Erudiție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Un cercetător erudit.

Erudiția, cuvânt originar din latinescul eruditio („instrucție, cunoaștere, știință, învățare”), desemnează o cunoaștere temeinică și aprofundată a unui subiect vast rezultată mai degrabă din citirea și studierea documentelor consacrate lui decât studiilor școlare.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Conform Centre national de ressources textuelles et lexicales (CNRTL), erudiția poate fi definită drept: „practicarea unei metode de adunare a unor documentelor numeroase și deseori exhaustive în scopul cercetării lor”.[1]

Prestigioasa enciclopedie generală franceză Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers dă următoarea definiție a termenului:

Erudiția, considerată în raport cu starea actuală a literelor, conține trei ramuri principale: cunoașterea istoriei, cea a limbilor și cea a cărților. [...] Cunoașterea cărților presupune, cel puțin până la un anumit punct, cunoașterea subiectelor pe care le tratează și a autorilor; dar ea constă în principal în cunoașterea ideilor pe care savanții le-au dobândit din aceste lucrări, a utilității care se poate extrage din citirea lor, a anecdotelor referitoare la autori și la cărți, a diferitelor ediții și a alegerii care trebuie făcute între ele.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Definiții lexicografice și etimologice ale cuvântului « érudition » din Trésor de la langue française informatisé, pe site-ul Centre national de ressources textuelles et lexicales
  2. ^ Articolul „Érudition” din Encyclopédie, vol. 5, p. 914.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Blandine Kriegel, La Défaite de l’érudition, Paris, Presses universitaires de France, 1988. ISBN: 9782130418429
  • Jean-Pierre Chaline, Sociabilité et érudition : les sociétés savantes en France, XIXe – XXe siècles, Paris, éditions du C.T.H.S., 1995. ISBN: 9782735503100