Ernest Benn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ernest Benn
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Oxted, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
PărințiSir John Benn, 1st Baronet[*][5]
Elizabeth Pickston[*][5] Modificați la Wikidata
CopiiSir John Andrews Benn, 3rd Bt.[*][5]
Edward Glanvill Benn[*][5]
Elizabeth Benn[*][5]
Frederick Christopher Benn[*][5]
Julia Wedgwood Benn[*][5] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Ocupațieeditor[*] Modificați la Wikidata
StudiiCentral Foundation Boys' School[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiComandor al Ordinului Imperiului Britanic[*]  Modificați la Wikidata

Sir Ernest John Pickstone Benn, al 2-lea Baronet, CBE (n. ,[1][2][3][4] Oxted, Regatul Unit – d. [1][2][3]) a fost un editor, scriitor și publicist politic britanic. Tatăl său, John Benn, a fost un politician, care a fost făcut baronet în 1914. El a fost unchiul politicianului laburist Tony Benn.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Benn s-a născut în Oxted, Surrey. A învățat la Central Foundation Boys' School din Islington.[6]

Ca funcționar public în Ministerul Munițiilor și Reconstrucției în timpul Primului Război Mondial a ajuns să creadă în beneficiile intervenției statului în economie. La mijlocul anilor 1920, cu toate acestea, el și-a schimbat opiniile și a adoptat principiile politicii economice laissez-faire.[7]

De la convertirea sa la liberalismul clasic la mijlocul anilor 1920 și până la moartea sa în 1954 Benn a publicat peste douăzeci de cărți și o cantitate echivalentă de broșuri în care și-a propagat ideile sale. Cartea The Confessions of a Capitalist a fost publicată inițial în 1925 și încă mai era tipărită douăzeci de ani mai târziu, fiind vândute un sfert de milion de exemplare.[8] În ea, el respingea teoria valorii-muncă și susținea că bogăția este un produs al schimbului economic.

Benn l-a admirat pe reformatorul Samuel Smiles și într-o scrisoare adresată ziarului The Times a susținut că descindea ideologic din economiștii liberali clasici:

Într-un stadiu ideal al afacerilor, nimeni nu ar vota la alegeri până când el sau ea nu a citit cele unsprezece volume ale lui Jeremy Bentham și toate lucrările lui John Stuart Mill, Herbert Spencer și Bastiat, precum și Viața lui Cobden a lui Morley.[9]

Benn a fost, de asemenea, membru al Reform Club și fondator a ceea ce avea să devină Society for Individual Freedom.

Ernest Benn Limited[modificare | modificare sursă]

Benn a fost, de asemenea, asociat principal și director al editurii Benn Brothers, denumită mai târziu Ernest Benn, Ltd.

Citate[modificare | modificare sursă]

„Politica este arta de a căuta probleme, găsindu-le indiferent dacă există sau nu, diagnosticându-le incorect și aplicând remedii greșite.”[10]

Acest citat este de multe ori atribuit greșit lui Groucho Marx, cu o formulare ușor diferită („Politica este arta de a căuta probleme, găsndu-le peste tot, diagnosticându-le în mod eronat și aplicând remedii nepotrivite”).[11]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ernest Benn, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Ernest Benn, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b c d Sir Ernest John Pickstone Benn, 2nd Baronet, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Ernest John Pickstone Benn, 2nd Bt., The Peerage, accesat în  
  5. ^ a b c d e f g The Peerage 
  6. ^ „Alumni”. Central Foundation Boys' School. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Deryck Abel, Ernest Benn: Counsel for Liberty (London: Benn, 1960), p. 11.
  8. ^ W. H. Greenleaf, The British Political Tradition. Volume II: The Ideological Heritage (London: Methuen, 1983), p. 302.
  9. ^ Ernest Benn, The Letters of an Individualist to The Times, 1921-1926 (London: Benn, 1927), p. 13.
  10. ^ Henry Powell Spring, What is Truth?, Orange Press, 1944, p. 31
  11. ^ Gyles Brandreth, Word Play: A cornucopia of puns, anagrams and other contortions and curiosities of the English language, Coronet, 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]