Ernest Cormier
| Ernest Cormier | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 5 decembrie 1885 Provincia  Quebec |
| Decedat | 1 ianuarie 1980 Montréal, provincia Québec, Canada  |
| Înmormântat | Notre Dame des Neiges Cemetery[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Canada |
| Ocupație | arhitect inginer |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Activitate | |
| Alma Mater | Ecole Polytechnique Montreal Ecole des Beaux Arts Paris |
| Numele firmei | Universitatea din Montreal[*] |
| Clădiri semnificative | * Casa Cormier * Curtea Supremă de Justiție a Canadei * Universitatea din Montreal |
Modifică date / text  | |
Ernest Cormier OC (n. 5 decembrie 1885 - d. 1 ianuarie 1980) a fost un inginer și arhitect din provincia canadiană Quebec, a cărui carieră, desfășurată în special în Montreal, a cuprins numeroase realizări concrete, exemple notabile de clădiri și structuri construite în stilul Art Deco și în stilul internațional. Cormier a studiat mai întâi ingineria la École Polytechnique din Montreal și apoi a studiat École des Beaux-Arts din Paris, unde a devenit laureatul prestigiosului Prix de Rome în 1914.
Université de Montréal[modificare | modificare sursă]
Opera sa considerată majoră este clădirea centrală a Universității din Montreal, situată pe panta nordică a Mount Royal. Acestă enormă și superbă clădire este un exemplu tipic de stil Art Deco, fiind construită între primul război mondial și jumătatea celui de-al doilea război mondial și fiind menținută de-a lungul a numeroase decade într-o condiție impecabilă. Singura modificare majoră a designului original a lui Cormier s-a produs în interior în anii 1970, când imensul hol al bibliotecii a fost micșorat și compartimentat prin adăugarea a numeroase încăperi realizate pentru personalul facultății de medicină și biblioteca acesteia.
Université Laval[modificare | modificare sursă]
Un alt exemplu de clădire ilustrând opera lui Cormier poate fi găsit pe teritoriul unei alte universități din provincia Québec, pavilionul Casault al Universității Laval, cunoscută în mod familiar ca Louis-Jacques.
Proiectată în 1948, dar terminată în 1960, este o clădire masivă, aidoma unei catedrale, concepută inițial pentru a fi Québec City's Grand Séminaire. Poziționarea clădirii, precum și designul său specific o fac să fie un important punct de atracție privită de la o anumită distanță (vedeți o imagine la [1] Arhivat în , la Wayback Machine.).
În ciuda unei scheme de renovare total nefericite, din anii 1970, în urma căreia capela a fost "masacrată", atât în interior cât și în exterior, clădirea a devenit una dintre cele mai recunoscute embleme a celei de-a doua universități ca vechime din America de Nord, găzduind azi facultățile de muzică și comunicații, precum și Arhivele Naționale ale Provinciei Québec.
Alte clădiri[modificare | modificare sursă]
Casa personală a lui Cormier, care se găsește în Montreal, pe Avenue des Pins, este unul dintre cele mai frumoase exemple de clădiri construite în stilul Art Deco din lume. Fostul prim-ministru al Canadei, Pierre Trudeau, a cumpărat casa Cormier și a locuit acolo de la terminarea mandatului său până la moartea sa survenită în 2000.
Magnifica, impunătoarea și inconfundabila clădire a Curții Supreme de Justiție a Canadei, situată în Ottawa, este una din clădirile care l-au făcut faimos pe Cormier și au propagat stilul Art Deco în timp și spațiu.
Ernest Cormier a fost unul din arhitecții și designerii consultanți ai clădirii Națiunilor Unite din New York.
În afara faptului că Ernest Cormier a fost un excelent inginer constructor și arhitect, arătând în toate clădirile sale un echilibru fericit între inginerie și arhitectură, el a excelat ca pictor și ilustrator. Cormier a lăsat multe reprezentări ale lucrărilor sale, executate în diferite stagii ale proiectelor sale realizate.
În 1974, Ernest Cormier a fost decorat cu Ordinul Canadei de către Guvernatorul General al Canadei al timpului respectiv, Jules Léger, primind numeroase alte premii și distincții de onoare.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Gourney, Isabelle—ediția Ernest Cormier and the Université de Montréal - Traducere în engleză de Terrance Hughes și Nancy Côté, Montréal, Canadian Centre for Architecture, 1990.
- Tinniswood, Adrian -- The Art Deco House: Avant-Garde Houses of the 1920s and 1939s. New York, Watson-Guptil Publications, 2002.
