвіданий святий» (în ucraineană), OCU
  27. ↑ „Sfânt pentru ucraineni, trădător pentru români — PȚU l-a canonizat pe mitropolitul Eugenie Hacman - BUCPRESS”, BUCPRESS, , accesat în
  28. ↑ „Довгий шлях до канонізації Євгена Гакмана”, Збруч, , accesat în
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eugenie_Hacman&oldid=17838394