Sari la conținut

Eugène Burnouf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eugène Burnouf
Eugène Burnouf
Date personale
PoreclăBurnouf fils Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Prima Republică Franceză[4] Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani)[5][1][2][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
Grave of Burnouf[*][[Grave of Burnouf |]] Modificați la Wikidata
PărințiJean-Louis Burnouf[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
Indologist[*][[Indologist (scholar of Indian literature, history, philosophy, etc.)|]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
PorecleBurnouf fils  Modificați la Wikidata
Alma materÉcole nationale des chartes  Modificați la Wikidata
OrganizațieCollège de France[7]  Modificați la Wikidata
Influențat deIsaak Jakob Schmidt[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPrix Volney[*] ()[8]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruRudolf von Roth[*], Herman Kellgren[*][9] , Max Müller  Modificați la Wikidata

Eugène Burnouf (n. , Paris, Prima Republică Franceză – d. , Paris, Franța) a fost un lingvist și indolog⁠(d) francez, fondator al Societății Asiatice în 1822 și fiul lui Jean-Louis Burnouf.

A studiat mai întâi la École royale des chartes[10], apoi s-a dedicat limbilor orientale și a suscitat o mișcare de studii vedice științifice în Franța. A predat un curs de gramatică generală la École normale supérieure și a fost numit profesor la Collège de France, unde a deținut catedra de limbă și literatură sanscrită din 1832 până in 1852. Printre foștii săi elevi s-au numărat filologul și filozoful Ernest Renan și biochimistul Marcellin Berthelot. În anul 1831 a primit Premiul Volney. A fost ales membru al Académie des inscriptions et belles-lettres în 1832. Cercetările sale au depășit cu mult cadrul limbii sanscrite, de vreme ce a studiat în special limba pali și limba avestică.

Eugène Burnouf este considerat unul dintre cei mai mari indianiști francezi și părintele studiilor budiste moderne în Occident. Acestuia i se datorează, în special, o traducere a lucrării Bhâgavata Purâna⁠(d) și prima traducere a Sutrei Lotusului⁠(d), din sanscrită în franceză, publicată în 1852. Lucrarea sa Introduction à l'histoire du Bouddhisme indien (1844), descoperită de Richard Wagner zece ani mai târziu, a dat naștere unui proiect de operă, Die Sieger, ale cărui fragmente se regăsesc în Parsifal (1882)[11].

Mormântul său se află în cimitirul Père-Lachaise (divizia 59). O stradă îi poartă numele în arondismentul 19 din Paris.

Eugène Burnouf a fost vărul primar al lui Émile-Louis Burnouf. Fiica sa, Laure, s-a căsătorit cu istoricul Léopold Delisle. De asemenea, istoricul și filologul Gaston Boissier (titular la Collège de France al catedrelor de poezie, iar ulterior de istorie a literaturii latine) a fost ginerele său.

  • Essai sur le Pali ou Langue sacrée de la presqu'île au-delà du Gange (Eseu despre pali sau limba sacră a peninsulei de dincolo de Gange) (în franceză). Paris: Librairie Orientale de Dondet-Dupré. . 
  • Vendidad Sade, l'un des livres de Zoroastre (Vendidad Sade, una dintre cărțile lui Zoroastru) (în franceză). . 
  • Commentaire sur le Yaçna, l'un des livres liturgiques des Parses (Comentariu asupra Yaçna, una dintre cărțile liturgice ale parșilor) (în franceză). . 
  • Mémoire sur les inscriptions cunéiformes (Memoriu asupra inscripțiilor cuneiforme) (în franceză). . 
  • Bhâgavata Purâna ou histoire poétique de Krichna (Bhagavata Purana sau istoria poetică a lui Krishna) (în franceză). . 
  • Introduction à l'histoire du Buddhisme (sic) indien (Introducere în istoria budismului indian) (în franceză). Paris: Imprimerie royale. . 
  • Le Lotus de la bonne loi, traduit du sanscrit, accompagné d'un commentaire et de vingt et un mémoires relatifs au buddhisme (Lotusul bunei legi, tradus din sanscrită, însoțit de un comentariu și de douăzeci și unu de memorii referitoare la budism) (în franceză). Paris: Imprimerie Nationale. . 
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Eugène Burnouf” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 Dalibor Brozović; Tomislav Ladan (). „Eugène Burnouf” (în croată). Hrvatska enciklopedija[*]. OL 18248084W. Wikidata Q1789619.
  3. Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „Eugène Burnouf”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. Accesat în .
  4. „www.accademiadellescienze.it” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  5. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. „Eugène Burnouf” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  7. „lista profesorilor de la Collège de France” (PDF). Wikidata Q3253460.
  8. https://books.google.fr/books?id=6jMiukecffsC&printsec=frontcover&hl=fr&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q=Burnouf&f=false. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. „Eugène Burnouf” (în suedeză). Biografiskt lexikon för Finland[*]. Wikidata Q10429758.
  10. „Liste des élèves pensionnaires de l'École royale des Chartes, publiée d'après les tableaux d'admission (Lista elevilor bursieri ai Școlii Regale de Carte, publicată pe baza tabelelor de admitere)”. Bibliothèque de l'École des chartes (în franceză). 1: 43–49. . Accesat în .
  11. Millington, Barry (). The Wagner Companion (Partenerul Wagner) (în engleză). Londra: Thames and Hudson. p. 322.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]