Enzo Barboni
| Enzo Barboni | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Roma, Regatul Italiei[4] |
| Decedat | (79 de ani)[2] Roma, Italia[5] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | regizor de film director de imagine scenarist |
| Limbi vorbite | limba italiană[6] |
Modifică date / text  | |
Enzo Barboni (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost un director de imagine și regizor italian. El a folosit uneori pseudonimul E.B. Clucher sub care a turnat mai multe filme alături de duo-ul Terence Hill - Bud Spencer.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Enzo Barboni s-a născut la Roma pe 10 iulie 1922. În anul 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a început să lucreze în domeniul cinematografiei mai întâi pe postul de corespondent de război pe Frontul de Răsărit, iar apoi ca operator de imagine.[7]
În 1961 a început o carieră de director de imagine cu filmul I due marescialli(d) al lui Sergio Corbucci și a colaborat cu mai mulți regizori.[7]
A adoptat pseudonimul E.B. Clucher (Clucher era numele de familie al bunicii sale materne)[8] și a debutat ca regizor în 1970 cu westernul Ciak Mull (L'uomo della vendetta), care a atras puțini spectatori în cinematografele italiene. El a decis, cu toate acestea, să filmeze un western spaghetti, o parodie burlescă a westernului clasic. Acest film, intitulat Mi se spune Trinity (titlu original: Lo chiamavano Trinità...), a fost un succes și i-a transformat pe cei doi actori principali Bud Spencer și Terence Hill în vedete de cinema. Enzo Barboni, Bud Spencer și Terence Hill au continuat seria, realizând o continuare intitulată Tot Trinity mi se spune (...continuavano a chiamarlo Trinità), care s-a dovedit, de asemenea, un succes la box office.[9]
Cineastul a continuat să exploateze filonul, fără a se abate de la formula sa câștigătoare; filmele sale ulterioare au fost comedii burlești și i-au avut aproape de fiecare dată pe Bud Spencer și Terence Hill în rolurile principale. Această colaborare a generat mai multe succese cinematografice. În cele din urmă, carierele lui Hill și Spencer au început să intre în declin, afectând și cariera regizorală a lui Barboni. În 1994 Enzo Barboni a vrut să realizeze o continuare a seriei Trinity care să fie cântecul de lebădă al duo-ului Hill-Spencer. Cu toate acestea, cei doi actori au preferat să realizeze filmul Petit papa baston (titlu original: Botte di Natale), Terence Hill insistând să fie el regizor în locul lui Barboni.[10] În anul următor, Barboni a reînviat formula seriei Trinity cu Trinità & Bambino... e adesso tocca a noi, dar filmul s-a dovedit un eșec la box office.[11][12]
După această dezamăgire, Barboni s-a retras din cinematografie și a murit la Roma la 23 martie 2002, cu cinci luni înainte de a împlini vârsta de 80 de ani.[10]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Director de imagine[modificare | modificare sursă]
- 1961: Romulus și Remus (Romolo e Remo), regizat de Sergio Corbucci
- 1961: I due marescialli, regizat de Sergio Corbucci
- 1962: Totò diabolicus, regizat de Steno
- 1962: Lo smemorato di Collegno, regizat de Sergio Corbucci
- 1962: I 4 monaci, regizat de Carlo Ludovico Bragaglia
- 1962: Le Jour le plus court (Il Giorno più corto), regizat de Sergio Corbucci
- 1962: Le Fils de Spartacus (Il Figlio di Spartacus), regizat de Sergio Corbucci
- 1963: Gli onorevoli, regizat de Sergio Corbucci
- 1963: Il monaco di Monza, regizat de Sergio Corbucci
- 1963: Gidget Goes to Rome, regizat de Paul Wendkos
- 1965: Massacre au Grand Canyon (Massacro al Grande Canyon), regizat de Sergio Corbucci și Albert Band
- 1965: I figli del leopardo, regizat de Sergio Corbucci
- 1965: Les Amants d'outre-tombe (Amanti d'oltretomba), regizat de Mario Caiano
- 1965: Hercules and the Princess of Troy (film TV), regizat de Albert Band
- 1965: Erik, le Viking (Erik, il vichingo), regizat de Mario Caiano
- 1966: Texas Adios (Texas, addio), regizat de Ferdinando Baldi
- 1966: Les Tueurs de l'Ouest (El Precio de un hombre)
- 1966: L'Homme qui rit (L'Uomo che ride), regizat de Sergio Corbucci
- 1966: Django, regizat de Sergio Corbucci
- 1967: T'as le bonjour de Trinita (Rita nel West), regizat de Ferdinando Baldi
- 1967: Io non protesto, io amo
- 1967: Les Cruels (I crudeli), regizat de Sergio Corbucci
- 1968: Son nom crie vengeance (Il Suo nome gridava vendetta)
- 1968: Django, prépare ton cercueil! (Preparati la bara!)
- 1968: Un train pour Durango (Un treno per Durango)
- 1968: Vivo per la tua morte
- 1968: Les tueurs sont lâchés (Assignment to Kill)
- 1969: Franco e Ciccio... ladro e guardia
- 1969: Cinq hommes armés (Un Esercito di cinque uomini)
- 1970: Kemek
- 1971: Quand les colts fument... on l'appelle Cimetière (Gli fumavano le Colt... lo chiamavano Camposanto), regizat de Giuliano Carnimeo
Regizor[modificare | modificare sursă]
- 1970: Ciak Mull (Ciakmull - L'uomo della vendetta)
- 1970: Mi se spune Trinity (Lo chiamavano Trinità)
- 1971: Tot Trinity mi se spune (...continuavano a chiamarlo Trinità)
- 1972: Un gentleman în Vestul Sălbatic (E poi lo chiamarono il magnifico)
- 1973: Gangsteri de ocazie (Anche gli angeli mangiano fagioli)
- 1974: Même les anges tirent à droite (Anche gli angeli tirano di destro)
- 1976: Doi superpolițiști (I due superpiedi quasi piatti)
- 1982: Ciao nemico
- 1983: Contra cronometru (Nati con la camicia)
- 1984: Substituite cu bucluc (Non c'è due senza quattro)
- 1987: Renegade
- 1991: Vorbind de lup
- 1995: Trinità & Bambino... e adesso tocca a noi
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- 1970: Mi se spune Trinity (Lo chiamavano Trinità)
- 1971: Quand les colts fument... on l'appelle Cimetière (Gli fumavano le Colt... lo chiamavano Camposanto), regizat de Giuliano Carnimeo
- 1971: Tot Trinity mi se spune (...continuavano a chiamarlo Trinità)
- 1972: Un gentleman în Vestul Sălbatic (E poi lo chiamarono il magnifico)
- 1973: Gangsteri de ocazie (Anche gli angeli mangiano fagioli)
- 1974: Même les anges tirent à droite (Anche gli angeli tirano di destro)
- 1976: Doi superpolițiști (I due superpiedi quasi piatti)
- 1982: Ciao nemico
Producător[modificare | modificare sursă]
- 1971: Quand les colts fument... on l'appelle Cimetière (Gli fumavano le Colt... lo chiamavano Camposanto), regizat de Giuliano Carnimeo
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Enzo Barboni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Enzo Barboni, Filmportal.de, accesat în
- ^ „Enzo Barboni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Enzo Barboni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Massimo Racca (). „Enzo Barboni - Biografia - Ecodelcinema” (în italiană). ecodelcinema.fan. Accesat în .
- ^ „Enzo Barboni”. Ecodelcinema (în italiană). . Accesat în .
- ^ Roberto Rombi (). „La vita è bella regina d' incassi - la Repubblica.it” (în italiană). Accesat în .
- ^ a b „Enzo Barboni - Alchetron, The Free Social Encyclopedia” (în engleză). alchetron. . Accesat în .
- ^ Marco Giusti (). Dizionario del western all'italiana (în italiană) (ed. Oscar Mondadori). Milano. p. 546. ISBN 978-88-04-57277-0. OCLC 173071855.
- ^ Enrico Lancia (). Dizionario del Cinema Italiano. I film dal 1990 al 2000 (în italiană). 6 (ed. Gremese). p. 279.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||
