Ernest Abason

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ernest Abason
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat1942 (44 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Manual de algebră din perioada interbelică având ca autor principal pe Ernest Abason

Ernest Abason (n. ,[1] București, România – d. 1942, București, România) a fost matematician și inginer constructor român de etnie evreu[2][3], fost profesor la Politehnica din București; a adus contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la București într-o familie de evrei. El și-a efectuat studiile universitare în orașul natal. În 1921 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu în domeniul ingineriei construcțiilor.

A avut ca profesor pe Traian Lalescu, sub îndrumarea căruia, în 1926, obține doctoratul în matematică cu un subiect din domeniul ecuațiilor integrale.

În perioada 1923 - 1931, este asistent universitar și conferențiar la Școala Politehnică din București[5], ca între 1928 și 1940 să fie subdirector al acestei școli.

A făcut parte din Direcția Generală a Apelor din MLP.

În 1922 devine membru al Societății "Gazeta Matematică". A fost profesor titular la Catedra de Geometrie descriptivă pe lângă Școala Politehnică din București.

În octombrie 1940 a fost înlăturat din învățământ pe baza unui decret de lege xenofob împotriva evreilor.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Preocupările sale au vizat în special, ecuațiile integrale, seriile periodice, analiza armonică a funcțiilor periodice, precum și aplicațiile analizei matematice în electricitate și electromecanică.

A redactat manuale pentru învățământul secundar și superior și o serie de articole în diferite publicații de specialitate.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1925, 1926, 1931 - Curs de matematici generale;
  • Geometrie descriptivă pentru elevii Școlii Politehnice.
  • 1933: Elemente de mecanică.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b S-a întâmplat într-o zi de 6 ianuarie 
  2. ^ Gidó, Attila (). „Cronologia minorităților naționale din România”. Editura ISPMN – via Google Books. 
  3. ^ Attila, Gidó (). „Cronologia minorităților naționale din România Vol. I Albanezi, armeni, bulgari, croați, eleni, evrei și germani: Ediția a II-a”. Editura ISPMN – via Google Books. 
  4. ^ https://www.romai.ro/documente_poze/Publicatii/Seria/deacv1.pdf
  5. ^ „Mari matematicieni români”. gherasimalexandru.weebly.com. 
  6. ^ http://worldcat.org/identities/viaf-31146030522135860982/

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.