Ernest Abason

Manual de algebră din perioada interbelică având ca autor principal pe Ernest Abason

Ernest Abason (n. 1897 - 1942) a fost matematician și inginer constructor român, fost profesor la Politehnica din București; a adus contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate.

Biografie

S-a născut la București, unde și-a efectuat și studiile universitare. În 1921 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu în domeniul ingineriei construcțiilor.

A avut ca profesor pe Traian Lalescu, sub îndrumarea căruia, în 1926, obține doctoratul în matematică cu un subiect din domeniul ecuațiilor integrale.

În perioada 1923 - 1931, este asistent universitar și conferențiar la Școala Politehnică din București, ca între 1928 și 1940 să fie subdirector al acestei școli.

A făcut parte din Direcția Generală a Apelor din MLP.

În 1922 devine membru al Societății "Gazeta Matematică". A fost profesor titular la Catedra de Geometrie descriptivă pe lângă Școala Politehnică din București.

În 1940 a fost înlăturat din învățământ pe considerente politicorasiale.

Contribuții

Preocupările sale au vizat în special: ecuațiile integrale, seriile periodice, analiza armonică a funcțiilor periodice, precum și aplicațiile analizei matematice în electricitate și electromecanică.

A redactat manuale pentru învățământul secundar și superior și o serie de articole în diferite publicații de specialitate.

Scrieri

• 1925, 1926, 1931: Curs de matematici generale;
• Geometrie descriptivă pentru elevii Școlii Politehnice.
• 1933: Elemente de mecanică.

Legături externe

• Dicționar de matematicieni

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.