Ernst Rudolf Neubauer
Ernst Rudolf Neubauer (n. 17 aprilie 1828, Jihlava, Moravia - d. 4 mai 1890, Rădăuți, Bucovina) a fost un poet austriac.
Viața[modificare | modificare sursă]
Ernst Neubauer a urmat liceul în Jihlava. A studiat apoi dreptul la Praga și filozofie la Universitatea din Viena. Acolo, el a participat la Revoluția de la 1848-1849 și a fost rănit în martie 1848 în timpul luptelor de stradă. În timpul asediului Vienei, el a servit ca aghiotant și a fost împușcat. Neubauer a fost foarte aproape de a-și pierde viața. Experiența aceasta el a descris-o mai târziu în ciclul de poeme "Legionarul".
În anul 1850 a fost trimis la periferia extremă a monarhiei într-o "Colonie penală educațională" în Bucovina. Promovat la un liceu la Cernăuți, Ernst Neubauer a dezvoltat o vie activitate de învățământ de peste 25 de ani de predare de literatură și de istorie. El a promovat elevi supradotați cum ar fi Karl Emil Franzos și Mihai Eminescu.
Pe lângă activitatea didactică, Neubauer s-a dedicat jurnalismului. În 1862 el a fondat propria tipografie și a editat primul ziar în limba germană din Bucovina, distribuit la nivel național și ziarul oficial "Bucovina", care a fost editat până în 1869. Suplimentul "Duminica în Jurnalul Oficial al Bucovinei" a devenit un forum literar pentru tineri scriitori Bucovina. După șapte ani de Neubauer e forțat să-și vândă tipografia și casa, pentru a-și achita datoriile.
În anul 1872 a fost numit director la Liceul din Rădăuți, ce avea să poarte mai târziu numele de Liceul Eudoxiu Hurmuzachi. Ca membru în consiliul școlar el a fost onorat să se retragă în 1884 și s-a dedicat în întregime activității sale literare.
Neubauer a fost înmormântat la cimitirul municipal din Rădăuți. Piatra sa de mormânt, aflată în cimitirul orașului Rădăuți, a fost declarată monument istoric (cod LMI SV-IV-m-B-05709).
Opera[modificare | modificare sursă]
- Cântece patriotice austriece, 1849
- Cele patru puncte cardinale ale căsătoriei, în 1855
- Cântece din Bucovina, 1855
- Povestiri din Bucovina, 1868
- Despre Tristan și Isolda, 1876
- Prințul Constantin Brâncoveanu, 1877
- Ideon, Hamburg 1882