Ernest Bloch

Ernest Bloch
Fotografie cu copiii Suzanne, Ivan și Lucienne, în anii 1920
Date personale
Născut	24 iulie 1880 Geneva, Elveția
Decedat	15 iulie 1959 (78 de ani) Portland, SUA
Înmormântat	Agate Beach[*][[Agate Beach (unincorporated community in Lincoln County, Oregon, United States)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer)
Cetățenie	Elveția  Statele Unite ale Americii (1924–)
Ocupație	compozitor fotograf profesor de muzică[*]​ pianist
Locul desfășurării activității	New York Cleveland San Francisco Berkeley
Limbi vorbite	franceză engleză germană
Studii	Conservatorul Hoch[*]​
Gen muzical	simfonie
Instrument(e)	vioară
Discografie
Înregistrări notabile	Macbeth[*][[Macbeth (opera by Ernest Bloch)|​]] String Quartet No. 2[*][[String Quartet No. 2 (composition by Ernest Bloch)|​]]
Prezență online
Internet Movie Database

Ernest Bloch (24 iulie 1880 – 15 iulie 1959) a fost un compozitor american, evreu născut în Elveția. Bloch a fost un artist proeminent în vremea sa și a lăsat o moștenire de durată. El este recunoscut ca unul dintre cei mai însemnați compozitori elvețieni. Mai multe dintre cele mai notabile compoziții ale sale reflectă moștenirea culturală evreiască. Bloch a avut și o carieră academică care a culminat cu recunoașterea sa ca profesor emerit la Universitatea Berkeley din California, în 1952.

Biografie

Copilărie și tinerețe

Bloch s-a născut în 1880 la Geneva, ca mezinul dintre cei trei copii ai unor evrei, care păstrau tradiția religioasă iudaică. Tatăl, Meyer Maurice Bloch,era comerciant de ceasuri, dintr-o veche familie originară din zona Zurzach din Cantonul Aargau, iar mama, Sophie, născută Brunschvig, provenea dintr-o familie din Cantonul Vaud cu rădăcini în Alsacia. Bloch a început să cânte la vioară la vârsta de 9 ani și la scurt timp după aceea, a început să compună. Înainte de a împlini 15 ani a compus un cvartet de coarde și o simfonie „orientală” (bazată pe melodii auzite în trecut de la tatăl său >) La Geneva i-a avut ca profesori de vioară pe Louis Rey (Louis Étienne-Reyer) și pe Albert Goss (1889). Compoziția și solfegiul le-a studiat mai apoi cu Emile Jaques-Dalcroze. În 1896 l-a auzit Martin Pierre Marsick cântănd la vioară și a citit partitura cvartetului pe care îl compusese și i-a sfătuit pe părinții copilului să-l trimeată la studii în străinătate. A studiat mai târziu muzica la conservatorul din Bruxelles, unde printre profesorii săi s-a numărat și celebrul violonist belgian Eugène Ysaÿe și cu colaboratorul acestuia, Franz Schörg de asemenea profesorul de compoziție François Rasse. Apoi, a călătorit prin Europa, mutându-se în Germania (unde a studiat compoziția între 1900 și 1901 cu Iwan Knorr la Conservatorul Hoch din Frankfurt), apoi la München cu Ludwig Thuille,și a corespondat cu Gustav Mahler, căruia i-a trimis spre examinare prima sa simfonie, iar în 1903 a fost la Paris, unde l-a cunoscut pe Claude Debussy. În 1901 tatăl său a suferit pierderi financiare, și a divorțat de soția sa. Întors la Geneva, Ernest a ajutat, vreme de 12 ani, la contabilitate și alte munci în magazinul familiei și, în același timp a predat ca lector de metafizică la Universitatea din Geneva. Așa l-a găsit scriitorul francez Romain Rolland care, impresionat de prima sa simfonie, l-a vizitat la Geneva.

Continuarea activității muzicale și didactice

În acea perioadă Bloch compus ,între altele, două simfonii, două poeme simfonice și opera lirică Macbeth, a cărei premieră a avut loc la Opéra Comique din Paris la 30 noiembrie 1910. În 1909-1910 a lucrat ca dirijor la Lausanne și la Neuchâtel. De asemenea în 1911-1915 a fost profesor de compoziție și estetică la Universitatea din Geneva.

În 1916 a însoțit ca dirijor compania de dans a lui Maud Allan și după falimentul acesteia la numai șase săptămani după sosire, a rămas la New York. În 1917 în timpul Primului Război Mondial, s-a stabilit în Statele Unite, obținând cetățenia americană în 8 noiembrie 1924. În S.U.A. Bloch a ocupat mai multe funcții didactice, și printre elevii săi s-au numărat George Antheil, Frederick Jacobi, Quincy Porter, Bernard Rogers și Roger Sessions, Douglas Moore, Bernard Rogers, Randall Thompson, Herbert Elwell, Leon Kirchner și filozoful Stanley Cavell.

În 1917, Bloch a fost cel dintâi profesor de compoziție la Școala de Muzică Mannes, funcție pe care a deținut-o timp de trei ani. În decembrie 1920 a fost numit primul director muzical al nou-înființatului Institut de Muzică din Cleveland, funcție pe care a deținut-o până în 1925. În 1919, Orchestra Simfonică din San Francisco a susținut două dintre primele interpretări ale creației sale „Schelomo”, primind laude din partea mai multor critici. Ada Clement și Lillian Hodghead de la noul Conservator de Muzică din San Francisco l-au vizitat pe Bloch la Cleveland în 1923 și l-au invitat să predea la Conservatorul lor în vara următoare. El fusese deja încurajat să vină la San Francisco de către dirijorul Alfred Hertz și de către cantorul Reuben Rinder de la Templul evreiesc Emanu El din oraș. În 1925, Bloch a demisionat de la Institutul din Cleveland, unde s-a simțit frustrat de politica conducerii și s-a mutat la San Francisco. A fost numit director al Conservatorului și a rămas în această funcție până în 1930, când resursele școlii au devenit limitate. Bloch a ajuns la culmea popularității în America prin rapsodia „America” care a fost interpretată în premieră simultan în câteva orașe:Chicago, New York, Philadelphia, Boston și San Francisco, în decembrie 1928. După aceea, cu sprijinul unor prieteni, familia Stern, s-a întors în Elveția, petrecând la Geneva și la Roma, dar mai ales în mijlocul naturii în Ticino, la Roveredo-Capriasca, precum și în satul Châtel din Haute-Savoie. În acei ani a compus lucrarea „Avodath Hakodesh” („Serviciul Sacru”) După ce în Germania și Italia, situația existenței evreilor a devenit tot mai precară din cauza „legilor rasiale”, în decembrie 1938 a revenit în Statele Unite. În 1940-1952 a predat ca profesor la Universitatea Berkeley din California. În 1941 și-a cumpărat o casă în cătunul Agate Beach, Oregon, pe coasta Pacificului, lângă fiul său deja căsătorit, și unde a compus cam o treime din creațiile sale, în timpii în care nu preda la universitate și nu călătorea.

În 1947, Bloch s-a numărat printre fondatorii conservatorului de vară al Academiei de Muzică din Vest din Montecito. În 1952 a fost numit profesor emerit la Universitatea Berkeley, deși nu fusese membru al facultății cu normă întreagă. În acel an a compus „In Memoriam” , în amintirea Adei Clement.

Bloch a murit la 15 iulie 1959, în spitalul The Good Samaritan din Portland, Oregon, de cancer de colon, la vârsta de 78 de ani. În toamna 1958 suportase o operație chirurgicală. Fiica sa, Lucienne Bloch, și soțul acesteia, Steve Dimitroff, au pregătit mai multe măști mortuare ale lui Ernest Bloch. Această practică, odinioară comună, era de obicei utilizată pentru a crea un suvenir sau un portret al decedatului, dar era neobișnuit ca un membru apropiat al familiei să realizeze masca mortuară. Centrul pentru Fotografie Creativă și Conservatorul de Muzică din San Francisco posedă fiecare câte o copie a măștii mortuare a lui Bloch. Corpul său a fost incinerat, iar cenușa sa răspândită în ocean în apropierea locuinței sale din Agata Beach.

Muzica

Creațiile lui Bloch - în special „Suite hébraïque” pentru violă și orchestră, Suita „Baal Shem” pentru vioară și pian (orchestrată ulterior) și „Schelomo” pentru violoncel și orchestră - reflectă moștenirea culturală evreiască. Tatăl lui Bloch intenționase la un moment dat să devină rabin, iar tânărul Ernest a primit și el o educație religioasă puternică; ca adult, a simțit că a scrie o muzică care să-i exprime identitatea evreiască era „singura modalitate prin care el putea produce o muzică plină de vitalitate și semnificație”. Se consideră că avea o predilecție pentru culoarea evocatoare în muzică. Dacă unele dintre lucrările sale evocă spiritul Bibliei ebraice, ele operează și în alte contexte cu un efect la fel de grăitor: de pildă, evocând Mările Sudului în stil gauguinian în partea lentă a primului său cvintet, și China în ultimul dintre cele „Patru Episoade”. Alături de Simfonia Israel Bloch a compus si fresca simfonică „Helvetia - Țara munților și a oamenilor ei”, precum și rapsodia epică „America”; alături de „Trei scene din viața evreiască” pentru violoncel a compus și poemul pentru pian „Nirvana”. Totuși, în opera sa se remarcă și alte influențe, ca, de pildă, cele neoclasice, evidente în Concerto Grosso nr. 1. Muzica sa folosește o varietate de dispozitive armonice contemporane, unele fiind enumerate în cartea lui Vincent Persichetti, „Armonia secolului XX”. După Persichetti, acestea includ utilizarea modului dorian și a armoniei cu modificări ample în primul Concerto Grosso, grupuri de tonuri în Sonata sa pentru pian, utilizarea percutivă a armoniei, precum și armonia serială, în Cvintetul său pentru pian nr. 1.

Și în Concerto grosso nr. 2 (1952) Bloch a adus un omagiu fascinației sale pentru neoclasicism, deși baza romantică târzie a operelor sale a rămas neschimbată.

Viața privată

Ernest Bloch și soția sa Marguerite Elisabeth Augustine, născută Schneider, au avut trei copii: Ivan Kolia, Suzanne și Lucienne. Ivan, născut în 1905, a devenit inginer la Administrația Energetică Bonneville din Portland, Oregon.

Suzanne Bloch, căsătorită Smith, născută în 1907, a fost o muziciană interesată în special de instrumente vechi și de muzica Renașterii, care a predat clavecin, lăută și compoziție la Școala Juilliard din New York.

Lucienne Bloch, căsătorită Dimitroff, născută în 1909, a lucrat ca fotografă principală a lui Diego Rivera la proiectul de pictură murală "Omul de la răscruce" la Centrul Rockefeller, s-a împrietenit cu soția lui Rivera, artista Frida Kahlo, și a realizat câteva fotografii cheie cu Kahlo și unicele fotografii ale picturii murale a lui Rivera (care a fost distrusă deoarece cuprindea si imaginea lui Lenin)

Bloch ca fotograf

Colecția Magnes de Artă și Viață Evreiască, de la al Muzeul Judah L. Magnes, din Berkeley, California, include o colecție mică de fotografii realizate de Ernest Bloch care dovedește pasiunea sa pentru fotografie.

Arta fotografică a lui Bloch a fost semnalată de Eric B. Johnson în 1970. Încurajat de copiii lui Bloch, Johnson a editat și a tipărit sute dintre fotografiile sale.

Multe dintre fotografiile realizate de Bloch - peste 6.000 de negative și 2.000 de printuri, multe printate de Eric Johnson după negativele originale - se află în Arhiva Ernest Bloch de la Centrul de Fotografie Creativă de la Universitatea din Arizona din Tucson, laolaltă cu fotografii realizate de artiști precum Ansel Adams, Edward Weston și Richard Avedon.

Unele dintre fotografiile realizate de Bloch de la reședința sa elvețiană sunt vizibile online. Instantaneele au fost donate Arhivei Audiovizuale de la Capria în Elveția italiană.

Omagiu

• 1919 - Premiul Elizabeth-Sprague-Coolidge pentru suita pentru violă și pian
• 1926 - Premiul Caroline Beebe pentru cele Patru Episoade pentru orchestră de camnră
• 1928 - Premiul periodicului Musical America, în valoare de 3000$, pentru simfonia America
• 1929 - Premiul companiei RCA Victor Award - pentru Helvetia - 1929
• 1929 - Membru de onoare al Academiei Naționale Santa Cecilia din Roma - 1929
• 1937 A luat ființă la Londra Societatea Ernest Bloch având pe Albert Einstein ca președinte de onoare. Între fondatori s-au numărat Sir Thomas Beecham, Serge Koussevitzky, Havelock Ellis, Romain Rolland, Sir Donald Francis Tovey și Bruno Walter.

Ea a funcționat până în 1939 (izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial) și a fost reînnoită în 1967 în S.U.A. .

• noiembrie 1947 - un Festival Bloch are loc în cinstea sa la Școala de muzică Julliard
• Medalia de aur pentru muzică acordată de Academia Americană de Arte și Litere - 1947
• 1950 Din inițiativa lui Samuel Laderman, Societatea Ernest Bloch, a organizat la Chicago un festival Bloch în cinstea a 70-a aniversări a zilei de naștere a compozitorului,
• 1952 - Premiul Stephen Wise
• 1954 - Cercul Criticilor Muzicali din New York City -
• 1956 - Premiul Frank L. Weil al Consiliului Național Evreiesc pentru Asistență Socială - 1956
• 1956 - Consiliul pentru Muzica Evreiască (Jewish Music Council) a dedicat Festivalul Lunii Muzicii Evreiești muzicii lui Ernest Bloch .
• 1957 - Medalia Henry Hadley, acordată de Asociația Națională a Compozitorilor și Dirijorilor
• 1958 Premiu special al Comisiei pentru arte a orașului Portland
• 1959 - Premiul Brandeis pentru Arte Creative (post mortem)
• Doctor honoris causa al colegiului Linfield (1948), al Universității Brandeis (dec 1955), al Colegiului Reed (1955), al Hebrew Union College, al Universității din Zagreb
• 1952 profesor emerit al Universității Berkeley

In memoriam

• 9 februarie 2009 - Casa lui Ernest Bloch din Agate Beach - a fost inclusă în Registrul Național al Locurilor Istorice
• 10 aprilie 1976 - Guvernatorul statului Oregon, Bob Straub, in prezența copiilor lui Bloch a inaugurat Memorialul Ernest Bloch în fața Centrului de Arte performante Newport
• 2009 - Consiliul Local al orașului Newport a dat intersecției dintre NW 49th Street, Woody Way și Gilbert Way numele de Ernest Bloch Place.
• 2016 Consiliul Comisarilor Departamentului de Transport din Oregon a desemnat oficial Calea Memorială Ernest Bloch în zona plajei Agate, unde a fost inaugurat inițial în 1976 Memorialul Ernest Bloch original în 1976. Calea Memorială Ernest Bloch, monumentul din 1976 și un nou monument au fost inaugurate oficial în 2018.
• 2003 - Dr. Frank Jo Maitland Geltner a fondat Proiectul informal Ernest Bloch Legacy. Proiectul Ernest Bloch Legacy s-a afiliat în 2021 Societății Istorice a Comitatului Lincoln.
• Manuscrisele muzicale, corespondența și alte documente ale lui Bloch se afla în posesia de Bibliotecii Congresului din Washington, D.C., unde sunt deschise pentru cercetare.
• Compozitorul Robert Strassburg a compilat materiale de cercetare ample despre cariera lui Ernest Bloch, care au fost arhivate în beneficiul cercetătorilor de la Universitatea Florida, Gainesville.
• O stradă în orașul Haifa și o piață în orașul Tel Aviv din Israel îi poartă numele
• Poșta israeliană a emis un timbru în amintirea lui Bloch și a rapsodiei „Schelomo” pe care a compus-o
• Violoncelistul israelo-britanic Sagi Hartov a organizat un concurs în memoria lui Bloch

Bloch în altă medie artistică

Literatura

• Poetul rus Serghei Kruglov și-a exprimat în poezia „Ernest Bloch, Andante moderato” admirația pentru muzica rapsodiei „Schelomo” în interpretarea violoncelistului Mstislav Rostropovici

Muzica

pentru orchestră

• 4 simfonii:
  • Simfonia I în do diez minor (cis-moll) (1902 München)
  • Simfonia a II-a „Israel” (1916, Geneva)

(care a câștigat aprecierile lui Vaughan Williams)

• • Sinfonia Breve (1953 Agate Beach)
  • Simfonia în mi bemol (Es-dur) (1955 Agate Beach)

• poeme și suite simfonice
  • Hiver-Printemps (1905 Paris-Geneva)
  • Trois Poèmes Juifs (Trei poeme evreiești) pentru orchestră mare (1913 Satigny) (Bloch le-a dirijat cu succes la Boston în 1917)
  • In the Night: A Love Poem (1922 Cleveland)
  • Poems of the Sea (1922 Cleveland)
  • Rapsodia epică „America” (1926 San Francisco) - dedicată memoriei lui Abraham Lincoln și Walt Whitman
  • „Helvetia”, poem simfonic (1929 Frankfurt - San Francisco)
  • Evocations, suita simfonică (1937 Châtel, Haute Savoie)
  • Suite Symphonique (1944 Agate Beach) cu o renumită Passacaglia a fost intrepretată la San Francisco sub bagheta lui Pierre Monteux

pentru instrumente și orchestră

• Concerti grossi:
  • Concerto Grosso No. 1 for string orchestră cu pian obbligato (1925 Santa Fe - Cleveland) compus pentru orchestra studenților săi .
  • Concerto grosso nr.2 pentru cvartet de coarde și orchestră de coarde „în gloria lui Bach” (1952 Agate Beach)

• Schelomo: O rapsodie ebraică, pentru violoncel și orchestră (1916) (Solomon) - dedicată violoncelistului Barjansky
• Baal-Shem – Trei tablouri din viața hasidică, pentru vioară și orchestră (1923)
• Voce în pustiu (Voice in the Wilderness), poem simfonic pentru orchestră și violoncel obligat (1936)
• Concert pentru vioară (1938) dedicat lui Josef Szigeti interpretat în premieră la Cleveland de Szigeti, sub bagheta lui Dimitri Mitropoulos

• Proclamație, pentru trompetă și orchestră (1955)

• Patru Episoade pentru orchestră de cameră (1926 San Francisco)
• In Memoriam (1952 Agate Beach)

muzica de cameră

• 2 cvintete cu pian (1923, 1957)
• 5 cvartete de coarde (nr.1 - august 1916 - terminat la New York - interpretat în premieră de cvartetul Flonzaley, 1945, 1952, 1953, 1956),

nr.2 intrepretat în premieră de cvartetul Griller la Londra la 9 octombrie 1946

• 2 sonate pentru vioară și pian (1920, 1924)
• Lucrări pentru violă și pian:
  • Meditație
• Procesiune
• Suită ebraică, suită (1919), aranjată ca concert pentru violă (1920)
• Meditație ebraică, pentru violoncel și pian (1924)
• 3 Episoade din viața evreiască, pentru violoncel și pian (1924 San Francisco)
• 3 nocturne, pentru vioară, violoncel și pian (1924)
• În munți, pentru 2 viori, violă și violoncel (1925)

și lucrări solo pentru pian și instrumente cu coarde

muzica vocală

• Opere:
  • Macbeth pe libret de Edmond Fleg după William Shakespeare (1910, Opéra Comique, Paris)

• Historiettes au Crépuscule {Povestioare în amurg) pentru mezzosoprană și pian (1904 Paris)
• Poèmes d'Automne(Poezii de toamnă) pentru mezzo-soprană și orchestră (1906 Geneva)
• Psaume 22 (Psalmul 22) (1913 Satigny)
• Deux Psaumes (Doi psalmi) pentru soprană și orchestră (n.n. Psalmii 114, 137), precedați de un preludiu orchestral (1914 Satigny)
• America: An Epic Rhapsody (America - o rapsodie epică) pentru cor și orchestră (1926 San Francisco)

• Avodath Hakodesh (Serviciu sacru) pentru bariton, orchestră și cor (1933) Roveredo-Ticino Arhivat în 9 iulie 2025, la Wayback Machine.) dirijată de Bloch la New York în 1934

Citate despre Ernest Bloch

Aldredo Casella cu privire la Psalmii puși în muzică de Bloch

„Arta lui Bloch este de o grandoare și maiestate care aduce uneori aminte de Moise de Michelangelo”

Legături externe

• situl Ernest Bloch include biografia de Alex Cohen
• Neil W.Levin Ernest Bloch, în Archiva Milken
• Samuel Matalon - Bloch, marele compozitor - in ebraică, in ziarul Haaretz 28 septembrie 1952^{[nefuncțională – arhivă]}
• Suzanne Bloch, Irene Heskes - Ernest Bloch - Creative Spirit A Program Source Book 1976 incl. Biografie de Alex Cohen și Suzanne Bloch
• Rugăciune din Trei Episoade din viața evreiască de Bloch, cu orchestra Sinfonietta Amsterdam și violoncelistul Steven Isserlis - pe canalul Youtube

Lecturi suplimentare

• Michael Kennedy and Joyce Kennedy Oxford Concise Dictionary of Music , 2007 p.84-85