Enrique Granados
| Enrique Granados | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Pantaleón Enrique Joaquín Granados y Campiña |
| Născut | [1][2][3][4] Lleida, Catalonia, Spania[5][6] |
| Decedat | (48 de ani)[1][2][3][4] Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[7][6] |
| Cauza decesului | naufragiu (înec) |
| Căsătorit cu | Amparo Gal Lloberas[*] (din ) |
| Copii | Eduard Granados Gal[*] Natalia Granados Gal[*] Soledad Granados Gal[*] Víctor Granados Gal[*] Paquito Granados Gal[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | compozitor pianist |
| Limbi vorbite | limba catalană limba spaniolă[9] |
| Studii | Conservatorio Superior de Música del Liceo[*] |
| Gen muzical | muzică clasică sardana[*] |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Order of Charles III[*] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][10] officier de l'Instruction publique[*][10] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Goyescas[*] Partitura[*] Danzas Españolas[*] María del Carmen[*] Q3476609[*] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |

Enrique Granados (n. , Lleida, Catalonia, Spania – d. , Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un compozitor spaniol.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]Talentatul compozitor spaniol Enrique Granados a fost continuatorul operei spaniole a lui Isaac Albéniz. Granados este cel care a inființat Academia de Muzică din Barcelona. A dus o intensă viață componistică și interpretativă. A compus mult pentru pian, folosind tehnica descriptivă și elemente iberice pregnante.
Compozitor
[modificare | modificare sursă]Fascinat de picturile lui Francisco de Goya, Granados a compus în 1911 suita pentru pian „Goyescas” (o serie de 6 tablouri muzicale, grupate câte trei) (mai târziu, în 1916, orchestrate pentru opera "Goyescas" prezentată în premieră la New York). Ritmurile de jota și fandango alternează cu melodii de atmosferă nostalgică și cu ritmuri care amintesc de chitară.
A scris în total muzică pentru 4 opere: „Maria del Carmen”, „Picarol”, „Liliana” și „Goyescas”.
A murit în condiții tragice (împreună cu soția sa și cu toți pasagerii) la 24.03.1916, în urma scufundării vasului francez de pasageri „Sussex” (torpilat din greșeală de un submarin german, în timpul primului război mondial), la traversarea Canalului Mânecii între Folkestone (Anglia) la Dieppe (Franța). Corpul său nu a mai fost găsit.
Punctele culminante ale lucrărilor sale rămân (probabil) „Rondella Aragonesa” (din „Dansul Spaniol nr.6”) și „Intermezzo” din opera „Goyescas”.
Creații
[modificare | modificare sursă]- 12 „Danzas españolas” (1890) pentru pian (in 4 volume); cuprind: Vol. 1: Galante, Orientale, Fandango; Vol. 2: Villanesca; Andaluza; Rondella aragonesa; Vol. 3: Valenciana; Sardana; Romántica; Vol. 4: Melancólica; Arabesca; Bolero
- María del Carmen” (1898), operă
- Allegro de concierto” (1903)
- Escenas románticas” (1903) pentru pian, cuprinde: Mazurca; Berceuse; Allegretto; Mazurka; Allegro appassionato; Epílogo
- "Dante" (1908), poem simfonic
- "Tonadillas” (1910) pentru voce si pian. Cuprinde: Amor y odio; Callejeo; El majo discreto; El majo tímido; El mirar de la maja; El tra-la-la y el punteado; La maja de Goya; La Maja Dolorosa I, II y III; Ay majo de mi vida !, Oh muerte cruel !, De aquel majo amante; La currutacas modestas; Sí al retiro me llevas; El majo olvidado
- "Goyescas” (1911), suită pentru pian. Cuprinde: Los requiebros; Coloquio en la reja, dúo de amor; Quejas, o La maja y el ruiseñor; El amor y la muerte, balada; Epílogo, serenata del espectro
- "Bocetos” (1912); cuprinde: Despertar del cazador; El hada y el niño; Vals muy lento; La campana de la tarde
- "Colección de canciones amatorias” (1915), pentru voce si pian. Cuprinde: Descúbrase el secreto; Mañanica era; Mira que soy niña; Gracia mía; Iban al Pinar; No lloráis ojuelos
- "Goyescas”, operă, 1916 (premieră la New York) (de remarcat: „Intermezzo”-ul instrumental)
- 6 „Estudios expresivos”
- 6 „Piezas sobre cantos populares españoles”; cuprinde: Añoranza; Ecos de la parranda; Vascongada; Marcha oriental; Zambra; Zapateado
- "Madrigal” pentru violoncel și pian.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Enrique Granados” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Enrique Granados” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „Enrique Granados” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Гранадос Энрике (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ https://datos.gob.es/es/catalogo/e00123904-autores-espanoles-en-dominio-publico-fallecidos-desde-1900. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Enrique Granados”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- 1 2 „La Veu de Catalunya” (în catalană). Barcelona. : 1. ISSN 1577-2764. Wikidata Q1537724.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Enrique Granados Arhivat în , la Wayback Machine.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Antonio Fernandez-Cid Granados, traducere de Esdra Alhasid, Editura muzicală, București, 1970